175 matches
-
se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trei acum. Dar stau cu lumina stinsă și mi-e greu să citesc cadranul ceasului. Reflectez, uitându-mă pe fereastră. Văd un fel de licurici, stele căzătoare pe pantele dealurilor. Mașini rare care trec, coboară la vale, urcă spre sătucuri cocoțate mai sus. Când Belbo era copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am deschis dulapul unde se găseau juvenilia, imediat ce am sosit. Rafturi Întregi pline cu hârtii, de la temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În sine. De exemplu, remarca despre Shangri-La: aveam de gând să pornesc de la ea o discuție În legătură cu diferitele transformări suferite de noțiunea de „Shangri-La“. Desigur, există clișeul făcut să atragă turiștii către orice loc, de la Tibet la Titicaca, Shangri-La - avanpostul cocoțat În vârf de munte, ireal de frumos, aproape imposibil de atins și de altfel foarte scump când ajungi totuși acolo. Pentru urechea turistului, cele mai fermecătoare cuvinte sunt: „rar, retras, primitiv și ciudat“. Dacă serviciile sunt proaste, dați vina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se părea că aduce cu peisajul de la țară din Apalași. Era o adunătură de dealuri mici, traversate de poteci Întortocheate de sus până jos, poteci tocmai bune pentru oameni cu șolduri Înguste, umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica fumul de la focurile cu cărbuni, odată cu funinginea care murdărea aerul. Pe pantele mai abrupte, oamenii săpaseră trepte Într-o bucată de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ochii ăia verzi din care nu încerca să alunge focul, cu bustul ei pistruiat prezentat adunării de bărbați, care venea cu cârpele ei de lustruit parchetul și legănatul molatec al mersului. Și da, Einhorn, atent pe stinghia pe care sta cocoțat, cu picioarele lui moarte, și totuși aruncându-ți în obraz faptul că nu era diferit de alți bărbați. Nu îl deranja să vorbească despre paralizia lui; dimpotrivă, uneori se lăuda cu ea, ca fiind lucrul pe care reușise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rar și în mod suspect - pe valuri joase. În siajul a ceva atât de grandios și de devorator ca fericirea, el pierde, în mod obligatoriu, plăcerea mai mică, dar, pentru un scriitor, întotdeauna delectabilă, de a apărea în paginile cărții cocoțat nepăsător pe un gard. Mai rău însă, cred eu, e faptul că nu mai poate răspunde dorinței celei mai imediate a cititorului său: anume, aceleia de a-l vedea pe autor că îi dă înainte cu povestea lui. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sale sacre conștiințe umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe, sper, la alte lucruri. Acum un comentariu scurt - dacă o să pot - despre subtitlul O prezentare, cocoțat sus, lângă frontispiciu. Personajul central al acestor pagini, cel puțin în acele intervale de luciditate în care pot să mă domin pe mine însumi și să stau jos, oarecum liniștit, va fi răposatul meu frate mai mare, Seymour Glass, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
viața mea un câine mai jucăuș ca ăsta. Da, adu-ți aminte cum se juca de unul singur când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
energiei electrice în orașe prin cabluri supraterane, deoarece gazele naturale se distribuiau prin conducte plasate deasupra solului. Primii ingineri care au proiectat locomotivele s-au inspirat de la trăsuri, fiind cele mai familiare mijloace de transport în epocă. Astfel mecanicul stătea cocoțat pe locomotivă și era prima persoană care își pierdea viața în caz de deraieri. Se întâmplă de multe ori să ne concentrăm exclusiv pe un aspect al problemei și să pierdem din vedere celelalte aspecte. Mulți dintre noi păstrăm amintirea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu atâta o să dau un ton că prea puțin mă gândesc la lucrurile astea trecătoare, ce n-au a face cu nemurirea [...] crevata mare, dezmățată sau nicidecum [...]. Când oi scrie să mă bag prin fundături, să mă sui pe locuri cocoțate." Elementele portretului sunt completate cu maniera de exprimare a pretinsului poet, prilej cu care Heliade ironizează snobismul lingvistic de a rosti cuvinte românești după sonorități franceze. De asemenea, pline de verva sarcasmului sunt observațiile privitoare la exacerbarea artificială a suferințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dansa CO2. Si inca ar mai fi printre oarnenii de bine, cărora le e mai greu decât "somerior din Germania" - parlamentari, magistrați, avocați și mulți alți... ați, cu moț sau fără, o liota de mediocrități îmbuibate, pe saci cu bani cocoțate... Păi de ce s-ar lasă un tanar eminent plătit de asemenea personaje, cănd acum are acces la "joburi" bine plătite, în țări civilizate, în care excrocii pot să peroreze cel mult la vorbitor, nu la tribune oficiale? Al treilea Cavaler
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]
-
așezat acolo? Iar boul, dând din cap, cu ochii pe jumătate închiși, îi răspunse c-o voce blândă: Stau și admir, așezat sub poartă, Lumina din urmă a zilei, ce poartă Ultima oră de muncă, învoaltă..." Marcel Aymé, Poveștile motanului cocoțat Se știe, grație lui La Fontaine și lui Marcel Aymé, că animalele vorbesc, că au idei și sentimente, la fel ca noi. Doar neștiutorii, naivii și cei fără inimă pot susține contrariul. Dacă dialogul decurge atât de firesc între Delphine
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
naivii și cei fără inimă pot susține contrariul. Dacă dialogul decurge atât de firesc între Delphine, Marinette și animalele de la fermă sau din pădure, între greiere și furnică, între lup și miel sau între vulpe și barză, dacă Poveștile motanului cocoțat sunt atât de pline de farmec, dacă morala desprinsă din Fabule curge atât de firesc, acest lucru nu înseamnă decât că povestioarele despre animale își au partea lor de adevăr. Ca urmare a unor clișee și prejudecăți, imaginea absolută a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un pic de verdeață, o creangă uscată și pietricica pe care le pusesem în borcan păreau să o mulțumească pe prizoniera mea. De când își ocupase noua încăpere, nu dăduse niciun semn de neliniște și nu avusese nicio tentativă de evadare. Cocoțată cel mai adesea sus pe piatră, se ocupa îndeosebi cu meditația transcendentală. Iarna bătea la ușă, muștele se împuținau și curând hrana deveni o problemă. Remarcasem că în apartamentele bine încălzite de la oraș se întâmplă să hiberneze muște și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și pierderea completă a simțului re ali tății. Istoria ne dovedește că în astfel de cazuri, ci nev a sau ceva le dă acestora un bobârnac și ei se prăbușesc c u a tât mai mult, cu cât se află cocoțați mai sus. Dimpotrivă, când soarta ne lovește nu mai sunte m t rufași ci mai degrabă umili, căutăm ajutor de undeva și de cele mai multe ori oamenii se gândesc la Dumnezeu. Atunci, cineva sau ceva ne ajută să ne ridicăm și
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
sau nedeclarați printre scriitori, mai ales că într-un timp a fost destul de profitabil să te numești disident sau opozant. Majoritatea confraților noștri jură că au opus rezistență comunismului, că 1-au subminat - politic sau estetic - din interior sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase acrobații sofistice mulți dintre ei încearcă să demonstreze acest fapt, uneori chiar destul de convingător, însă cărțile - singura mărturie credibilă - lipsesc. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu acești creatori și eroi! Este o insultă la adresa unei întregi generații să se creadă că un tânăr român este atât de lipsit de discernământ și simț moral, încât să urmeze pe foștii atei și profesioniști ai minciunii și terorii, cocoțați, azi ca și ieri, pe scaunele îmbuibării, în timp ce luptătorii pentru credință și libertate se sting, săraci și plini de răni, în cel mai deplin anonimat. Și - culmea ticăloșiei! - acești jertfitori pentru țară, dintre care mulți au murit în stadiu de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
arătând într-adevăr a infirm. L-am văzut apărând și dispărând printre creste, până când a ajuns la drum. M-am smuls din transă și m-am întors acasă, cât de repede am putut. Voiam să mă asigur că plecase. Titus, cocoțat încă pe stânca înaltă, a sărit jos și m-a urmat. Gilbert se afla pe pajiște. Amândoi s-au pornit să-mi pună întrebări, dar am trecut pe lângă ei. Au alergat după mine și ne-am pomenit toți trei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pe dreapta saloane, iar în capăt lângă fereastră se vede un stativ metalic ce susține un televizor parțial color și de dimensiuni mari. Câteva vaze cu flori albastre pe pervazul ferestrei. Două băncuțe și un taburet pe care stă cocoțat precum cocoșul pe gard, un telefon clasic cu disc, ce sună răgușit din când în când. Toate acestea, deși curate și aranjate cu bun gust și de ,,utilitate publică’’, păreau a fi adunate de aiurea. Pe partea dreaptă se mai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mai însingurat și care nu are deloc conștiința unor calități... de care pomenești tu. Îți răspund, deși, după scrisoarea ta atât de frumoasă, prudent ar fi să nu dezvălui modestia mijloacelor mele scriitoricești. Aleg, totuși, calea sincerității! Îți scriu stând cocoțată în vârful patului, cu cartea Ubu (Alfred Jarry, care nu-mi prea place) ca suport, cu pixul cu multe culori de care teai folosit și tu. E ora 6 seara și sunt singură în apartament. Uitam: sunt cu câinele meu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
așteptat cu inima strânsă întoarcerea lui. Eram cuprinsă de o mare emoție. Îl văzusem pe Căpitan. De o lună întreagă din ziua arestării sale, nimeni nu dăduse cu ochii de el; nici măcar familia lui. Și acum, iată, datorită încăpățânării mele, cocoțată ca o maimuță în vârful unui pom, cu priviri furtive, am putut săl văd, să-i urmăresc pasul, să asist la întâlnirea emoționantă cu familia sa... Sfertul de oră, cât a durat vizita reglementară a trecut ca un fulger. Din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a așa-zișilor conducători cu un decalaj egal cu acest interval. Până atunci, am putut face unele constatări. Spre deosebire de anii precedenți, tribuna oficială a fost altfel construită. Spațiul rezervat membrilor Comitetului Central a fost mult mai restrâns și mult mai cocoțat decât altădată. O supratribună acoperită a fost înălțată la o mare distanță de drumul pietruit al Bulevardului Aviatorilor. Între această platformă și popor erau spații largi, destinate florilor, unui prim rând de soldați înarmați, unui grilaj și altui șir de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu pot să plec. ...poate doriți o bere rece, domnule primar. Da, sigur că da, răspund mecanic. Din nou mîngîi acele locuri, dar de această dată cu privirea neutră a aparatului de fotografiat. Peisaje, case ca niște cuiburi de vulturi, cocoțate acolo unde doar pasărea are acces. Înciudat oarecum că lîngă casă este și o mașină. Un elicopter mi-ar fi părut ceva firesc, dar o mașină? ...se încălzește berea... Da, sigur că da, răspund mecanic. Printre frați (II) Muntele Soratte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alimenta inflația și creșterea deficitelor externe. Sporurile de salarii și alte venituri umfl... cererea intern.... Un alt factor este legat de sezonalitatea mișc...rii prețurilor; c...tre iarn..., ratele de inflație cresc. De asemenea, dac... prețul petrolului va r...mane cocoțat, peste 40 de dolari barilul (sau chiar va crește), efectul se va simți și pe piată intern.... În fine, dac... BNR nu-și schimb... marja prognozat... de aprecierea real... a leului, este de așteptat o depreciere nominal... vizibil... în urm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
formau publicul meu entuziast: spectacolul îl dam eu singur, ca o madam Fârlifus pe mai multe voci. Curtea lor se alungea cât grădina noastră, ambele întâlnindu-se la căpătul lor din fund, unde le mai despărțea doar un gard înalt, cocoțat, la rândul lui, pe un zid rămas, se vede, după demolarea clădirii din care făcuse parte. Nu pe poartă comunicam, ci pe acolo, acolo aflându-se și terenul nostru de activitate. Gălăgia, țipetele euforice care însoțeau ariile de operă debitate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]