661 matches
-
erijează în tribunal internațional, mereu va face așa, s-a născut cu acest defect, vrea să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mătase ar fi fost inventată de Leizu, una dintre soțiile împăratului Huangdi, acum mai bine de 5000 de ani. Între inscripțiile gravate pe oase și carapace de broască țestoasă apar și caracterele ce redau viermii de mătase, dudul, firul de pe cocon, bumbacul etc. În prima colecție de poezii chinezești, Cartea poemelor, scrisă în secolul al VI-lea î.e.n., există o poezie care descrie colectarea frunzelor de dud și creșterea viermilor de mătase: "E o zi senină de primăvară, însoțită de cântecele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
puteau lipsi de acest lux. În cele din urmă, legea a trebuit abrogată. La început, europenii credeau că fibrele de mătase erau obținute prin înmuierea scoarței copacilor în apă. După ce au aflat că mătasea e țesută din firul obținut din coconul viermelui, au hotărât să afle cu orice preț această tehnică în China. În secolul al VI-lea e.n., împăratul roman Justinian a trimis un misionar în China pentru a fura tehnologia creșterii viermilor. Acesta a sosit în Yunnan, sudul Chinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spune așa: comunismul a fost prilejul, nu cauza dezlănțuirii răului în România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români, poate și în alții, dar nu de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu marxism-leninismul l-a obligat pe Franț Țandără să lovească deținuții politici peste testicule cu un creion neascuțit. A făcut-o pentru că, într-un fel, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau când se încăierau și pe care bunica ei nu fusese în stare să i-l descifreze. În clasă au răsunat chicoteli, și ce chicoteli!, privirile noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-a răspuns sever stai jos, dragă, io nu ofer definiții pentru măscări. Nicoleta se înroșise ca un gogoșar, ochii puțin strabici licăreau triumfător și căutau ochii mei prezbiți, comparația cu gogoșarul ducea vrând-nevrând cu gândul la murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
televizorului, și tot ce primești e o șopârlă atât de proastă încât, atunci când menajera mișcă o piatră din loc, șopârla crede că a fost mutată la mai multe mile distanță. Atunci când casa îți devine întreaga lume se numește „închidere în cocon”. Domnul și doamna Keyes - Packer și Evelyn - n-au fost întotdeauna așa. Înainte, cum murea un delfin în plasele pescarilor de ton, cum se repezeau să scrie un cec. Să dea o petrecere. Au organizat un banchet pentru victimele minelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e din aur adevărat. Fiecare încăpere depinde de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și catifelele ca din povești, acoperiți cu sânge uscat, grupul nostru e negru și se mișcă prin întunecime. În lumina slabă, domnul Whittier probabil pare să plutească în coconul lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asigur că nu-s nebun. Scout își lăsă mâna să cadă și eu am ieșit din cabină pe punte. Acolo era, uriașă și reală și în mijlocul mării: insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83, cu telefonul scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile simple", în grădina mea cu păsărele mii și stele făclii. Mai toate plantele se uscaseră. Cîteva tufe bicisnice de regina nopții au rezistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
telefonează, informează-te ! Cum să înfrunți singură necunoscutul când ești încă atât de fragilă... Și mai ales pentru ce ? Pentru ce ?" Întrebările lui, la care nu avusese răspuns, încep să o frământe. Într-adevăr, de ce am plecat fără ezitare din coconul călduț al existenței mele, din casa mea, de lângă omul care mă protejează și cu care împart bine și rău de o viață ? Ce caut, la urma urmei ? Vreau să verific dacă halucinațiile date de anestezie au în ele un sâmbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
volumului, denunță complexul lui Oedip. Complexul tragediilor par ignorance. Nu este un știutor, cel care se teme de această alunecare în păcatul neamului generic. De aici angoasa, de aici disperarea și o anume beție de cuvinte, încercînd să învăluie în coconi de argumente absurdul unui gest final și definitiv: "dela o tâmplă la alta, sângele sinuciderii mele virtuale se scurge negru, vitriolant și tăcut, ca și cum m'am sinucis realmente, gloanțele traversează zi și noapte creerul meu, smulgând terminațiunile nervului optic, acustic
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
li se fixaseră geamuri. E adevărat, nici baraca lor, deși deja de mult construită, n-avea geamuri, și-acolo șuiera vîntul, însă păturile primite încă din vară păcăleau cît de cît frigul, te puteai înveli în ele ca într-un cocon, iar șuierul părea atunci a se auzi doar de dincolo de pereți. În afară de Porthos, nu s-a apropiat de nimeni. Ar fi vrut s-o facă, însă în una dintre primele ieșiri, nu la Tașaul, acolo fuseseră duși o lună mai
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat că omenirea va atinge pacea dacă, desființîndu-se toate prohibițiile, dragostea va domni netulburată peste tot. În contrareplică, Girard are tactul de a-i aminti că, fără interdicții, o
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
am să cobor,/ În haine negre, cu ochii stinși, zîmbind ușor." (Ceai). E o beție a negrului, nici măcar funerar, cît opac, nelăsînd să se vadă dacă mai e substanță dincolo de el, de haloul de care se folosește ca de-un cocon anapoda, strîngîndu-se în jurul cărnii subțiri pe care ar trebui s-o pregătească de zbor. Toată mișcarea e un vertij, o senzație amețitoare de goană pe loc, o luciditate paralelă, de vapori de opiu care așază lumea în altă ordine. De
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
al frățietății (în pofida inerentelor discordii, polemici, invidii etc.) și al unei uimitoare libertăți. Libertatea era, firește, cu voie de la autorități, ochiul Securității veghea și aici, dar scriitorii se învăluiau în această iluzie a unui spațiu al minunilor ca într-un cocon protector. Fiecare devenea o Alice care se bucura de Pepsi, de mărci străine de votcă, de fructe de mare, de program prelungit de distracție. Astăzi, tradiția sejururilor scriitoricești de la Casa „Zaharia Stancu” e pe cale de a se pierde. „Nu poți
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
după ce PNL a obținut un rezultat mediocru la parlamentare. A pierdut, previzibil, partidul în fața unui Antoneescu în asceensiune. N-a suportat niciodată gândul înfrângerii, s-a raliat informal oricărei tendințe contestatare din interior, dar, fricos și simțindu-se confortabil în coconul său, n-a riscat vreodată gesturi spectaculoase. A baleiat. Ieri, însă, după o rușinoasă înfrângere la vot în fața rivalului pe tema ieșirii de la guvernare, s-a acoperit de ridicol. S-a pus, umil, la dispoziția lui Ponta. Care trebuia să
Ciutacu, analiză dură despre Tăriceanu: Frumos bărbat, urâtă ieşire din scenă () [Corola-journal/Journalistic/43653_a_44978]
-
după înzestrarea pe care o ai. Altfel spus, e setul de promisiuni pe care oamenii îl așteaptă de la tine. Și aici se petrece actul final: omul bătrîn e o ființă care, în ochii semenilor, și-a epuizat posibilitățile lăuntrice. Un cocon golit de latențe sociale, o carcasă de la care nu mai e nimic de sperat sub unghiul noutății. Iar ipocrizia lumii de azi e că, în ciuda strategiilor de menajare a bătrînilor (eufemismul „vîrstei a treia” și al „seniorilor” cărora li se
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
posesoarea unei frustrări, rezultat al competiției de frumusețe care se angajează între ea și colegele ei, camera ei virtuală fiind plină de dulcegării narcisice, de o policromie de acadea. Emily este față docila, înconjurată de dragostea părinților că învelișul unui cocon prin care nu răzbat cacofoniile vieții care se viețuiește. Față are ceva debil, o neîndemânare și o ingenuitate spontane, iar camera ei virtuală este tapetata cu portretele marilor doamne falice ale epocii: Condoolezza Rice, Margaret Thatcher, Angela Merkel etc. Mo
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
Pol, într-o singură tate punctată doar de mesajele codificate către o stație îndepă rtată își plasează Alexei Popogrebsky cei doi eroi. Filmul are ceva din claritatea aparentă a configurațiilor dramatice bergmaniene, atenția cade pe aceste două personaje izolate în coconul unei conviețuiri elementare, personaje pe care un eveniment impredictibil le situează în conflict. Camera de rezonanță o reprezintă un peisaj de o frumusețe sălbatică, aproape trist-extatică. Ca și în Întoarcerea (2003), filmul lui Zviaghințev, peisajul golit de umanitate devine un
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
menaj din care nu face parte decât mama ei, Erica Sayers (Barbara Hershey), încojurată de atenția autoritară a acesteia și de jucăriile preferate, Nina este asemeni unui fluture strălucitor care noaptea își închide aripile și intră de bună voie în coconul din care a eclozat. Adormită în Nina se află femeia, se află cealaltă personalitate pe care regizorul dorește s-o trezescă. Nu tehnica îi lipsește Ninei, ci o pasiune care să-i redea tensiunea lăuntrică, iar regizorul nu ezită să
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
o asemenea intensitate. Mi s-a părut că în fața mea este Crisalida lui Murakami pentru care nu am avut, pînă acum, Imaginea. Ca un prizonier în propria-i mantie, în formele unei placente captive, Nina se zbate ca să țîșnească din cocon. Mișcările ei, desprinderea îi creează bucuria că a învins. Că asta-i tot. Că după ieșirea din tine nu mai urmează nimic. La sfîrșit, cînd se întoarce învinsă după oraș și trădarea lui Trigorin, Treplev o învăluie în iubirea lui
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
trece departe în larg se răsturna o barcă plină cu îndrăgostiți și țipătul înfiorat al femeilor umplea cerul cu mirese deflorate în piramida zilei fiecare ceas de vrajă se înfășura în valuri de pânză albă precum odinioară mumiile din acești coconi luminiscenți am scris cu răbdare un kaddish pentru tine în granulația înspăimântătoare a halucinației că sunt bobul de sare din briliantul cu care m-ai inițiat în durere ca pe o serpentină de vid desăvârșit sâmbăta morților îmi dă târcoale
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
tablourile descrise cu diferență de fază. Pînă și orașele, Bucureștiul vechi, de la Universitate pe Bulevardul Carol și străduțele dimprejur, în care bătrînii T. și-au trăit iubirea și misterul, și Brașovul primei tinereți, pe care Tia îl lasă, ca pe coconul gol al fericirii de-altădată, seamănă. Au aceeași arhitectură, aceleași străzi en ronde, cumva tocite, știrbe, fără colți, ,unde visezi să locuiești măcar la bătrînețe, ca o recompensă a anilor care s-au scurs", un soi de întuneric secretos și
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]