76 matches
-
similare celor ale lui Cocîrlă și Magyari. Cu toate acestea, faptul că ea alege să nu le menționeze pe acestea În mărturiile ei subliniază că realitatea trăită sau rememorată de femei În timpul deportării a fost complexă și variată. Pentru Magyari, Cocîrlă și pentru majoritatea femeilor deportate, obișnuite cu reguli stricte de segregare sexuală, neplăcerile provocate de experiența trăită au fost „accentuate atunci cînd a fost vorba de necesități și funcții biologice”. Renunțarea la aceste reguli a echivalat cu pierderea completă a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Săracu’ fratele meu, am stat așa, cum sa spun unul lîngă altul..... Șocul unei astfel de priveliști nu putea fi temperat de faptul că prizonierii Își aduseseră pături cu ei. Deseori, imaginea noilor locuințe le făcea pe unele femei, precum Cocîrlă, sora și prietenele ei, să izbucnească În lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte Înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au fost deportate, ci pentru Întreaga lor existență. Unele, precum Șimon, au găsit un sens prin credința În Dumnezeu, rugîndu-se continuu pe toată perioada deportării În Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau ziua de salar, bărbații din lagăr... se dădea marmeladă, șuncă, cumpăra și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
puroi așa Încontinuu.... Persoanele intervievate de Radosav Își amintesc incidente similare, În care au fost Îngropate pînă la genunchi În cărbuni, ceea ce le-a afectat grav membrele inferioare. În lumina unor astfel de tragedii, nu ne miră modul În care Cocîrlă a reacționat la vederea minelor: Am mers la mină. Prima dată era destul de departe, aproape 6 kilometri și-acolo era... Încă nu funcționa mina și lăsa muncitoare Într-o găleată jos. Eu am Început să plîng și n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
schimb cu soră-mea și pe urmă, cînd ne-a lăsat Înăuntru, cum am plîns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plîngi”. Știam cîteva cuvinte, puteam să Înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocîrlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, În cele din urmă a fost nevoită să se reîntoarcă În mine. Ca și ea, polonezele deportate În URSS afirmă că „femeile se așteptau să fie tratate mai bine, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
seama că realitatea e diferită de ceea ce se așteptau ele. Cu toate acestea, majoritatea femeilor s-au adaptat repede, devenind muncitori puternici și capabili. Într-adevăr, ghidată de cuvintele tatălui său, „fetele mele, voi sînteți harnice, omul care muncește... neprețuit”, Cocîrlă a devenit tipul muncitorului erou, depășind normele, fapt pentru care a cîștigat 50 de grame de slănină. Transformarea ei Într-un muncitor model denotă o putere nu doar fizică, ci și emoțională și psihologică, cruciale pentru supraviețuirea ei. Ceea ce atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca și hainele. Puținii norocoși care au reușit să-și păstreze hrana de obicei o Împărțeau cu ceilalți. Dar, atunci cînd hrana adusă de acasă s-a terminat, au fost nevoiți să mănînce la cantină, care este descrisă de Maria Cocîrlă astfel: Ne-am dus la cantină. Acolo era un polonic de ciorbă și frunze de varză și apă. Felul doi erau două linguri, pe care le mîncam acasă ca supă, de semințe de orz, asta era mîncarea noastră zilnică... Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pîine, cei care lucrau În fabrici sau la suprafață, 800 g.. MÎncarea era raționalizată În funcție de sarcinile de lucru: cei care lucrau În mine primeau cea mai mare porție, cei care lucrau pe cîmp sau la infirmerie, cea mai mică. Deoarece Cocîrlă lucra Într-o fabrică de zinc, rația ei zilnică de hrană era undeva la mijloc. Fiind puși În situația de a face față unor pericole ce le amenințau viața, lucrătorii În mine primeau cele mai mari rații de hrană și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vor fi eliberați a fost neîncrederea, de vreme ce gărzile Îi amăgiseră de nenumărate ori că vor pleca acasă. Într-adevăr, nici chiar pregătirile de plecare nu i-au liniștit, dimpotrivă, au creat mai multă teamă, așa cum s-a Întîmplat cu Maria Cocîrlă: A venit timpu’ cînd ne-a spus că venim acasă. Noi n-am crezut. Noi am gîndit că ne duce-n Siberia, mai departe. Spre ușurarea ei, Cocîrlă a trăit să-și vadă casa. Cu toate acestea, deoarece drumul Înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dimpotrivă, au creat mai multă teamă, așa cum s-a Întîmplat cu Maria Cocîrlă: A venit timpu’ cînd ne-a spus că venim acasă. Noi n-am crezut. Noi am gîndit că ne duce-n Siberia, mai departe. Spre ușurarea ei, Cocîrlă a trăit să-și vadă casa. Cu toate acestea, deoarece drumul Înapoi era la fel de lung precum cel inițial, mulți dintre deportații care se Întorceau acasă s-au Îmbolnăvit și nu au mai reușit să ajungă. Deportații bolnavi, precum Magyari, Hrușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nici una nu a avut probleme În a-și găsi un loc de muncă sau În a se reintegra În comunitate ca urmare a faptului că au fost deportate În URSS. Cu toate acestea, la cîțiva ani de la reîntoarcerea În România, Cocîrlă era urmărită Îndeaproape de Securitate, Întrebată unde a fost În toți acei ani și de ce nu este Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia la universitate” - și că este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și de ce nu este Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia la universitate” - și că este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și seama că ar putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și seama că ar putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație a tăcerii din jurul deportărilor din România va dura pînă la căderea comunismului. Ceea ce atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație a tăcerii din jurul deportărilor din România va dura pînă la căderea comunismului. Ceea ce atrage atenția În poveștile lui Cocîrlă, Magyari, Hrușcă, Șimon și Stoinescu este aparenta ușurință cu care s-au adaptat și s-au reintegrat În societatea românească. Deși toate respondentele au oferit detalii despre sosirea În gară, reîntîlnirea cu familia și prietenii, mîncarea din belșug, aceste detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au avut copii. Poate că suferințele lor ca deportați le-au pregătit pentru ceea ce avea să se Întîmple În perioada comunistă. Pentru altele, a sta În România nu reprezenta o opțiune viabilă, fie din motive economice, politice sau psihologice. Magyari, Cocîrlă, Hrușcă și Stoinescu au fost relativ norocoase; alții și-au găsit la Întoarcere casele ocupate, proprietate a altor familii, iar fermele, afacerile, fabricile naționalizate. Mulți dintre germanii care s-au Întors, Într-o „perfectă schimbare a rolurilor anterioare războiului”, au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
după ce deportările Începuseră deja În Brașov. Interviu cu Iosefina Hrușcă, luat de Astrid Hamburger și Jill Massino, 7 iulie, 2001, p. 1. Hans Erzosi/Reschitza, „Die Geschichte einer Familie”, Das Schreckliche Jahr, 1945, Reschitza, 1997, p. 27. Interviu cu Maria Cocîrlă, luat de Cătălin Frangulea și Astrid Hamberger, 12 iulie, 2001, p. 1. Unii dintre ei au fost duși la primărie pentru a se Întîlni cu ofițeri ruși, așa cum Își amintește un subiect: „ne-au spus să mergem În biroul primarului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
angajați, mulți români și-au exprimat mulțumirea față de spiritul inventiv nemțesc. Mulți dintre deportați erau conștienți de soarta lor și și-au Împachetat haine groase și o cantitate semnificativă de mîncare. Interviu cu Sofia Magyari, p. 3. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Vezi Katherine Jolluck, Exile and Identity: Polish Women in the Soviet Union during WWII, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 2002, p. 18, pentru discuția asupra modului În care femeile au fost afectate de deportare, și Jill Massino, „Humanizing
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, și Eugenia Huntingdon, The Unsettled Accounts, Servern, London, 1986. Interviu cu Regine Șimon, p. 2. Jolluck, op.cit., pp. 126-29; vezi și Huntington, op.cit. Kroner, op.cit., pp. 49-50. Interviu cu Sofia Magyari, pp. 2-3. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Interviu cu Maria Cocîrlă, pp. 1-2. Vezi Massino, op.cit., și Veronica Shapovlov (ed.), Remembering the Darkness: Women in Soviet Prisons, Rowman & Littlefield Publishers, inc., Lanham, Boulder, 2001, pentru o analiză a modului În care erau celebrate evenimentele religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Huntingdon, The Unsettled Accounts, Servern, London, 1986. Interviu cu Regine Șimon, p. 2. Jolluck, op.cit., pp. 126-29; vezi și Huntington, op.cit. Kroner, op.cit., pp. 49-50. Interviu cu Sofia Magyari, pp. 2-3. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Interviu cu Maria Cocîrlă, pp. 1-2. Vezi Massino, op.cit., și Veronica Shapovlov (ed.), Remembering the Darkness: Women in Soviet Prisons, Rowman & Littlefield Publishers, inc., Lanham, Boulder, 2001, pentru o analiză a modului În care erau celebrate evenimentele religioase În Gulag-ul sovietic, pp. 229-231
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Massino, op.cit., și Veronica Shapovlov (ed.), Remembering the Darkness: Women in Soviet Prisons, Rowman & Littlefield Publishers, inc., Lanham, Boulder, 2001, pentru o analiză a modului În care erau celebrate evenimentele religioase În Gulag-ul sovietic, pp. 229-231. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Ich Weiss dass du Mein Vater Bist, Aber ich Kenne dich nicht - Erzahlungen von Russlandeportieren. Ibidem, p. 63. Interviu cu Sofia Magyari, p. 4. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 41. Mărturiile femeilor deportate În alte lagăre demonstrează că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mine. Jolluck precizează că imaginea femeilor prestînd munci grele era deseori șocantă și pentru bărbați, deoarece aceștia erau obișnuiți să le vadă implicate În activități domestice (vezi op.cit., pp. 46; 67). Interviu cu Iosefina Hrușcă, p. 3. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Jolluck, op.cit., p. 130. Interviu cu Maria Cocîrlă. Interviu cu Hilde Stoinescu, intervievator - Jill Massino, 7 iulie 2003. Interviu cu Sofia Magyari, pp. 3-4. Pe lîngă creșterea rației de hrană, Începînd cu 1947 cresc și remunerațiile, existînd chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deseori șocantă și pentru bărbați, deoarece aceștia erau obișnuiți să le vadă implicate În activități domestice (vezi op.cit., pp. 46; 67). Interviu cu Iosefina Hrușcă, p. 3. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Jolluck, op.cit., p. 130. Interviu cu Maria Cocîrlă. Interviu cu Hilde Stoinescu, intervievator - Jill Massino, 7 iulie 2003. Interviu cu Sofia Magyari, pp. 3-4. Pe lîngă creșterea rației de hrană, Începînd cu 1947 cresc și remunerațiile, existînd chiar un spor de lucru la -0șC. Într-adevăr, mulți deportați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că, Începînd cu acel an, rația de hrană a crescut, salariile erau mai mari și, În unele cazuri, chiar cazarea mai bună. Weber, Die Deportieren von Siebenburgen Sachsen, p. 460 Radosav, Donbas, ed.cit., p. 48. Ibidem. Interviu cu Maria Cocîrlă, p. 3. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 43. Interviu cu Regine Șimon, p. 1. Ignaz Fisher, „Date Despre...”, p. 417. 82 Vezi Leona Toker, Return from the Archipelago: Narratives of Gulag Survivors, Indiana University Press, Bloomington, 2000, privind acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Die Geschichte eine Familie”, Das Schreckliche Jahr, p. 28. Unele femei au rămas Însărcinate În urma violului. Vezi Tief in Russland. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 64. Kroner, op.cit., pp. 49-50, 75. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 69. Interviu cu Maria Cocîrlă. Interviu cu Sofia Magyari. Baier, art.cit., p. 436; Radosav, Donbas, ed.cit., p. 66. Baier, art.cit., p. 436. Deoarece etnicii germani au fost implicați În afaceri și comerț de-a lungul istoriei, dar și În agricultură, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
germani au fost implicați În afaceri și comerț de-a lungul istoriei, dar și În agricultură, au fost automat clasificați drept burghezi capitaliști, inamici de clasă; vezi Kroner, op.cit., p. 56. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 69. Interviu cu Maria Cocîrlă. Regine s-a căsătorit Înainte de deportare; Magyari nu a avut copii. Verdery, Transylvanian Villagers, p. 38. Ceaușescu a reușit să obțină 4.000-15.000 de mărci germane pe cap de etnic german vîndut guvernului vest-german. Vezi Roman și Hofbauer, Transsilvanien
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]