1,198 matches
-
Petre Stoica și Simion Cătău. MARIUS HORESCU Bucurii la „Iris” l Copiii silitori vor fi premiați De Ziua Copiilor, echipa supermarket-ului Univers’all din Timișoara s-a îmbrăcat în costume speciale, s-a „înarmat” cu... jucării, trambuline gonflabile, baloane, coifuri și o mulțime de dulciuri și a descins la Liceul Teoretic „Iris”, unde, chiar în curtea școlii, a amenajat un spațiu de joacă și distracție. După cum ne-a informat d-na director Sorina Petrișor, în cursul săptămânii viitoare, cei 40
Agenda2006-23-06-general9 () [Corola-journal/Journalistic/285034_a_286363]
-
și prin tezaurele de la Porțile de Fier (Mehedinți), Agighiol (Tulcea), Peretu (Teleorman), Băiceni - Cotnari (Iași), Pietroasele (Buzău), cunoscut și sub numele popular Vestigiile cetății Histria Ruinele podului construit de Apolodor din Damasc (103-105) de „Cloșca cu puii de aur”, alături de coiful de aur de la Coțofenești (Prahova). c. Civilizația greacă este reprezentată pe țărmul Mării Negre, în siturile cetăților Histria, Tomis și Callatis. Ele dovedesc legăturile statornice stabilite între coloniile grecești de la Portul Euxin și populația locală din Dobrogea. d. Civilizația romană a
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
acea hârtie prinsă în rame subțirele nu se mai vedea, poate că nici nu fusese vreodată acolo, cu toate că ar fi putut să bage mâna în foc că o văzuse și o citise, în grabă de străjeri înalți, cu atitudine morocănoasă, coifuri țuguiate, argintii, vizierele ascund ochii (vigilenți sau, poate, doar plictisiți în fața afluxului de cavaleri, târcoveți, circari și vânzători ambulanți), însă el ridică din umeri și se întreabă în gând dacă are filme de rezervă, are, în rucsac așteaptă și un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Înviat. Maica Domnului, Fecioara Maria avea sufletul sfâșiat, iar apostolii, prietenii lui Iisus se ascunseseră de frică că ar putea și ei să fie prinși. Soldații romani erau Îmbrăcați În zale de fier, erau Încălțați cu sandale, pe cap aveau coifuri. Aveau săbii scurte, groase și foarte tăioase.Așa păzeau ei mormântul Domnului. Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu și deoarece fusese judecat ca un tâlhar, batjocorit și bătut pe cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ale necunoscuților, ale oportuniștilor." O magazie cu decoruri de mucava îi provoacă voluptăți și neliniști indescriptibile. Obiectele - de două ori false - depozitate acolo ("cariatide, coroane, fazani falși pe tipsii false, lire și cupe de carton, amfore, statui demne de mausolee (...) coifuri, sulițe și arcuri, icoane false, vizibil neterminate"), îl forțează să își probeze propriul adevăr, anticipând totodată iminența eșecului. Nu se poate răspunde la întrebarea "cine sunt eu?", din moment ce lumea în întregime e o colecție de falsuri, un uriaș bâlci în
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
În privința săbiilor, au una curbată ca o seceră cu tăișul în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase cum se-ntâmplă cu scramasax-ul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele, și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și metal, având în vârf smocuri de păr de cal, totul e gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejează pieptul sunt din piele, având doar câteva plăci metalice. Doar kagan-ul și curtenii poartă armuri
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
memoria mea ca o emanație a perspectivei largi și monumentale, plină de forță și decizie. Plină de o duritate și de un magnetism al ei și de atâta gingășie, în același timp. Ajungând în dreptul sentinelei călare, cu tunică stacojie și coif galben, tras până sub sprâncene, mi-am amintit! Cuvintele vorbitorului se reașează în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor. Din mers, încerc să le tălmăcesc
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
Căloiu Oana Într-o postare intitulată "Lumini de Sărbători 2012: coifuri, hamsii și cuburi 2D", bloggerul Raiden de la Piața Română - b-dul G-ral Magheru - b-dul Nicolae Bălcescu - Piața Universității - b-dul Elisabeta. B-dul Lascăr Catargiu, spre Piața Victoriei este descris ca fiind "sărăcăcios împodobit", dar cele două bulevarde care leagă Piața Română de
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
bloggerului. Raiden adaugă un potențial motiv pentru care bulevardele ar fi decorate în acest fel: "probabil pentru a celebra finalul unui an foarte zbuciumat pe toate planurile în România, bulevardele Magheru și Bălcescu au fost împodobite cu legiuni de brăduți/coifuri/conuri albastre, verzi și albe tip IKEA". De la intersecția cu strada George Enescu, "putem admira în voie marea de coifuri plutitoare, deasupra traficului criminal", spune Raiden, adăugând că "artă cere sacrificii, frumosul dăinuie în orice loc". Membrul Rezistenței Urbane susține
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
unui an foarte zbuciumat pe toate planurile în România, bulevardele Magheru și Bălcescu au fost împodobite cu legiuni de brăduți/coifuri/conuri albastre, verzi și albe tip IKEA". De la intersecția cu strada George Enescu, "putem admira în voie marea de coifuri plutitoare, deasupra traficului criminal", spune Raiden, adăugând că "artă cere sacrificii, frumosul dăinuie în orice loc". Membrul Rezistenței Urbane susține că administrația capitalei ar fi trebuit să opteze pentru iluminarea unor edificii-simbol, precum blocul ARO-Patria, Hotelul Ambasador, Sala Dalles sau
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
veni, trece strada aia care vine pă lângă palatul lor...regal, că are ei unul, fir-ar să fie... Orbul asculta cu mâinile la piept... Și când colo... ca să vezi... trece garda călare, că au ei și gardă așa cu coifuri,... cu zale,... cu fel de fel, cu comandantul călare în frunte. Și vede el rățușca trecând strada - și milițianul nostru o imită făcând încoace și-ncolo, ca rațele, cum umblă ele, înțelegi? - și orbul clătină din cap, - și atunci, reia
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
părinți./ Că părinții, la mânie,/ S-ar putea să nu se știe..." Sau "Până dimineață-n zori,/ Voi să-mi faceți d'un covor/ Cu franjuru' tricolor/ Și motive românești:/ Lupta de la Mărășești,/ Fenomenul Scornicești,/ Combinatul Săvinești,/ Republica din Ploiești,/ Coiful din Coțofenești/ Și lunca de la Mircești,/ Plus stejarul din Borzești./ Și-n mijlocu' la covor-/ Podu' lu' Apolodor." O dată cu acest fragment de text și cu alte câteva aluzii evidente (vezi și sublinierea de mai sus), intrăm pe teritoriul target-ului secund
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
ultimul vagon,/ în cabină, frânarul învârte o roată/ uriașă și oprește o dată trenul de marfă în haltă-/ și coboară, călare pe/ un pește, la adjudu vechi, unde/tu, pe peron, cantoniereaso, la barieră, stai/ cu sorții zilei de mâine/ în coif: că ia să trag și eu un bob (de smirnă), îi zice,/ poate câștig...// ah, vino, zeu al fecundității, se roagă în gând/cantoniereasa și cască și-și/ face imediat cruce la gură, să nu intre în ea/necuratul: e
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice cădere, așa cum bicicliștii sau motocicliștii poartă cască, și tu îți faci coif rezistent de papură albă ușoară. după ce termini, te muți la războiul vertical de țesut, nu ai ce face
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice cădere, așa cum bicicliștii sau motocicliștii poartă cască, și tu îți faci coif rezistent de papură albă ușoară. după ce termini, te muți la războiul vertical de țesut, nu ai ce face, sunt vremuri de război, și împletești, dibace, un covoraș pentru grădina ta curată, un covoraș lung cât grădina ta suspendată. după ce termini
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
multe alte fire de papură albă uscată de vântul cald khamsin, dinții și ghearele arhimedice se sfărâmă în împletirea ta, vecinul de jos nu are nici o vină pentru atacul acesta cumplit, acoperișul grădinii tale se prăbușește în capul tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit la războiul vertical de cusut, face cinste războiului tău și rezistă, pământul reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale nu se surpă nici o jumătate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a generat diverse conflicte, cele mai grave fiind războaiele purtate în toată regula pe cele două dealuri, Buzăul și Morarul, cu platouri care permiteau dispunerea tactică a forțelor înarmate până-n dinți, cu săbii, sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să se Încline În favoarea Lumii Noi. Cu inima strânsă, apelă atunci la cei pe care n-ar fi vrut nicicând să se bizuie: britanicii. După ce le șopti câteva cuvinte la ureche, Oliver Cromwell și Benny Hill se infiltrară, cu două coifuri de clovni pe cap, În inima liniilor inamice, Începând să spună bancuri porcoase. Treptat, audiența yankee fu cucerită. Glumele cu Biroul Oval avură mare succes. „Hei, Bobby, vino-ncoa’! Ai auzit-o pe ultima cu Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ambele direcții ajutase la Întârzierea asaltului, după cum un fluviu pare-a fi lăsat de la Începuturi drept graniță naturală Între două state. Astfel, ambele armate, cea de piatră și lemn, cu pieptarele ciuruite de săgețile timpului, și cea a năvălitorilor, cu coifuri și zale strălucitoare, se măsurau deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
istovitoare, de Îndată ce ne-am așezat În restaurant. Tocmai cumpărasem două pachete de Moslem de la chelner. Gânditor, am rupt Învelișul de celofan de pe unul. Urmărind o barcă de turiști, Anton n-a spus nimic. Pe punte stătea o femeie cu un coif dintr-un ziar și cu un reportofon de tablă la gură. Întâi a vorbit În engleză, apoi În franceză, și, la sfârșit, În germană. În fiecare limbă, explica cu o voce subțire, metalică, ce vedeau turiștii În momentul respectiv. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi observ creierul pulsând. Senzația nu era deloc de neglijat. De pildă, ici-colo, lichidul transparent din jurul materiei cenușii se colora Într-o nuanță de violet, care mă făcea să-mi iamginez un alt fel de cap, ca un fel de coif cărnos. De asemenea, Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere. Deși mi-era greu să mențin controlul asupra lucrurilor din jur, am presupus că așa arăta când te gândeai la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un model coerent - cu cât mai frumos, cu atât mai convingător. Astfel, noua perspectivă asupra creierului meu se transforma Încet dar natural, luând forma despre care am vorbit mai Înainte. De pildă, eram din ce În ce mai convins că, de fapt, port un coif de culoarea cărnii și că trupul meu a dobândit forma unui mușchi Întins, irigat, care gândea. Din vârful coifului seu uita singurul ochi de care aveam nevoie pentru a cerceta lumea În bogăția sa naivă. De mai multe ori am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încet dar natural, luând forma despre care am vorbit mai Înainte. De pildă, eram din ce În ce mai convins că, de fapt, port un coif de culoarea cărnii și că trupul meu a dobândit forma unui mușchi Întins, irigat, care gândea. Din vârful coifului seu uita singurul ochi de care aveam nevoie pentru a cerceta lumea În bogăția sa naivă. De mai multe ori am fost atenționat să nu mă abat de la subiect, și În sfârșit, puteam să strig că tocmai asta făceam! „Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]