325 matches
-
amintiți? -, ne pregăteam să primim, după toate regulile vestitei noastre ospitalități, gripa aviară, noua fantomă care bîntuia Europa. Păsăretul din Deltă dădea țipăt de moarte; lebede, gîște, rațe, pelicani, cocostîrci, pescăruși, cormorani, porumbei, găini, cocoși, curcani, de-a valma, de pe coclauri, de pe plaiuri și din curțile oamenilor necăjiți, sfîrșeau răpuși, de amarnicul virus "foarte agresiv" sau pe rugurile aprinse ale noii Inchiziții sanitar-veterinare; necesară, se spunea. N-au fost victime printre stăpînii păsăretului, din fericire. Totuși, a venit prima directivă europeană
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
tribunal la comandament, reușește să evadeze din convoi și numai în Munții Vrancei se mai oprește. Pe drum, dând de crame, dealuri și văi ademenitoare, se simte „încleștat deodată” de dorul de casă, dar mai rătăcește până în miezul iernii pe coclauri neumblate, „la răspântii cu hanuri și focuri de popas”. Nemaisimțindu-se ferit ca în porturi, speră în zadar să se piardă în vălmășagul Iașilor, însă priviri tot mai iscoditoare îl fac să ia o hotărâre plină de curaj: „M-am
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
Ilovățu-i o oază de liniște, în rest,/ prin care se preumblă Eliza Brătianu// (ce locuiește-n casa Ioanizilor, Ťla curteť)/ cu un alai, în jurul ei tot mai partizan/ Aliaților, de-a lungul unei veri tot mai scurte, -/ iar Bebe pe coclauri, făcând-o pe Tarzan,// cu șerpi pe după umeri și cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
consemnează istoria unei celebre librării barceloneze, care o reflectă deopotrivă pe cea a familiei care o moștenește din tată-n fiu, dar și pe cea a orașului. Dar să ne întoarcem la ziua mutării, fără să ne mai pierdem pe coclaurile memoriei răscolitoare, altfel această poveste va fi nesfârșită. În acea dimineață de la sfârșitul lui ianuarie, din 1899, familia s-a trezit într-o casă pregătită să fie abandonată. Tot ce era mai important fusese ambalat. Obiectele aflate încă la locul
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
vă veți întoarce iarăși Și ospătați veți fi în orice case. Iar Sardo biruind pe totdeauna Balauri sumbri, vînt și piază rea, Pe fruntea lui va străluci cununa Și-n dreapta lui Ramida o să stea! Căci bezna stăruind în vechi coclauri Se spulberă în noul răsărit Și falnic sună trîmbițe de aur: Bine-ați venit! Aceste versuri avîntate și totodată mîngîietoare exprimă cum nu se poate mai plastic adînca dragoste a lui Hubert Hedriphin pentru figurile fabuloase ale vechilor basme și
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
cu doi ani”, povestește Alexandru. „I se făcuse dor de bunica rămasă acasă la Stamora și a tulit-o din colonia în care stătea doar el cu mama lui. Nimeni nu știe câte trenuri o fi luat și prin câte coclauri o fi rătăcit. A ajuns la Stamora, de unde l-a adus milițianul îndărăt. Apoi a mai văzut de copil ce era atunci, cât se chinuiau părinții, în asprimea iernilor și arșița verilor din Bărăgan, la munci care le depășeau puterile
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
să-i lepăd otrava. Am răzbit peste soartă trudind fără tihnă Și n-am avut pace, n-am avut nici odihnă... Mi-am plătit libertatea cu rouă de sânge; De asta, azi, ochii: unu-mi râde,-altu-mi plânge. Prea multe coclauri nevoit fui să bat, Să înving mii de piedici, când am vrut să răzbat. Nimic nu-mi fu prea lesne, ieftin sau neplătit- Numai sufletu-mi știe câte rele-am pățit. Dacă viața-i o luptă, am ales să mă
LUPTA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383856_a_385185]
-
-mi descânte! - surâse soțul. - Te rog, nu face astfel de glume! Mă trec fiorii când îmi amintesc de chipul său hidos. - Am un plan! Într-o zi mă voi aventura pe drumul din vis. - Să nu te rătăcești pe acele coclauri și până seara să te întorci acasă. Nu vreau ca noaptea să-mi dănțuiască împielițații pe la fereastră și de spaimă să pierd copilul. Și evită Pădurea Blestemată. - Am pătruns pe marginea sa când eram copil. Mi s-a părut o
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
capitală parcă sunt mori de vânt și nu v-au luat în seamă doleanțele care erau ale noastre, ale tuturor, se rățoi Leta lui Mandache. - Lasă-i soro, țara-i mare și n-au avut timp să vină și pe coclaurile noastre. Probabil când ajungeau la marginea satului li se termina mandatul, le luă apărarea în batjocură Veta, nevasta lui Costache. - Dacă trăiți numai la oraș, nu știți ce înseamnă viața la țară și mai ales în acest capăt de lume
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
statuile / busturile Luceafărului ! În România, nu doar în Vaslui ! Îl cred. Pe cuvânt. Tot el îmi relatează o întâmplare. Paranormală ! Un reprezentant de la Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Ajunge pe coclauri, prin Moldova, unde-i mâna de lucru ieftină și oameni inteligenți. I se sparge un colier, de-i fierbe apa în motor. Pustiu. Nimeni. În sfârșit, vede pe cineva și-l întreabă: - E vreun service prin apropiere, bade ? - Nea Costel
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
plictisit de uriașa noastră lăcomie. - Gata, mă, gata! Pentru astăzi ați învățat destul cum se câștigă banul! În altă zi, “domnul” Dode s-a gândit să ne trezească simțul patriotic (doar eram în vreme de război, cu soldații români pe coclaurile rusești). Voia să scoată din ungherele ascunse ale sufletelor noastre mult doriții eroi de care țărișoara noastră avea atâta nevoie la Cotul Donului. Simțise “domnul” Dode că pe noi nu prea ne durea în “cotul” Donului, unde mulți părinți sufereau
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
transformase și ea în cal năzdrăvan care sufla flăcări pe nări. Doamne!... În cele câteva zile, călare pe capră, câte capete de zmei și balauri n-am retezat! Ca în icoana cu Sfântul Gheorghe din biserică. Am zburat prin toate coclaurile basmelor și ce prăpăd mai făceam... De se împuținaseră poveștile cu zmei, balauri și monștri. Nu aveau scăpare, măcar că încercau unii să alerge sau să se ascundă. Capra de sub mine zbura ca gândul și nenorociții nu aveau nici o scăpare. Ce
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt doar doi kilometri până în sat... Îmi sugerați să strig după ajutor? Să alerge careva până aici, cu furci, cu topoare? Să fim serioși. Degeaba îmi spuneți agitați : Hai mai repede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt doar doi kilometri până în sat...Îmi sugerați să strig după ajutor? Să alerge careva până aici, cu furci, cu topoare? Să fim serioși. Degeaba îmi spuneți agitați : Hai mai repede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. 19-În hăul dezastrului În mai puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
au fost împinși spre asta. Drept pentru care își hrănește urecheații cu iarbă amestecată cu carne tocată. „În final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit, încă, nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi de zis? Sau despre Erou? Poate Darling e ceva mai la locul ei, dar la ce te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese câteva obiecte din fier cu o piatră roz, cam cât un ou de porumbel, și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta (sau se plimba, sau plutea) deasupra apelor. Ce va să Însemne această preumblare? Creatorul umblă hai-hui În lipsă de ocupație, Își face siesta, bate cosmicele coclauri ca să nu se plictisească? Sau, cumva, este În misiune de explorare, prospectează terenul În vederea depistării locului adecvat pentru plasarea construcției viitoare? După cum v-a spus profesorul Howard, Ceilalți n-au ales la Întâmplare zona din Univers destinată experimentului. Ea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci când, În mijlocul monologului, deraiase intempestiv de la firul povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un expozeu schizofrenic despre comunism, fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător pentru tine. Era clar, avea informația din altă sursă, nu de la Ileana. Altfel i-ar fi spus direct, nu l-ar fi luat prin învăluire. Ori într-adevăr locu itorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândește la nimic altceva. Se va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să ne găbjească. Asta vom face în fiecare noapte? Adică ne vom juca de-a v-ați ascunselea cu ea pe toate coclaurile? întrebă inspectorul plictisit. Atâta timp cât bestia iese la vânătoare, păzitorii trebuie să o împiedice să ucidă. Nu-i obligatoriu dar rostul nostru ăsta este, s-o închidem cât mai repede înapoi în bârlog. Și unde mă rog ai fost săptămânile trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]