172 matches
-
pentru situația creată”. Ce lecție a învățat Ponta În continuare, Elena Udrea îl acuză dur pe colegul său de generație, apreciind că Victor Ponta a introdus "golăneala în lupta politică" cu un țel precis și s-a înconjurat de "golani cocoțați în funcții înalte în stat" pentru care doar "legea străzii" contează. "Victor Ponta a învățat o lecție: nu contează ce spui, important este să țipi mai tare decât adversarul tău. Nu contează ce acuzații îți sunt aduse, ce probe în
Elena Udrea: Victor Ponta a introdus golăneala în lupta politică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33965_a_35290]
-
este cea a străzii. Așa se guvernează în România lui Victor Ponta. Curând, oamenii decenți nu vor mai îndrăzni să zică nimic la adresa lor, pentru că se vor jena să fie puși în situația de a fi atacați de acești golani cocoțați în funcții înalte în stat. Și atunci vom sta cu toții în casă, cu ușile incuiate, uitându-ne pe după perdele cum gașca lui Ponta face ce vrea din această țară", a scris în continuare Elena Udrea, luni, pe pagina sa de
Elena Udrea: Victor Ponta a introdus golăneala în lupta politică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33965_a_35290]
-
Nu m-am putut opri să nu-l trag în poza - m-au intrigat scaunele de bar (wc-urile sunt într-o altă încăpere, în dreapta). M-am gândit că se machiază internele congressmanilor până când azi am văzut-o pe o gagica cocoțata pe scaun - se conversa pe mobil pe fundalul sonor al apei trase.”
Corespondență de la Washington by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19043_a_20368]
-
la ce vârstă? De la trei ani cred, eram cu mama într-o casă străină și un băiat mult mai mare decât mine se juca pe covorul din sufragerie cu un trenuleț electric; sus pe șifonier, foarte sus pentru mine, era cocoțata o păpușă cu părul lung, castaniu, aș fi vrut să mă joc cu ea dar nu aveam curajul să o cer. -Dar din grădiniță sau de la scoala ce amintiri mai ai? continuase Ana. -De la gradi îmi amintesc despre vecină
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
l-a ocolit, iar peste două luni, timp în care a jefuit toată regiunea, a ajuns sub zidurile capitalei și au început tratativele de rigoare. El le-a promis că-i lasă cu viață dacă îi deschid porțile, însă chinezii, cocoțați acum pe zidurile înalte, răspundeau cu măscări total nepotrivite cu milenara lor cultură. Doar că el, spre deosebire de ei, avea timp! După doi ani de asediu, foamea și molimele au redus semnificativ cheful de glume foarte tâmpite făcute de soldații chinezi
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
cu cărțile e la fel. De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul și din Malcom Lowry de ce Nux Vomica, și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțată În copac, și din Țoiu, de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un tom Întreg cu sigle pentru fiecare autor. Mici hieroglife care la un moment dat ar Începe să se repete anulîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chilii Printre tufele zburlite. Numai păpădiile, Pe tăpșanul înverzit, Își scot capul aurit, Înflorind cu miile. Prietenii mei Bat cărarea spre bunica, Merg la Rica turturica, La cățelul Botoșel, Si la iedul Micșunel. Ce grăbite trec pe-aici Hărnicuțele furnici! Cocoțat, stă pe gentuța, Un fluture cu vestuță. Zoresc pasul, lângă baltă Un brotac în apă salța, Râd acum de întâmplare, Mi-o fi văzut umbră mare? Trebuie să îmi schimb planul, În cale-mi iese gâscanul Și îl știu de
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
căutat, căci a iesit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, si venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumusețe. Cu îndoială a fost și mai ușor, căci această stă cocoțata pe un gard, ne putând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toți, Talentul - în iarbă tânără, Frica - într-o peșteră întunecată, Minciună - în spatele curcubeului (iarăși o minciună... Era totuși la fundul oceanului...), chiar și pe Neatenție
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
recupera” adesea duminica (singura zi din săptămână nelucrătoare!) mai târziu lucrurile s-ai inversat, deh, viața ... Imberbul Titi, „copilul de mingi” de mai ieri avea în afara terenului de joc, încă din copilărie, o „pasiune” (deprindere?) comună tuturor copiilor mai mărișori - cocoțatul în copaci și mai ales în pomi fructiferi, însă el era ca nimeni altul, amic la cataramă cu „merele de la Mitică” care-i burdușeau buzunarele și-i înghighinau cămașa cu burtieră ce-o sumețea peste pantalonii scurți de doc, cu
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștii să mânânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii plini. Din vârful căruței unde eram eu cocoțat se vedeau tiribombe viu colorate așteptând clienții. Erau tot felul de corturi având pânza colorată în culori stridente, reprezentând scene de lupte tătărești, femei cu șerpi atârnați de gât și multe desene de acest gen, unul mai grotesc decât altul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Nu aveau cum să nu fie impresionați de tot ce putuseră vedea. Abia reuși să-i scoată din salonul japonez, locul în care ei îi plăcea să lucreze atunci când era acasă. Vazele imense cu ornamente migăloase, picturile delicate, sabia samuraiului, cocoțata la loc de cinste deasupra măsuței de ceai și statuetele ei, deveniră un intens subiect de dezbatere, care nu lua sfârșit nici la ieșirea din casă. Diana devenise agitată. Nu mai primise musafiri demult și prezența actorilor o scosese demult
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștii să mânânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii plini. Din vârful căruței unde eram eu cocoțat se vedeau tiribombe viu colorate așteptând clienții. Erau tot felul de corturi având pânza colorată în culori stridente, reprezentând scene de lupte tătărești, femei cu șerpi atârnați de gât și multe desene de acest gen, unul mai grotesc decât altul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
că-mi este sufletul astmatic / și doar prin dragoste respir” (cum vrei să împrimăvărez). În virtutea acestei iubiri poeta spune: „învăț să iert întunericul” (umbră și fluture). Poeta ne prezintă și lumea sa, așa cum și-a alcătuit-o: „lumea mea // stă cocoțată / pe umerii lui Hercule / și râde gâlgâit / lumina / îi gâdilă tălpile / are gust / de măr verde / furat de Adam / din grădina Evei / când s-a împiedicat / de Cunoaștere / curată inocență a lui Abel / miroase a mugur crud / și explodează / în
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
modeste, Mai fără de păcat și mai celeste, Stau cufundate-n liniștea adâncă. Urcând ușor, o simți într-o trezire Și agitată cum lovește malul, Iar peste toate stăpânește valul Precum un călăreț, peste oștire. Și tocmai sus, pe val, stau cocoțați, Și inactivi și fără greutate, Doar cu plăcerea de-a fi duși în spate, Tot felul de nocivi și de ratați. Ei nu-s din picăturile de ploaie, Sunt doar o pleavă, frunze, putregai, Ușor plutind și prinși precum un
EI NU-S DIN PICĂTURILE DE PLOAIE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356475_a_357804]
-
câteva bucăți de tencuială căzută în momentul acelei izbituri de pe lângă tocul de lemn vechi. A rămas în fața ferestrei, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele pantalonului de velură. Privea lung peste șoseaua aglomerată, de la înălți-mea eta-ju-lui șapte la care se găsea cocoțată garsoniera închiriată de el în urmă cu ceva mai mult de un an. În toamna anului 2008 o cunoscuse pe Amalia și, pentru că ea plătea o chirie de patru milioane într‑un apartament de două camere pe care‑l împărțea
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
grațios pălăriile împodobite de voaluri și mănușile lungi din dantelă fină, cu bărbați care își învârt mândrii bastoanele cu cap de fildeș. Pașii l-au purtat singuri spre nordul parcului, acolo unde era Izvorul de apă plată. O mogâldeață stătea cocoțată, într-un colț, pe zidul de piatră. S-a apropiat ca tot omul care nu știe ce va găsi acolo, fără să realizeze prezența ei. Când să adune în căușul palmei apa și să o ducă la buze, o voce
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
la caravană, era unul cu Primul Război Mondial. Într-adevăr, căruța aceea aducea mai mult a faeton. Era trasă de o iapă mare, ciolănoasă, cu copita cât capu’ de om- făcu ea repede comparația în gând. Pe capră, sus, stătea cocoțat un om slăbuț, mic de statură și tuciuriu la față, cu o pălărie soioasă dată pe ceafă, să tot fi avut vreo 50 de ani. După ce a oprit căruța în fața unui beci, acesta s-a dat sprinten jos și a
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
dintre noi era Nuța. În afară că se supunea orbește când mie, când Cameluței, în cazul că era obligată să aleagă între noi, își ciulea urechile și dispărea, lăsându-ne să credem că ai ei o chemau. Abia târziu apărea cocoțată pe gard și săbiile între mine și Cameluța erau îngropate. Ieșea în stradă, cu rochițele ei mai lungi decât era nevoie și cu părul strâns în codițe de unde buclele prea ondulate izbucneau afară. Era tot timpul ciufulită și de câte ori își
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Față Cristesti, la tânți Rafila, de unde îmi doresc să mă aprovizionez cu smântână, brânză și unt. Pe Rafila nu o găsesc acasă, dar vecină ei de la câțiva zeci de metri buni mă îndruma spre sălașul de vite, unde o văd cocoțata, la cei 78 de ani ai săi, cu un ciocan mare în mână, bătând un stâlp de gard :) Misiune îndeplinită; acum urmează să urc în vârful dealului, de unde am priveliște de jur împrejur și decid să instalez cortul după 2
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
tigroaică. Bașca au iesit din valuri, cu noroc, doi mexicani Și cu-o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani. Și-ncă doi yanchei pur-sânge au scăpat și ei ușor Evident că împreună cu americanca lor. Și-n final, să vezi necazu’: cocoțați frumos pe-o stâncă, Uite c-au scăpat ai dracu’ doi români și cu-o româncă! Și-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat Șapte zile-n care-a naibii, multe s-au mai întâmplat. Că broscanul cel mai tare
POEZIE SATIRICĂ de SORIN OLARIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359429_a_360758]
-
abundentele ninsori. Săniuțe croșetează derdelușuri de argint, Crengile cădelnițează fine flori de mărgărint, Iar la geam zâmbesc voioase mere roșii și gutui, Că a poposit belșugul în ograda orișicui. Brazii cățărați pe munte par armate de pigmei, Strălucește cald lumina cocoțatului bordei, Muntele în haină albă-un mister de nepătruns. Păsările, mici gângănii - nu se știe ce-au ajuns. Veverița-și inspectează burdușitele cămări, Cârd de ciute spre izvor, pe troienitele cărări. Dangătul domol străbate împietritele tăceri, Reculegere adâncă pentru mâine
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
ce l-au susținut, Erau și ei o amintire. Dar cum să plece șobolanii, Că îmi aveau ciolan de ros, Că nu mai știi care-s golanii, Care-a fost sus, nu-l vezi pe jos, Ci-n vârful piremidei cocoțat; Ce-i trebuesc lui statui, E senator, e deputat... Și bani are destui. *Lenin, așa-l alintau tipografii de la „Casa Scânteii” Marin Voican-Ghioroiu Referință Bibliografică: noneGLOSSĂ NOUĂ / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228, Anul I, 16
NONEGLOSSĂ NOUĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360749_a_362078]
-
stânca aia? Sunt sigură că are multe povești să-mi spună. - Și când crezi că va face asta? am întrebat-o mirat de exuberanța ei pe care nu i-o mai văzusem niciodată. - Dimineața, în timp ce-mi beau cafeaua cocoțată acolo, pe grinda aia. Sau seara în timp ce ascult glasul greierilor. - E iarnă Ina, greierii nu mai cântă. - Pentru mine vor cânta. O să vezi. Așteaptă doar să vină seara. Căldura a cuprins repede încăperea. Fără să-mi dau seama când, Ina
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștii să mânânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii plini. Din vârful căruței unde eram eu cocoțat se vedeau tiribombe viu colorate așteptând clienții. Erau tot felul de corturi având pânza colorată în culori stridente, reprezentând scene de lupte tătărești, femei cu șerpi atârnați de gât și multe desene de acest gen, unul mai grotesc decât altul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
de la izvorul din Poșaga, ca și acelea realizate pe malul Arieșului sau în Cheile Galbenei, locuri despre care nu auzisem până la Adina. Și din nou Adina. Femeia aceasta era în muntele, în apa, în pădurile și chiar și în alunele cocoțate sfidător pe cele mai inaccesibile crengi de alun. Fotografiile acestea erau de fapt Adina. Nici una nu mă reprezenta! Sau Adina devenise în doi ani atât de mult parte din mine și eu nu o știam, încât eu mă transformasem în
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]