343 matches
-
era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea spitalului, au zărit-o pe sora Cantik alergând stângaci după mașină, Împiedicându-se În sandalele ei jerpelite. Strângea ceva În mână, un cocoloș alb de hârtie. Avea să-l dea pe fereastră și să-l prezinte ca pe un dar rar și minunat. — Uneori mai rămâne câte ceva În urma pacienților, când mor, de pildă, și nu vine nimeni să-i recunoască. Noi punem lucrurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în viață, l-au făcut să ardă ca o flacără. Pămătuful moale, spuma de ras, aparatul Wilkinson, lamele Gillette, loțiunea cu miros de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor cocoloașele din hîrtie igienică pe care și le răsucește singură, un set de pensete pentru nas, urechi, perciuni și sprîncene, creme, unsori, săpunuri parfumate aduse toate din import, și unghiera chinezeacă la care ține ca la ochii din cap, pentru că a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înghețăm de tot? Se ridică încet de la masă atent să nu răstoarne nimic, sticlele goale, paharele pe fundul cărora Dendé, Tîrnăcop și Gulie băuseră și ultimul strop de alcool, scrumierele care dădeau pe dinafară ticsite de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se suprapună două câte două, trei câte trei, întuneric peste lumină. A devenit matur, formele se înlocuiau, se anulau, se descompuneau, formele nășteau alte forme într-o ciclicitate ireversibilă nicio diferență între epiderma corăbiei și coaja de ou: Într-un cocoloș de mătase primăvara copacilor. Cine pe cine destramă fir verde? Doamne, tu ești cel mai bun oftalmolog, recomandă-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tras de limbă, spânzurat de limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sam Savage evocă procesul de transformare interioară ce demonstreză că nu e suficient să înghiți obiectul pentru ca el să intre în viața ta, ci e nevoie de o distilare, de o absorbție care să-l insereze în țesătura propriei ființe: "cocoloșul din gură mi se înmuia și se transforma într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii în forme interesante, pe care să le
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
cele de origine îndoioasă șindouiosaț, 1871); încearcă totuși să-l salveze prin ipoteza unei origini latinești (din involvere), care nu a fost acceptată de specialiști. În DA, i se indică o lungă serie de sinonime populare și regionale: bruș, boboloș, cocoloș, blucă, boț, bulz, lostopană, colcov etc. Recent apărutul Dicționar etimologic al limbii române (A-B, 2011) trece în revistă soluțiile propuse și constată că pentru bulgăre nu există, încă, nicio explicație mulțumitoare.
Bulgăreală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4953_a_6278]
-
p. 218) După care: „Habar n-am la ce te referi, dar, într-adevăr, mă cam enervează prietenul tău de la Colțea [...] E doar dealer! Un mucos de la care cumpăr droguri! [...] Ce e, nene, te-am înfundat? [...] Cumpăr de la el niște cocoloașe cremoase care-mi dau forța să mă trezesc în lumea asta de rahat [...] Bravo! Cum să nu mă gândesc! Chiar eu i-am dat rețeta." (p. 223) Și încă: „Ei, acolo, multă lume știe că din ciuperca asta împuțită, căreia
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
zi și un ghem. Cutare poet Cutare poet, încă tânăr, cu mușchi de fier, a luat de curând o mare Decizie. Să stea pe marginea patului, să facă săpături. Se uită-n nimic, și-și scoate din nas, răbdător, mărunte cocoloașe. Scrie apoi despre noile sale descoperiri, un vers și încă unul. Furnica, Sisif, Schliemann, Fefeleaga, - printre exemplele minore. De îndată ce De îndată ce mi-am vomat urletul a năvălit în mine duioșia fără de margini, pătrunzându-mi până în sânge, ieșind prin pori ca o
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
gândul la un alt fel de mâine. Cine mai are încă gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cică ar fi un fel de materie bună de pus în tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și oale cu apă fierbinte/ spală mațele taie fîșii lungi de slănină/ cîini jigăriți ling din bălțile de sînge/ pînă sînt alungați cu pietre de copii/ și fug cu coada între picioare/ sau poate vrei să știi cum se fac cocoloașele de paște/ cum se taie oaia/ se curăță mațele și se prăjesc/ nimeni nu aude țipete/ nimeni nu vede ochi răcindu-se// îți vorbesc într-o limbă necunoscută, știu". Abandonați de părinți, lipsiți de idealuri, absenți din viața socială, tinerii
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
dacă asiști la violență ca spectator, și Mihai Buracu s-a uitat la un film în care actorii se mișcau lîngă el în carne și oase, jucînd o ficțiune care era realitate. Atunci a văzut cum fizionomia umană dispare sub cocoloașele de răni, umflături și echimoze. Atunci s-au rupt coaste, s-au zdrobit degete și s-au spart țeste. Mihai Buracu nu a uitat dîra de sînge pe care Aurel Suciu a lăsat-o pe tencuială cînd a fost izbit
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
doar la intervenții, bag seamă... - Mersul pe jos este o plăcere pentru mine, domnule agent principal, dar... mi-a cam intrat umezeala în suflet. Bine că a apărut soarele pe cer... Dar, mă scuzați că întreb, colegul dumneavoastră, domnul..., domnul Cocoloș, de ce nu este cu noi? - A fost repartizat în altă echipă pentru azi. Așa a hotărât domnul inspector Bucluc... A zis că suntem prea mulți pe metru pătrat, echipă de patru. După socoteala dumnealui, este echipă de doi, că tu
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite. — Stimat auditoriu! Iepurele doarme deja foarte adânc - a spus el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a ieșit, părea un june prim dintr-un film, Însă cu treizeci de kilograme mai puțin. Purta un costum care fusese al tatei și o pălărie de fetru cu vreo două numere mai mare, problemă pe care o soluționa strecurînd cocoloașe din hîrtie de ziar sub calotă. — Așa da, Fermín. Înainte să pleci... Aș vrea să-ți cer o favoare. — E ca și făcut. Dumneata poruncește, căci eu mă aflu aici spre a mă supune. — Vreau să te rog să rămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa, numai când își fac siesta, o jumătate de oră, și când îi adăpăm. Restul stau în aer. Tovarășe stagiar, faza nr. 2! Tânărul inginer apăsă pe alt buton și, dintr-un colț al imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe care le ciuguli una câte una. Îi urmă grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți, nr. 73 și 74, cu urechi normale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de reaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
bălții, spre șurele cu paie de in de pe deal. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavan, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarnă. Nu-ți venea să te desparți de această stare de beatitudine. Insă cum soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreți începuseră să părăsească valea, am dat semnalul ca „pescarii” să-și
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
pentru asta și pentru că ai scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar placea că, după ce s-o gata războiu’ asta nenorocit, să venit’ la stana mea din Cot’, să mâncăm un berbec fript s‘-un cocoloș cu brânză de burduf copt pa jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l chestioneze: - Si zici că ești român
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
că vezi doamne, țuica de la părinții lui Rodica, de prună de la munte, pute și el,de, om subțire. Și la pomana porcului procurorul a început să-l întrebe pe P tabla înmulțirii. Și P nu a scos niciun cuvânt, făcea cocoloașe de mămăligă cu mâna, apoi întingea în untura fierbinte și mânca cu poftă. Din când în când bea zeamă de varză dintr-o cană de lut. După ce s-a săturat a mulțumit pentru masă și a plecat să se joace
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]