86 matches
-
paratextul, cu elementele sale subtitlul și prefața auctorială. Aceasta din urmă este echivalentă cu o declarație de intenție, furnizând informații asupra genezei operei, precizând utilitatea documentară și redarea fidelă a portretelor și a evenimentelor. Se stabilește, implicit, un "pact referențial, coextensiv pactului autobiografic"284, ce are drept scop declarat crearea nu a "efectului de real", ci chiar a imaginii realului. Așadar, în Arhipelagul GULAG avem de-a face cu un tip de narator pentru desemnarea căruia cea mai potrivită sintagmă ar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se întîlnesc în ziua de Rusalii, cînd o limbă de foc, focul limbii, va veni să dea Apostolilor puterea de a vorbi și de a predica. "La început a fost Cuvîntul": logos-ul este în același timp anterior creației și coextensiv lumii, imuabil și în devenire. Identitatea Trupului, etern trecător, este și mai cunoscută. Sinecdocă banală pentru omul însuși, preferabilă în unele situații sîngelui și oaselor, trupul reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
conștiința ca o dublă spirală ascendentă, o structură dinamică devenită celebră după ce a fost utilizată la reprezentarea ADN-ului. Există desigur o legătură indisolubilă între spirala ADN si dubla elice a cunoașterii și conștiinței, fiindcă ambele se înalță continuu, sunt coextensive cu viața, iar dorința de a cunoaște este înscrisă în ADN. Iată cum își sintetizează autorul paradigma: "Spiralogia susține: 1. Infrastructura comunaă a Cu și Co, creierul. 2. Atributul înnăscut al creierului este acțiunea de a cunoaște. 3. Progresul în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
e lumină, fără auz nu e cântec, ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu 74. Trebuie însă precauție atunci când astfel de afirmații devin axiome, întrucât arheul, entitate spirituală, participă la esența divină, fără să-i fie însă acesteia coextensivă căci, lipsit de calitatea ubicuității, omul nu i se poate substitui divinului. Adevărată e doar substanțialitatea termenilor, nu însă și identitatea lor absolută; de aceea căderea lui Dionis spre exemplu în dorința de-a se recunoaște pe sine ca Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
către sfârșitul cărții că rămăsese În viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă În vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul În cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca sintaxă și ca topică) își recucerește forța aurorală, proaspătă și virilă (nici urmă de pioșenie moleșită în entuziasmul poetului). De aici izbitoarea impresie de simplitate și totodată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
științifice, credințe, obiceiuri etc.), precum și modalitățile de disponibilizare ale acestora (radioul, televiziunea, internetul etc.). De o bucată bună de vreme, mediul de difuzare a valorilor culturale a devenit el însuși semnificativ și chiar un „bun” cultural, în măsura în care este rezonant și coextensiv cu valoarea de bază. Mai mult decât atât, mediul „informează” într-un anumit fel conținutul propriu-zis, predispunându-i pe receptori la o anumită grilă de lectură, la o reformare a „aparatului” lor receptiv și cognitiv. Mediul de transmitere forțează, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
educaților la tutori, participarea la evaluările realizate de tutori; expertul: funcționarea integrării modulelor de formare într-o platformă, crearea de filiere și a parcursurilor pedagogice, comunicarea cu tutorii privind calitatea cursurilor. Observăm, din dimensiunile etalate mai sus, că acestea sunt coextensive cu specificitatea nivelurilor sau actorilor care gestionează unitățile de conținut. Este firesc ca între toate aceste niveluri să existe relații de determinare reciprocă, de confluență valorică, de completitudine acțională. Calitatea conținuturilor este o rezultantă a pluralizării inteligențelor, talentelor, eforturilor. Perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
tipul celor din La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună și coextensiv cu o esențializare a lirismului însuși, eliberat de parcursurile epice și de structura dramatică, dialogată, pe roluri și personaje, cu voci și experiențe diferite. Dacă „lumea” se reduce acum la elementele ei fundamentale și la puntea care o desparte, încă
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și acceptat; în celălalt, al unuia îndurat. Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. PRELUAREA ÎN PROIECT A LIBERTĂȚII. RĂSPUNDEREA ȘI VINA Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui discurs despre libertate apare în chip firesc problema răspunderii: liber fiind, ce am făcut eu cu libertatea mea? Eu, ca subiect al libertății mele, am de răspuns la această întrebare. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aducerea la suprafață a unui fragment din această cunoaștere și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte I-am știut), este o uitare (infinită) coextensivă cu suprafața cunoașterii prealabile (infinite) de care nu sânt conștient atâta vreme cât nu scriu. Concluzia este uluitoare: nu poți ști, afla, învăța etc. decât în măsura în care scrii. Situația este diferită de cea descrisă de Platon în Menon (tînărul sclav care se dovedește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modul în care este utilizat limbajul. A numi ceva este ca și cum i-am pune o etichetă. Când gândim în termeni concreți, avem întotdeauna un „lucru” căruia îi corespunde numele și putem folosi alternativ numele și referentul: gândirea și realitatea sunt coextensive. Doar dacă judecăm în termeni abstracți începem să numim lucruri care nu există independent de actul numirii. Putem avea încă impresia că etichetăm „lucruri”, dar ele au luat ființă doar prin faptul că le-am numit noi. Eticheta este atașată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
constă barbaria vremurilor noastre, precum și orice barbarie în general. Înainte de a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia și deplinei sale dezvoltări. Se va obiecta că etica nu poate fi redusă la realitate, nici chiar dacă aceasta ar fi înțeleasă ca totalitatea experiențelor date omului, că moralitatea nu se confundă cu starea moravurilor. Nu trebuie oare, dacă vrem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente ne-au arătat despre aceste legi că, pe de o parte, sunt legi practice constitutive ca atare ale unei etici sub forma sa originară de etos, etică coextensivă vieții și societății în general; pe de altă parte, că aceste legi ale vieții sunt cele ale conservării sale și ale sporirii sale. În acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai întâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
practică. Cunoașterile care o constituie în primul și-n primul rând sunt și ele cunoașteri practice, sunt, așa cum am spus-o și noi, dar așa cum cercetarea oricărei culturi trecute o dovedește, arta, etica și religia. Etica este prin ea însăși coextensivă culturii, dacă este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că aceste mulțimi extrem de bine organizate, protejate astfel împotriva oricărei posibilități de dezagregare, ne dezvăluie anumite particularități care, la nivelul altor mulțimi, se mențin în stare disimulată"381. Prin alegerea sa, Freud face, definitiv, din domeniul psihologiei mulțimilor, o arie coextensivă celor ale societății și culturii. Lucru care, de altminteri, nu ne surprinde prea tare. Ne-ar fi surprins, din contra, să fi procedat altfel. Despre universul real pe care îl vedea Freud s-ar putea spune ceea ce spunea Borges despre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
literar de la Brașov”, cunoscut și sub numele de „mișcarea mașscriistă”. A colaborat la „Dialog”, „Echinox”, „România literară”, „Contrapunct”, „Interval”, „Euphorion” ș.a. Este căsătorită cu scriitorul Ion Bogdan Lefter. În ciuda formulelor variate pe care P. le utilizează, cărțile ei par secvențe coextensive ale unui text unic, care își revendică un statut transgeneric. Poezia, proza și eseistica se coagulează în jurul acelorași nuclee semantice (refuzul literaturii instituționalizate, supremația poeziei ca „mod de viață”, plictiseala, nebunia, adolescența, memoria, corporalitatea, organicul în genere), care compun un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
devine, pe măsură ce romanele se Înmulțesc, tot mai pîslos, mai subtil, mai refractar la o lectură rapidă. Devine consubstanțial profilului personajelor care, deși simple În aparență, ascund ruguri adînci și mai ales, cît privește protagonistul, Întotdeauna bărbat, o irepresibilă dorință evazionistă coextensivă unei atracții neînfrînate pentru arcanele ininteligbilei feminități. Avem așadar bărbatul Însurat care-și iubește nevasta și copiii, dar care duce o viață lipsită de nerv, purtată de briza unei autarhice mulțumiri mic-burgheze. Avem apoi femeia-soție, ajunsă la capătul căutărilor, viețuind
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul în cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de plecarea sa la Viena, unde a fost solicitat să se prezinte pentru a da seama în fața autorităților imperiale pentru acțiunile sale revendicative - în urma căruia avea să fie mazilit, fostul episcop luând calea surghiunului roman - Micu-Klein
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de călugărul sârb Visarion mai devreme în același an), gândirea politică în privința națiunii a lui Klein își atinge limitele maximale. Evoluția concepției sale asupra națiunii române este spectaculară, marcată fiind de un moment de străpungere semantică în care națiunea devine coextensivă românității transilvănene. Statornicit în cadrele de gândire tributare mentalității politice feudale, revendicările sale inițiale au fost însă mult mai modeste, vizând exclusiv drepturile clerului unit român și ale nobilimii române unite. În fața insucceselor, Klein a desfăcut progresiv aripile semantice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
discursive este poeticitatea ca structurare a discursului poetic care se înfățișează dual, ca funcție textuală, pe de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție metatextuală, configurând co-relaționalitatea mărcilor semantice. Nefiind doar o funcție coextensivă textului 36, poeticitatea construiește rețeaua de semne poetice, textual și metatextual. Astfel, poeticitatea se realizează discursiv, prin intermediul semnelor poetice a căror manifestare inferențială și referențială se face dual, antinomic și complementar, în același timp. Poeticitatea face trecerea înspre intensitatea expresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poate fi astfel detașată de influența covârșitoare a conceptului de raționalitate În științele sociale. Capitalismul Însuși, așa cum este teoretizat de M. Weber, este asociat cu actorul rațional și „propovăduit” de știința economică ce Împărtășește aceleași asumpții ale raționalității. Organizațiile sunt coextensive unui mod de gândire raționalist și pragmatic a cărui Întruchipare tipică este știința economică. Începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut, poziția dominantă a organizațiilor În plan social și epistemologic determină nu numai o reorientare a obiectului de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
stătător și având o mare influență În mediul universitar, managementul este autorizat să Îndeplinească funcția socială a conducerii. Managementul este o construcție culturală, devenind o rețetă a succesului În diverse domenii de activitate. Tendința de profesionalizare a managementului este istoric coextensivă tendinței de separare a proprietății de control, precum și celei de creștere În dimensiuni a corporațiilor moderne. A poseda anumite resurse și interese nu include și autorizarea de acțiune responsabilă În privința respectivelor resurse și interese. Capacitatea de acțiune este dobândită prin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concretizate. Regele trebuia să meargă la Roma pentru a fi sacralizat împărat de către papă. Instituția Bisericii s-a consolidat. Începând cu domnia lui Otto I, ea devine "biserica Reichului", ceea ce înseamnă că în sfera sa înaltă, Biserica și Statul sunt coextensive 64. El folosește Biserica drept obstacol în fața ducilor 65. Înnoitor al imperiului, Otto I a conferit istoriei germane nu doar conturul viitor, ci și trăsăturile fundamentale. Sub domnia fiului său Otto al II-lea (961-983)66 a urmat o perioadă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]