74 matches
-
al liniei libere. Simțea un gol în el. Nimic altceva decât un gol care-l absoarbe, de marginile căruia încearcă să se agațe, cu disperare. A înghițit în sec de câteva ori, i se părea că are un gust de cocleală în gură. Mușchii obrazului îi palpitau. S-a gândit repede la un șir de întâmplări care nu voiau să rămână în fața lui și, abia chemate, fugeau. Și-a amintit de jocul pe sârmă, dătător de spaime, al unui bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clipă ar fi simțit în umăr împunsăturile zvâcnite ale bețișorului ce-l îndemna să răspundă. Dar toate erau inutile, pentru că nici una din amintirile astea nu reușea să rămână cu el și pierea și mușchii obrazului îi palpitau nervos, gustul de cocleală îi cuprindea gura și gâtlejul și el aluneca absorbit de un gol cu margini lustruite. „Stai o clipă! Stai o clipă!“ Se simțea ca un pește în aer. Era convins că așa s-ar simți un pește în aer. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l plimbe explicîndu-i ceva într-o limbă amestecată, și franceză, și dialect local, gesticulând larg și calm și râzând din când în când. Era cu un cap și ceva mai mare decât negrul nervos și ca să-i șoptească mai bine cocleala se apleca din când în când la urechea lui. Era atât de caraghios cum își mișca capul în sus și în jos, așa cocoșat, parcă era un cocostârc bâlbâit. Îl învîrtea pe fraier în cerc, înțelegeam din explicațiile lui că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca să o putem mânca. Neavând cuțit la noi, mustățile de care-ți vorbeam le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. Simt că mă sufoc. Respir din ce în ce mai greu și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fața. Pielea e totuși netedă. Perii n-au dat Încă În floare. Înseamnă că azi-noapte a avut grijă să-și treacă aparatul de ras peste obrajii buhăiți de alcool. Acum pielea obrajilor respiră prospețime, deși Noimann e obosit... În schimb cocleala din cerul gurii n-a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și țeasă pânza, deoarece, după câteva zile de derută, renunțasem să ne mai zbatem. Mâncam în silă și aveam sentimentul că lucrurile nu puteau evolua decât spre mai rău. Trebuia să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noastre. Și tu, frățioare. Și tu, surioară. Cum merg lucrurile? Te simți bine... curând mă voi uita în oglindă și voi descoperi că mi-a explodat nasul. Lichenul ăsta bine alcoolizat mi se va întinde pe toată fața ca o cocleală. Apoi energiile interioare vor intra în declin. Grasul meu amic Fat Paul spunea odată că banii nu fac doi bani dacă nu ești sănătos. Da, dar ce se întâmplă dacă nu ești sănătos și nici bani n-ai? Abia atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Muncea enorm. Trăia. Trăia și vorbea despre lucruri care, fără ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se lăuda și nici nu le lăsa pe mâna copiilor să se joace cu ele. Nimeni nu trebuia să se mai gândească la război. Soția lui, pe furiș, mai deschidea cutia din când în când să le mai șteargă de cocleală. Să încerce cineva să aducă vorba despre război în fața lui! Aruncă cu cheia franceză în el. A fost în iad cu adevărat. A supraviețuit, pentru că avea o credință, un ideal, o speanță, care la întoarcere i s-au spulberat pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră să-și lase capul greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
efectul palmelor cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei, dar apoi luând-o și ei la fugă, și a figit și el cu observatorul britanic, și alergară până Începură să-l doară plămânii și simți În gură un gust de cocleală, și s-au oprit În spatele unor stânci, iar de acolo Îi văzură pe turci care Înaintau tot așa, la grămadă. Mai târziu avea să vadă lucruri pe care nu și le imaginase vreodată; și mai târziu, avea să vadă lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i împli nească destinul. Petrache ar fi vrut să-l ajute, dar nu știa cum. Se gândea uneori să-l lustruiască, să-i dea cizmele cu ceară sau, pur și simplu, să-l vopsească. Dar nu se încumeta să acopere cocleala verzuie a atâtor secole. Neputând să-l ajute altminteri, Petrache își apropia taburetul și-i citea, cu glas tare, pentru ca, astfel, cavalerul să nu se simtă singur. Nici nu-i auzi pe ceilalți când sosiră. Se deschiseră și ușile mici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar a imagina la porțile castelului o astfel de mașinărie de Ev Mediu timpuriu era o năzbâtie chiar mai mare decât un cal de bronz care se balegă. Ședeau nemișcați, călărețul și calul, nici măcar un fir din coada impregnată de cocleală nu părea să se fi urnit de la locul lui. Petrache înțepă mormanul de cocoloașe care arăta ca grămăjoarele de cocs din fața sobei, din vremea copilăriei. Totul era cât se poate de real. Ba chiar, de sub crusta înghețată, resturile calde ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar o eșarfă peste coapse, dar uitând, în culmea admirației, să-și acopere sânii. Nu scrie ? întrebă Fandarac, cu aerul că nu-și mai pusese problema asta până acum. Sub lumina lunii, bronzul părea ca nou, fără vinișoarele verzui de cocleală cu care cavalerul din castel îl obișnuise. — O fi murit ? întrebă Petrache, ca și cum răspunsul la întrebarea lui Fandarac nu putea fi decât negativ. — Lumea asta nu e destul de largă încât să încapă, în același timp, și omul viu, și statuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bodegi, restaurante, cofetării vor avea vase cu apă, irigatoare pentru spălatul paharelor, sticlelor, ceștilor, farfuriilor, etc. 4. Toate ustensilele necesare cîntăririi substanțelor alimentare și băuturilor (cîntare, terezii, cratițe, linguri, furculițe) vor fi păstrate în cea mai mare curățenie, fără rugină, cocleală, etc. 5. Personalul de serviciu care debitează orice fel de aliment, va purta în timpul serviciului bluza albă, care se va spăla cît de des, pentru a fi curată în permanență”.12) Preluate și amplificate de presă, discuțiile despre igienă aveau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de săruri. 20 Compușii cuprului sunt toxici pentru organismul uman, în cantitate mare inducând apariția hepatitei toxice și tulburări ale sistemului nervos central. Ingerat în cantitate de 2 ÷ 3 g, ionul cupric poate induce moartea. Să se calculeze masa de cocleală care, ingerată accidental, produce decesul. 21 În cantitate mică, ionii cuprici sunt deosebit de necesari, intrând în componența unor enzime redox și fiind implicați în integrarea ionilor feroși în hem. Ca urmare, un consum de 2,0 ÷ 3,0 mg/zi
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
și mai biciuite, cu atât simțurile o creează mai frumoasă"). Încercările de apropiere eșuează mereu, și Bizu începe să-și piardă răbdarea văzând că fata nu-l încurajează deloc, cum s-ar fi așteptat ("vasul sufletului i se stricase din pricina coclelii"). Diana reacționează identic în toate împrejurările, cu o luciditate care ucide pasiunea din fașă. Și fiindcă "nu-i plăcea pateticul și nici nu se simțea bine în convulsiile lui" (femeia nu posedă, precum bărbatul, o imaginație bogată, și nici simț
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Dublonul acela era făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]