146 matches
-
fac altceva decât să îți producă o stare de bine, după ce trupul ți-a fost îmbrățișat o zi întreagă de arșița soarelui. Sarongul lui Jara mă distrează de fiecare dată și devine prilej de glume. Mi-l închipui în vârful cocotierului cu un nod făcut de mine și râd. Mă privește mirat neînțelegând ce mă distrează, așa, dintr-o dată. Iar eu îl întreb cu o figură serioasă: - Ai chiloți sub sarongul tău? Mă privește nedumerit în timp ce își duce mâinile la șolduri
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
sarongul tău? Mă privește nedumerit în timp ce își duce mâinile la șolduri și văd că sub pielea lui neagră a apărut roșeața. Îmi răspunde bâlbâit: - Sigur că am. Știu că mă minte și rămân în minte cu imaginea lui în vârful cocotierului. Dar să las glumași să merg mai departe. Jara, vorbește puțină engleză și germană, le-a învățat pe plajă, cum îmi povestește, de la turiști. De-a lungul anilor a avut un mic magazin de confecționat și vândut bijuterii din aur
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
cu de toate. Pielea mea albă i-au făcut pe toți din jurul meu să mă îndrume cu sfaturile lor, iar Lashante m-a asigurat că voi avea parte de cele mai bune produse pentru îngrijirea ei, eram doar în Țara Cocotierilor. Nu puteam folosi un produs artificial a cărui eficiență era doar pe bucata de hârtie care îl însoțea, așa că,prima oprire a fost într-o mică prăvălioară de profil, cu produse sută la sută naturale. Un singalez simpatic, nu prea
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
se auzea o hărmălaie de nedescris. Îmi amintesc că printre morți nu-l văzusem pe Thomson, ceea ce îmi întărește convingerea că trăiește și că ne vom revedea într-o zi. „Princess” înaintează de-a lungul unui țărm stâncos, cu cactuși, cocotieri și copaci Divi-Divi, aceștia din urmă cu forme dintre cele mai ciudate. Printre formațiunile de rocă vulcanică se văd cavități de-a dreptul spectaculoase, sculptate de apă, mai mici sau mai mari, iar unele de-a dreptul imense. Într-una
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă, Nici teroriști , nici dogme , nici luptele de clasă . Cât am bătut eu jungla, scuzați, n-am observat În obștea maimuțească vreun cocotier privat. Urmând calea cea bună și, evident, corectă, Adolescenții noștri părinții și-i respectă. În ierarhia noastră, cum e firesc și drept , Devine șef acela viteaz, agil, deștept, Capabil viața obștei s-o țină, s-o păzească, De rele și
NO COMENT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375080_a_376409]
-
care depășește prin absurditățile ei toate manuscrisele orientale cu care suntem familiarizați? Cartea respectivă a fost scrisă probabil cu scopul de a face bani și poartă titlul The Wonders of Sympathy and Magnetism, &c., by Gerstenbergk. În India, unde crește cocotierul, Cocos nucifera, brutarii folosesc sucul lui, numit toddy, la dospirea aluatului. La Lahore, unde toddy nu poate fi obținut, ei folosesc În loc un amestec de diferite mirodenii; și, cum doamnele din Lahore ar dori probabil să știe ce mirodenii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Sălaj (1974-1993), secretar general de redacție la „Adevărul de Cluj” (1993-1997). Debutează în 1969 la „Tribuna” cu Poemul ucenicului, și mai e prezent în „Luceafărul”, „Clujul literar și artistic”, „Actualités roumaines” ș.a. Romanul Zebrele pasc în cocotieri (1979), cartea de debut a lui V., ilustrează o specie satirică specifică paginilor din presă. Se mizează pe caricatură groasă, cu patronime străvezii, pretins caracterologice: Țănel Obraz-de-mătase, traficant de alcool, Filion Pițigoi, un soi de responsabil al întreprinderilor meșteșugărești, economistul
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
veniți să desființeze comunismul în sat etc., ca și satira moravurilor zilei alternează cu pasaje poetice (frumusețea Deltei, căutarea femeii iubite), secvențe fantastice (prinderea „monstrului”, peștele uriaș, mitologic, pe care orice pescar visează măcar să-l vadă). SCRIERI: Zebrele pasc în cocotieri, Cluj-Napoca, 1979; Locuri vacante în Pantheon, Cluj-Napoca, 1985; Oameni și ape, Cluj-Napoca, 1989; Pescarii, Sfântu Gheorghe, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Nicolae Vereș, TR, 1969, 9; Eugen Teglas, „Zebrele pasc în cocotieri”, „Năzuința” (Zalău), 1979, 12 septembrie; Nicolae Cobadin, „Locuri
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
visează măcar să-l vadă). SCRIERI: Zebrele pasc în cocotieri, Cluj-Napoca, 1979; Locuri vacante în Pantheon, Cluj-Napoca, 1985; Oameni și ape, Cluj-Napoca, 1989; Pescarii, Sfântu Gheorghe, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Nicolae Vereș, TR, 1969, 9; Eugen Teglas, „Zebrele pasc în cocotieri”, „Năzuința” (Zalău), 1979, 12 septembrie; Nicolae Cobadin, „Locuri vacante în Pantheon”, CL, 1986, 6; Aureliu Goci, Un roman satiric, VR, 1986, 11; Ilie Călian, „Oameni și ape”, „Făclia”, 1989, 5 august; Marin Oprea, „Pescarii” - romanul unui colț de țară, „Tribuna
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al cărui frunziș stufos ca un penet, părea jetul verzui al cașalotului. După ce uriașul cadavru a fost despuiat de învelișurile-i groase de-un stînjen, iar oasele i s-au zvîntat la soare, scheletul a fost transportat cu grijă în susul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsfăț, Măriuca, sireaca, îmi șlefuiește versiunea engleză a studiului și zice că e tare. Am stat cu inima strânsă să-i aud părerea. M-am simțit mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât, mai ales că a fost excelent cât am fost amândoi aici. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împroșcau cu stigmate în răspăr iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde. Te-ai îndepărtat ca să rămâi numai în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de gheață ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre palmier, și după ce ne spusese câte ceva despre: curmal, palmierul de ceară, sagotier, raphie, palmierul evantai, palmierul cu ulei și alții, se oprise la cocotier, vorbindu-ne pe larg despre acest minunat soi de palmier, care este foarte răspândit și de cel mai mare folos omului. ― Și acum vom citi din carte partea aceea scrisă cu litere mici. Este o scurtă povestire despre foloasele de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acest minunat soi de palmier, care este foarte răspândit și de cel mai mare folos omului. ― Și acum vom citi din carte partea aceea scrisă cu litere mici. Este o scurtă povestire despre foloasele de neînchipuit ce le are, de pe urma cocotierului, omul care locuiește în ținuturile lipsite de binefacerile civilizației. Cine citește frumos? Aproape toată clasa răspunse în cor: ― Băjenaru, dom'le! ― E... Bă-je-na-ru-le... deschide Bo-ta-ni-ca la pagina 161 și citește... Foarte încîntat de reputația pe care o aveam printre colegii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poți odihni trupul. Rupt de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
similare fabricate de către cele mai renumite firme străine. Călătorul, foarte mirat că se găsesc astfel de delicatese în pustietatea în care se afla, întreabă cine i le-a procurat, la care gazda răspunse simplu, cum, dealtfel, trebuia să ne-așteptăm: "Cocotierii mei" ― și probabil îi arătă palmierii cu un gest larg! Și, ca să-l facă praf pe călătorul care rămăsese, ca să mă exprim astfel, cu gura căscată, îi mai spune că dragii lui cocotieri nu-i dau numai: saladele, mâncările și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
simplu, cum, dealtfel, trebuia să ne-așteptăm: "Cocotierii mei" ― și probabil îi arătă palmierii cu un gest larg! Și, ca să-l facă praf pe călătorul care rămăsese, ca să mă exprim astfel, cu gura căscată, îi mai spune că dragii lui cocotieri nu-i dau numai: saladele, mâncările și băuturile gustoase, pe care a avut cinstea să i le ofere, dar casa lui, în întregime, e construită din palmieri, din lemnul și frunzele acestora; până și hainele, și rogojinile lui, pânzele, sforile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
i le ofere, dar casa lui, în întregime, e construită din palmieri, din lemnul și frunzele acestora; până și hainele, și rogojinile lui, pânzele, sforile și funiile pentru corăbii, și altele, câte și mai câte, sânt confecționate din fibre de cocotieri. Chiar untdelemnul, cu care preparase mâncările, și acela pe care-l ardea în lampă, era din nuca de cocos. Și bucata de lectura se termina cu încă o uimitoare mărturisire a gazdei: cerneala și pergamentul, cu ajutorul cărora scrisese o epistolă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cocos. Și bucata de lectura se termina cu încă o uimitoare mărturisire a gazdei: cerneala și pergamentul, cu ajutorul cărora scrisese o epistolă unui prieten, pe care voia s-o trimită prin bunăvoința călătorului îi fuseseră procurate tot de acei minunați cocotieri. Trebuie să mărturisesc că povestirea era foarte interesantă și instructivă. Din păcate, n-am cetit-o decât până la jumătatea ei, din motivele pe care le voi înfățișa mai la vale. Povestirea rezumată mai sus era tradusă din Bonifas-Guizot care, la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-nveți toată cartea într-o seara?! ― Nu, tată, dar era ceva interesant...și... ― Zău? Mă faci curios! Ce este așa de interesant, de te-a captivat atîta? Ia să văd și eu! Când colo, ce să vadă! Lecția despre cocotieri! ― Ei... și te interesează atât de mult cocotierii? ― Da!... nu atât lecția... știi... cât povestirea asta cu un călător care... ― Aha! Ei, bine, acum las-o; cred c-o știi! Nu trebuie nici să-ți obosești ochii prea mult. Hai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tată, dar era ceva interesant...și... ― Zău? Mă faci curios! Ce este așa de interesant, de te-a captivat atîta? Ia să văd și eu! Când colo, ce să vadă! Lecția despre cocotieri! ― Ei... și te interesează atât de mult cocotierii? ― Da!... nu atât lecția... știi... cât povestirea asta cu un călător care... ― Aha! Ei, bine, acum las-o; cred c-o știi! Nu trebuie nici să-ți obosești ochii prea mult. Hai, du-te la culcare! ― Numaidecât, să-mi fac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acelor memsahib, descoperi că în ființa ei începu să se contureze un gând și se uită mai atent la ce se întâmpla în jur. Bombayul o șocă și mai tare. Avea o imagine despre orient, cu palmieri învăluiți în ceață, cocotieri și femei locale îmbrăcate în rochii viu colorate. Știa că orașul va fi un loc teribil, dar abstract vorbind, grozăvia lui i se prezenta ca o provocare excitantă, căreia trebuia să-i faci față strângând din dinți și spunând rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al guvernului, apoi o serie de tablouri și cusături vechi. Eu mă apropiasem de fereastră și priveam în curte, o curte ciudată, cu ziduri înalte, cu arbuști și glicine, iar dincolo, peste casă, se înălța buchetul de freamăt al unui cocotier. Priveam fără să știu de unde vine farmecul acela, liniștea aceea nemaiîntîlnită în Calcutta. Și deodată aud un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie și de copil în același timp, care trecea de-a dreptul in inimă și mă înfiora
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că sunteți foarte inteligent, e adevărat? Zâmbii prostește și încercai să fac o glumă, dar ea continuă: ― Vreți să vedeți terasa? Acceptai cu bucurie, căci tânjeam să mă tolănesc acolo, pe acoperișul casei, să privesc în voie cerul, grupurile de cocotieri și grădina, să văd de sus cartierul acesta numai parcuri și vile, în care mă rătăceam la început aproape în fiecare zi. ― Pot veni așa cum sunt? Mă privi mirată. Explicai: ― Sunt în pantofi de tennis, fără ciorapi, n-am guler
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna singuri, de astă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]