155 matches
-
din nou.Blestemul nostru-i c-am vărsatSângele Tău nevinovat.... XIV. MIORIȚA, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Vai, turmele mele de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și poarta spre rai.E apa sălcie, Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
precis sparanghel Marea Roșie tot apă udă intri alb și roșu ieși de ciudă racii puși în apă spre a-i fierbe capătă niște culori superbe nasul ca la streșini face țurțuri la senat se-îneacă în discursuri dealurile se aștern coclite lacrimi înghețate stalactite din jurnalul de-nsemnări postume savurăm ingenioase glume studiezi farmacopeea verde nu se fierbe pentru că se pierde se distrug prea multe vitamine și devine roșu-știe orișicine noi mâncăm salata verde crudă papa este dar nu-i paparudă
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
și serioși:) Oamenii sinceri ,punctuali,hotărâți,atenți,politicoși. Și-mi plac oamenii cu un inteligent simt al umorului. Și oamenii care văd frumosul acolo unde este cel mai greu de văzut. Vorbeam odată de baltoace.Exact,ochiurile acelea de apă coclita în care mai plutește și un muc de țigară. Ai observat vreodată lumină reflectată în aceste baltoace.Un capăt de cer ,o rază de soare.Scanteiere și lucire dincolo de cocleala.Doar pentru că ai privit din altă perspectivă. Așa este și
D-ALE PERFECTIUNII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865]
-
așa ușor, idioților, pentru că, de mai bine de o lună, tractorul din curtea nostră merge cu ulei de floarea soarelui, de la coana Lenjereasa, pentru că e mai ieftin decât motorina, a intervenit Marghioala lui Vătrai. Vai de capul vostru de fraieri cocliți! — Păi, mirosea a motorină, mami?!... a încercat să se scuze Afaceristu’. Mirosea, tâmpitule!... nu ai scos-o din rezervorul tractorului? A ce ai fi vrut tu să miroase? A orhideee?! Ce proști sunteți! S-a lăsat o liniște ciudată peste
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului prinde-mi mâna prinde-mi mâna Nu mai plec, iubito, m-am săturat de himere, inima mea a obosit prea plecată în rugi și durere pentr-un zâmbet coclit... Nu mai plec, vreau să trec în cuvinte, creanga-mi să scuture dor de iubire fierbinte. Prea mult am plecat pe la porți ferecate, mi-e sete de vis, de iubire, de vioara ce cântă pe struna-i subțire doruri curate
PRINDE-MI MÂNA de LEONID IACOB în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364729_a_366058]
-
norii grădinii Noaptea zbiera tăcere în podul mătușii De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cu ochii în gol pe peron Iorgu Bugan aștepta să se treacă șoptind un nume de femeie, pierdut în aerul acru, ca borșul coclit Natalia... Natalia... Oameni cu și fără bilete treceau indiferenți cu privirile șterse pe lângă bătrânul atins de trenul rapid prea fragil să se smulgă din ghearele azilului de bătrâni în Câmpia Bărăganului scuturat de furtună Iorgu Bugan fugi încet... fugi încet
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
să știi cum o au „harapii”, cei pomeniți de distinsa doamnă proiectant-șef. La toate acestea, după un timp nu prea lung, Timona reacționă normal și în ficat i se puseră niște noduri, iar în gură îi veni un gust coclit. Firesc, îi dădu un picior în coaste idiotului de Veronel care citea articolul de fond din ziarul județean, articol ce făcea estimări asupra recoltei de floarea soarelui, estimări care dădeau certitudinea oricui că nu va fi penurie de semințe pentru
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
insinuează alături de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificațiilor („diapazonul mereu te trezește” - Cortinele brocate). Universul imagistic balansează, nedecis, între frumos și urât („Sunt din nou îndrăgostită [...] ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/bând apa dintr-un vas coclit”- Renaștere). Miniaturi poetice se lansează în senzorial, traversează eticul, apoi se deschid către cosmic și microscopic (Vin cu scorțișoară). Vocea gravă a lirismului trezește ecouri culturale și atitudini existențiale, alături de experimentul direct al fericirii absolute (Partea plină a paharului). Structura
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
ceva între nuci noi/ de curățat/ din copacul copilăriei/ și zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
noaptea la lumina chioară a lanternelor sau a farurilor ca niște blitzuri uzate și cărau - pentru a scurta drumul, pe bălțile de la capătul sudic Borcei bărăgănene și al primului ceatal - sarsanale cu lucruri de contrabandă de la oraș, săpunuri, parfumuri, bijuterii coclite, chiar lucruri finuțe de galanterie și lenjerie intimă, orologerie contrafăcută de proveniență dubioasă, cu care să ia fața sătenilor. După ce ziua mășăluiau și băteau ulițele prăfuite nădușind pentru a convinge pe oameni de importanța cotelor (cu care, li se spunea
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
cosonanță, își pierde dublu eteric, cum le-ar place parapsihologilor să zică. După ce a părăsit-o și mama ei, a rămas ca paralizată în timp. Mult timp după aceia, a durut-o singurătatea, o singurătate nudă ce suna a metal coclit, fără ecou, cu gust sălciu, paralizată ca o obsesie. O singurătate plată, fără ieșire, cameleonică, insesizabilă direct, , înșelătoare și posesivă. Până când să mai îndure? Până cînd? Țipa. Ființa din ea țipa. Țipa în explozie. Aproape că se târâ până la oglindă
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
-ntr-un cuibar de neliniște. Așa ești tu, de nelepădat, de neînlocuit, imperios necesară! Nici nu pleci și mi se face de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștită îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptăm cu voluptate una
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O bandană de-oțel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-un alb-cenușiu. Un frison încolțește-n răstimpuri. În supliciul eternului fumuriu se diminuează
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
vetusta. Componentele instrumentului scrâjnesc că oasele îmbătrînite, încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sedimente pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri în liniștea densă. Numai Mărțina aude adevăra muuzică, melosul stivuit între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit și padimentul din gresii,- un loc numit atrium, și unde se adunau la fiecare miez din noapte, călugăritele din Ordinul Sfintei Maria să se roage. Întrebările preotului și răspunsurile diaconului, apoi imnii de slavă, puteau fi auziți dedeparte în noapte
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
lume măruntă de tineri, în general, care-și caută un rost în viață; locul de muncă, mâncarea, țigările, hainele - rămân niște întrebări capitale; derizoriul și utopia fericirii; vitalitatea vârstei tinere în griul cotidian; încercarea de a ieși din seria destinelor coclite» - p. 14). Prefața academicianului Dumitru Radu Popescu, Nicolae Țic, generația desculță, realismul socialist și realismul capitalist, este, din anul 2016 încoace, un document istoric al generației resurecției din 1965 - 1970 și a paradoxismului (ori, și mai exact spus, al prim-
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
iunie 1941... X. MELANCOLIE, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015. Stăm așa gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938 ... Citește mai mult Stăm așa gravi, timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit,Prin sânge trece cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
negru cum este cernirea. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 MELANCOLIE Stăm așa gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
MELANCOLIE Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stăm așa gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
iar eu pentru tine nu am mai fost, decât o vagă amintire. Ai pus viața în buzunar și ai dispărut. Afară este noapte iar eu stau zgribulit și gardul timpului se sprijină de mine. Tresar, tremur și ascult un saxofon coclit, ce plânge încetișor și ară adânc, în mine. Depărtările picură lacrimi despre tine. Tăcerea mea tremură în vibrații de alamă și tainice adâncuri îmi spun, prin degete ce apasă șoapte, că trudă de suflet sunt în tainice clape aurii, ce
TU, ÎNCĂ, MAI EŞTI CONDOR AL AMINTIRII MELE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354569_a_355898]
-
supraproducției țărilor dezvoltate... în țările cu așa-zisă economie falimentară, loc unde să se „topească” toată marfa nevandabilă, sau greu vandabilă, desigur pe valută forte (schimburi barter nu se acceptă!). Înainte de „loviluție”, fabrica noastră X, facea cuie, care bune-rele, mai coclite sau mai strâmbe, erau produs autohton care nu costa prea mult, mâna de lucru fiind ieftină. Acum magazinele oferă minunate cuie de oțel, nichelate, frumos ambalate, dar produse în străinătate, pe care ai noștri le plătesc cu bani grei. Și
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Salcia-și pierduse din unduire nu mai auzea cântecul oglinzii în care-și umbrea dorința; se trezise într-o dimineață cu brațul frânt-
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
dang, dang, ding... și nici măcar nu am auzit uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem zborul... Ultima notă mi se lipește de cerul gurii...cerul unde-ți voi păstra gustul coclit al trădării... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - gustul coclit al trădării / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]