871 matches
-
cercetători și oameni de știință își pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informației unică, general valabilă. Pe de altă parte, datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (știința cogniției, biologie, psihologie, robotică, inteligența artificială etc.), se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina și de a suprapune diversele semnificații și interpretări într-un singur concept universal acceptat. Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informației
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
ul este propoziția filozofică potrivit căreia orice eveniment, inclusiv cogniția și acțiunea umană, este determinat în mod cauzal de un lanț neîntrerupt de evenimente anterioare. Nici un miracol misterios sau eveniment pur întâmplător nu are loc. Dacă a existat vreodată un eveniment indeterminist de la începutul timpului, atunci determinismul este fals. Principala
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
cum ar fi celulele glial). Neuroni formeaza circuite funcționale, fiecare circuit fiind responsabil de anumite parți ale comportamentului la nivel de organism. Astfel, neuroștiințele oferă diferite perspective de studiu, de la nivel molecular la nivel celular la nivelul sistemului la nivelul cogniției. La nivel molecular, întrebările de bază care își caută răspunsul includ mecanismul prin care neuroni generează și răspund la semnalele moleculare precum și modul în care axoni formează conexiuni complexe. La acest nivel, metodele biologiei moleculare și genetici sunt folosite pentru
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
medicina caută relatări naturaliste a lumii naturale observabile. Această poziție este numită ca naturalism metodologic. O mare parte din studiul științific cu privire la suflet, a fost investigând sufletul ca un obiect al credinței umane, sau ca un concept ce dă formă cogniției și o înțelegere a lumii, decât ca o entitate în sinea sa. Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara acestui context cultural și psihologic, în general tratează termenul de "suflet" ca un sinonim poetic pentru "minte". Cartea lui Francis Crick
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
versiune diferită a unei idei similare atunci când Seth afirmă că lucrurile fundamentale ale universului sunt ideile și conștiința, și că o idee, o dată concepută există pentru totdeauna. Seth a susținut că toate ideile și cunoștințele sunt, în principiu, accesibile prin "cogniție directă". Cogniția directă împarte congruență semantică, cu intuiția și permite posibilitatea de a cunoaște direct, fără ca timpul să treacă și fără a fi nevoie de cunoștințe transferate, de exemplu, într-un discurs sau text. Acest lucru este similar cu ceea ce
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
a unei idei similare atunci când Seth afirmă că lucrurile fundamentale ale universului sunt ideile și conștiința, și că o idee, o dată concepută există pentru totdeauna. Seth a susținut că toate ideile și cunoștințele sunt, în principiu, accesibile prin "cogniție directă". Cogniția directă împarte congruență semantică, cu intuiția și permite posibilitatea de a cunoaște direct, fără ca timpul să treacă și fără a fi nevoie de cunoștințe transferate, de exemplu, într-un discurs sau text. Acest lucru este similar cu ceea ce Robert Monroe
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
Și filosofia greacă, interesant este studiul semnat de Anne Carson, EROS the Bittersweet. An Essay, Princeton University Press, 1986. footnote>. Origen continuă prin a explica efectul emoțional al rănii invitând retoric cititorul să-Și imagineze o panoplie bogată de senzații, cogniții Și speranțe: „Dacă este cineva care a fost străpuns de sulița iubitoare a cunoașterii de El astfel că tânjește acum după El zi Și noapte, nu poate vorbi decât despre El, nu poate auzi nimic decât pe El, nu se
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
revela realitatea, din cauza propriei limitări orizontice. Doctrina jainistă folosește practicile meditative ("yoga") pentru dobândirea scopului ultim. Prin cultivarea credinței în învățăturile tirthankarașilor, a cunoașterii adevărate a realității și a activității ascetice, exercițiile "yoga" sunt asociate cu "cele trei bijuterii jainiste": cogniție corectă ("samyagjnana"), devoțiune corectă ("samyagdarshana") și conduită corectă ("samyakcaritra"). Filozofia jainistă poate fi rezumată la nouă principii fundamentale ("tattvas") care reproduc teoria despre karma și despre eliberare. Fără cunoașterea acestor principii și a celor trei bijuterii jainiste (cunoaștere corectă, credință
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și Harold Kelley studiază grupurile restrânse și propun teoria schimburilor sociale. Între 1961 și 1975 domeniul capătă un caracter divergent, dezvoltânduse numeroase interese diferite și ramuri de cercetare. Domină experimentele de laborator. Psihologi importanți în această perioadă sunt: Harold Kelley (cogniția individului în context social), Stanley Schachter (afectivitate și emoții), Albert Bandura (agresivitatea), Stanley Milgram (obediența). După perioada de criză emerg două orientări teoretice majore: prima explică comportamentul social prin factori proximali (motivație, cogniție, afecte, percepție, etc.) iar a doua recurge
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
importanți în această perioadă sunt: Harold Kelley (cogniția individului în context social), Stanley Schachter (afectivitate și emoții), Albert Bandura (agresivitatea), Stanley Milgram (obediența). După perioada de criză emerg două orientări teoretice majore: prima explică comportamentul social prin factori proximali (motivație, cogniție, afecte, percepție, etc.) iar a doua recurge la factori distali (presiunea de a se conforma grupului, interacțiunea cu ceilalți, influența socială, etc.). Din punct de vedere metodologic se concretizează două orientări: una centrată pe experimente de laborator, iar a doua
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
ating scopul asumat prin dobândirea rolului de student; cunoștințele acumulate de ei nu vor fi suficiente pentru integrarea lor pe piața muncii. Conform argumentelor lui Festinger, ar trebui să existe, în căutarea echilibrului și armoniei, un drum către consonanța între cogniții. Reducerea disonanței poate avea loc fie printr-o schimbare în comportamentul persoanei, fie prin una atitudinală 6. Conform teoriei echității, discrepanța dintre cunoștințele însușite de studenți (inputs) și nota pe care aceștia ar primi-o ca și recompensă (outcomes) determină
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
largi de inferențe acceptabile. 17 Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 66-67. 18 În introducerea lucrării sale The Fragmentation of Reason (1990), Stich afirmă: Dacă argumentul cu privire la valoarea de adevăr ar putea fi întemeiat, urmarea naturală a teoriei naturale a cogniției ar fi un pragmatism aprofundat, care susține că toată valoarea cognitivă este instrumentală sau pragmatică - că nu există valori instrinseci, în mod unic cognitive. Iar aceasta, într-adevăr, este poziția pe care în cele din urmă am ajuns să o
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Î)tc "Atribuire (teoriile ~)" Teoriile și modelele cărora li se asociază termenul de „atribuire” constituie o variantă importantă a cercetărilor asupra reprezentărilor sociale, chiar dacă, În mod tradițional, fac trimitere la un domeniu „specific” și calificat ca atare de specialiștii În cogniție (Ghiglione et alii, coordonatori, 1990; Deschamps și Beauvois, coordonatori, 1996). În oricare dintre paradigme, preocuparea principală este Înțelegerea modului cum gândesc În viața de zi cu zi actorii sociali. Teoreticienii atribuirii, ca și cei ai reprezentărilor sociale, sunt axați pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul conativ) care ar trebui să decurgă, direct sau nu, din prejudecată sau care ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai mult originalitatea proceselor de gândire socială, al cărei scop implicit este, printre altele, de a Încerca să favorizeze relațiile pozitive dintre oameni și adaptarea lor sociocognitivă la un context din ce În ce mai evolutiv. O noțiune transdisciplinară și un ansamblu ierarhizat de cogniții Dacă orientarea promovată de Moscovici vizează integrarea și luarea În considerare a ideilor de schimbare, de noutate și evoluție a cunoștințelor În viața cotidiană a actorilor, este la fel de clar că celălalt, În sensul de „străin”, de „membru al altui grup
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un produs („obiect” sau „componentă” a unei alte RSdezvoltate, de exemplu, Într-un alt grup sau spațiu societal), care trimite la conținuturi ce implică sens și atitudini, și un proces, adică un ansamblu de mecanisme ce concură la construirea de cogniții adaptate scopurilor practice și filosofice ale „subiecților” care au „nevoie” de ele pentru a comunica, a munci și a trăi În mediul lor. În orice reprezentare constituită, pe care o vom numi „puternică”, „structurată”, adică acționând asupra vieții societăților, asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
problemă), precum și un nucleu structurant sau un subsistem de idei, care reglementează și organizează sensul și conceptualizarea acestui ansamblu complex legat de alte RS, relativ stabil În forma sa. Moscovici insistă asupra acestei coerențe și asupra inervării unei rețele de cogniții de către un nucleu semantic, prin punerea În evidență a ceea ce el numește „scheme figurative”, care constituie soclul reprezentării În psihanaliză (aparatul psihic fiind, În mintea subiecților chestionați În vederea acestei anchete, organizat În jurul complexelor din care aluziile la libido sunt eliminate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a reduce studiul reprezentărilor la cel al stereotipurilor. În realitate, oamenii se folosesc de ele, dar Încearcă În același timp să lupte Împotriva unei forme de automatism al gândirii. Din acest punct de vedere, reprezentările trimit la folosirea Îndrăzneață a cognițiilor, la geneza unor norme noi, la confruntarea propriilor prejudecăți cu alteritatea și nesfârșita bogăție a lumii. Pentru ilustrarea acestui ultim aspect, trebuie subliniată importanța mecanismelor de construire a unei RS. Putem astfel să Înțelegem sensul propriu-zis al noțiunii expuse aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dispoziția lor. Primul proces implică, din partea subiectului, o selecție, o categorisire a obiectului, perceperea lui prin intermediul unei rețele de scheme și de elemente de calificare și descriere (norme, precizări, aproximări, poetizări etc.), precum și naturalizarea acestora (sau folosirea obiectivă a noilor cogniții, elaborate În timpul și după perceperea selectivă a obiectului nou sau ciudat). Cât privește ancorarea, aceasta presupune punerea În aplicare ușor modificată sau, dimpotrivă, alterarea completă a reprezentărilor existente În mintea actorului confruntat cu un obiect problematic sau straniu. Ea trimite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
singure. Anumite dimensiuni (În cazul acesta, „prietenos” sau „rece”) căpătau astfel mai multă importanță decât celelalte și concentrau asupra lor atenția evaluatorilor. Precursor al abordării structurale a reprezentărilor sociale, autorul vorbea În acest sens despre „calități centrale și periferice” ale cognițiilor manipulate. Stereotipurile sunt guvernate, atât În efectele lor, cât și În organizarea lor internă, de aceeași logică structurală și cognitivă. Chiar dacă nu au aceeași autoritate normativă ca și elementele centrale ale reprezentărilor În viața grupurilor, ne este permis să spunem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în raportările lui, în cadrul acestora. Identitatea socio-culturală este rezultatul unui proces continuu de identificare similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latențe (valori, memorii colective, simboluri, etc), actualizate prin și în anume (și nu alte) trăiri (emoții, atitudini, etc), cogniții, reprezentări sau acțiuni sociale (fie ele discursuri sau comportamente)47. Conform unor opinii, Sud- Estul Europei este un mozaic lingvistic, un adevărat Turn al lui Babel. Balcanii mai cu seamă constituie o zonă aparte a Europei, fiind un spațiu cu
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
237-259. Lindblom, „Still Muddling, Not Yet Through”. Albert O. Hirschman, „The Search for Paradigms as a Hindrance to Understanding”, World Politics 22, aprilie 1970, p. 243. Cunoașterea implicită este un element aproape fundamental În discursul filosofiei cunoașterii și al psihologiei cogniției. Vezi, de exemplu, Gilbert Ryle, Concept of the Mind, Barnes and Noble, New York, 1949 (a cărui distincție Între „a ști cum” și „a ști ce” seamănă cu distincția pe care o fac eu Între mētis și epistemă) și Jerome Bruner
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
abordările dezvoltate de Moreno, Lewin și Heider. Teoriile acestora implică aplicarea unor elemente formale matematice în studiul comportamentului grupurilor sociale. Însă reprezentările grafice construite sunt focalizate pe reprezentările indivizilor cu privire la grupul de apartenență și la relațiile interpersonale din grup (pe cognițiile și percepțiile sociale ale acestora). Altfel spus, analiza derulată de autori a avut în vedere rețelele sociale așa cum erau percepute acestea de invidizi (ca scheme cognitive sau ca hărți mentale). În plus, din cauza lipsei mijloacelor tehnice necesare sau poate din
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
regulile și normele de comunicare potrivite) și capacități (caracteristici și abilități, cum ar fi, în general, abilitățile de codare și de decodare). În mod general, atunci când examinăm conceptualizarea competenței de comunicare, se poate face distincție între două perspective: comportament și cogniție. Studiile comportamentale caută să identifice specificul comportamentelor de comunicare și abilitățile necesare în acest sens, asociate cu competența, punând accentul pe „comportamentul potrivit”. Cercetările cognitive examinează tipuri variate de cunoaștere socială și abilități cognitive asociate competenței de comunicare, punând accentul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
limbaj științific și nici nu recurg la procedee logice pentru a-și demonstra teoriile. Procesele lor cognitive, s-a constatat, sunt profund influențate de cunoașterea socială, de interacțiunile cu alți subiecți, de stimulii care provin din câmpul social (Beauvois, 1999). Cognițiile indivizilor au un puternic caracter social prin faptul că sunt atașate de obiecte cunoscute, de un context, de un mod de producție. „Obiectele” care determină formarea cognițiilor pot fi alți subiecți sociali, grupurile, individul însuși, socialmente situat (Hass și Jodelet
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]