92 matches
-
și Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era formată din ii, catrințe, casânci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele; bărbații purtau cămăși de cânepă sau bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării, asemănătoare cu cele de azi. Floarea Călin (a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo) șștia să facă din cuvinte un portret real
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel, era legat cu o eșarfă de in, roșie, ca și haina, largă, ruptă, aruncată peste cojocel și strânsă la brâu de o centură aproape nouă, în care spânzura un iatagan. - Doamne Iisuse Hristoase, pupa-Ți-aș tălpile Tale, începuse Iscru, iar poticneala din gât i se transmisese instantaneu și lui Zogru. Se uita în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
al majos spanioli, nu e cu mult anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri, oricât de frumoase, pe care să
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în afara celulei, dar între aceiași pereți. Ei bine, acești oameni practic se prezuma că nu au niciun fel de conștiință morală. Ce conștiință morală să le pretinzi? De pildă eu, la arestare, în 1958, am luat așa, la repezeală, un cojocel, un pieptar de miel, de oaie, ca să-l am să-mi țină cald. Și acest cojocel era căptușit, pe dinafară, cu o față de stofă foarte veche, pe care o aveam de mulți ani, de la mănăstire. Așa cum poartă călugării pieptarul acela
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
niciun fel de conștiință morală. Ce conștiință morală să le pretinzi? De pildă eu, la arestare, în 1958, am luat așa, la repezeală, un cojocel, un pieptar de miel, de oaie, ca să-l am să-mi țină cald. Și acest cojocel era căptușit, pe dinafară, cu o față de stofă foarte veche, pe care o aveam de mulți ani, de la mănăstire. Așa cum poartă călugării pieptarul acela. Deci, pe dedesubt, era cojocelul și pe deasupra era această stofă foarte subțire și mâncată de vreme
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
de oaie, ca să-l am să-mi țină cald. Și acest cojocel era căptușit, pe dinafară, cu o față de stofă foarte veche, pe care o aveam de mulți ani, de la mănăstire. Așa cum poartă călugării pieptarul acela. Deci, pe dedesubt, era cojocelul și pe deasupra era această stofă foarte subțire și mâncată de vreme, de culoare gri, foarte bine îmi amintesc. Ei bine, am pătruns cu ea în închisoare și am rezistat la o seamă de percheziții. Dar, la un moment dat, la
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
bagaj pe care-l aveam, așa era regulamentul, ce nu este permis să meargă în celulă nu se confiscă; merge la magazie, n-ai voie să te folosești de el) și să-mi lase cojocul. El a hotărât că acel cojocel e căptușeală și mi-a lăsat zdreanța! Și de-aci, câte ierni am avut, nu mă întrebați cum am tremurat! Vedeți dumneavoastră, aceasta este problema individului, adică a insului. Ne imaginăm doar ceea ce se va fi petrecut în ei mai
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
carrefour și-am umplut două sacoșe cu mâncare mâncarea din valiza mea furată oare pi este cumva cheia? câteodată sunt aproape convins dar niciodată mai mult ca în seara aceea mă plimb fetele astea două așa plinuțe una cu un cojocel roz cealaltă râzând tare și eu așa adormit auzeam fioros mă scotoceam prin buzunare dă doamne să găsesc o țigare una măcar bine să-mi fie lene să-mi fie parcă și kant se plimba la oră fixă apoi prin fața
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
din “Scrinul Negru” de George Călinescu, un elev din Albă a ales să facă o analiză a stilului vestimentar al personajului descris: “Țoalele astea nu se potrivesc deloc cu ceea e ce cool pentru mine. Auzi, haine gri cu petice, cojocel, gumilastici. Aș purta cel mult un jins cu petice, da să fie Calvin. Merge asta cu bocancii, dar să aibă stil, marca. Port și sacouri sic, dar cu piele în coturi, nu cu sac pe umeri. M-a deprimat fragmentu
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
caniculă, doar că-i mai ridicau colțurile pe creștet. Vara se purtau desculți, în anotimpul rece purtând opinci sau bocanci. Bărbații purtau pe cap iarna o căciulă de miel și îmbrăcau poturi, pantaloni de postav, și un zăbun sau un cojocel. Prin anii 50 au început să se poarte șepcile, dar mai ales băștile bleumarin, iar în picioare încălțau teneși, după noua tradiție proletcultistă. Printre obiceiuri se numără o influență bulgărească pentru semnele afirmativ și negativ, cei din Covei dând invers
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
în propria manta pufoasă, motiv pentru care zăpada căzută a acoperit toate meleagurile, acestea ostenind a mai ține piept furiei albului. Copacii golași și triști, rămași fară nicio podoabă a straielor, par acum bucuroși să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un moșneag cu pipă - hornul ce toarce leneș fumul sobelor încărcate
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu demult am văzut, cu indicibilă plăcere, vreo zece perechi de tineri la 30 de ani (alături de sexagenari fericiți), cu precădere actori, concoctând un revelion țărănesc precum în vremea echipelor regale gustiene, unde toată lumea s a îmbrăcat în ii, bundițe, cojocele, cușme, fote, șoarțe și ițari, care mai de care mai vechi, originale și halucinante prin prospețime, tinerii de acum plănuiau o noapte de... șoimi ai patriei. „Revelion 1984!“ a exclamat fata. Cu oameni născuți în preajma anului orwellian și cu, probabil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
roz-întunecată, preotul ridica mâna și o mică tabără se-alcătuia din săniile făcute ocol. În mijloc, focul își înălța, ca un zugrav de biserici, miile de pensule, încondeind cu sineală, șofran și aur câte o chișiță nervoasă de cal, un cojocel cu înflorituri de amici, o față lată cu ochi obosiți, o ploscă în hamuri de piele scorojită și, la câțiva pași depărtare de tabără, blana zbârlită de pe gâtul vreunui lup. După un somn bine .străjuit, se-nhămau iarăși caii în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mari peste cele vreo trei sute de case ale satului, "ninsoarea mieilor", cum se spunea. Oamenii erau morocănoși, căci trebuiau să-și ia din nou la purtare hainele groase și căciulile de oaie, când crezuseră că pot trece la pălării și cojocele. Le era și teamă să nu degere mugurii pomilor, și să rămână fără fructe peste vară. Maria era în cuptor, amestecând în ceaunul de pe pirostrii. Cuptorul era de lut, ca o mare pară gălbuie, cu ușă de lemn și fereastră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre diavolii zugrăviți în biserica satului, acolo unde arăta Judecata cea înfricoșată: frânt de șale, cu mai multe vertebre ale gâtului decât era firesc, cu proporțiile corpului pervertite bizar. Și bîțîmd ca în bătaia viforului. Fata își strânse mai bine cojocelul peste piept și străbătu curtea pe poteca bătătorită. Trecând pe lângă gutuii pitici, îi scutură dm nebăgare de seamă și se umplu de puf înghețat, cu minusculele cristale înstelate vizibile unul câte unul și scânteind ca paietele. Stăteau acum față-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păroasă a subțiorilor. O căldură moscată suia de acolo. Fata desfăcu niște spelci și coadele-i căzură crețe până la șale. Se apucă, jucând încă mărunt și cu privirea aiurea, să și le despletească, și Vasili, care-și scosese și el cojocelul gândind încă, nevinovat, că de căldură făceau toți nefăcuta aceea, o ajută, despărțind cu degetele pletele negre și sârmoase, crețe de la împletitura strânsă. Se descinseră și ei, intrând în rândul cămeșilor albe și crețe și a pletelor până la șolduri. Muzica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi era obiceiul, eu nu auzeam și nu înțelegeam nimic. Eram scos dintr-ale mele de oboseală și de spaimă. Am lepădat tot de pe mine, m-a îmbrăcat cu un cămeșoi gros de in, mi-a pus pe spate un cojocel. Dintr-o odaie venea miros adormitor de pere coapte. Până să aducă mătușa Irina mâncarea și un dărăp de pâine neagră, eu mai că-mi pusesem foamea la cale cu perele din grămadă. A fost bună și mâncare caldă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vicleanul ăsta, după câtă stricăciune mi-a făcut. Păcat că pielea lui e ruptă în câteva locuri! Asta-i numai vina lui Cuțulache. Cred că am să dau blana aceasta unuia din voi, să vă faceți o căciuliță sau un cojocel, ce veți dori. Iar dacă rupturile n au să vă placă, cereți-i socoteală prietenului vostru... El n-are nici o vină, bunicule, doar și-a făcut datoria! spune Sorina. Poate că, dacă eram mai atent, nu s-ar fi întâmplat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca pruncul să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna. Cu copiii și cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum se pot obține fonduri europene nerambursabile, mai am și eu ceva în bancă, până îi dăm drumul, matale iei câțiva tineri și-i înveți meserie... Ce zici? Badea Ion transpirase de parcă ieșise de la saună, își suflecase mânecile, își scosese cojocelul, respira greu... Domnule Petre, matale parcă ai fi un Arhanghel care vestește un nou Rai pe pământ. Ce spui, se poate chiar face? Da, bade Ioane, se poate face. Alții au făcut-o deja, c-au fost mai sprinteni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu mâneci, suman de lână lucrat în casa, cu șiret, cu glugă, până la genunchi, ițari cu cioareci de cânepă, în sau lana,strânși pe picior și purtați în cărâmba cismelor, cisme lungi până la genunchi. Pentru iarnă căciula albă sau neagră, cojocel cu bundița, cu cusaturi de mătase sau lana, fără maneci, scurt până la brâu, purtat pe sub suman, cojoc cu mâneci, manta lungă de lână groasă cu glugă. Și învățătoarele aveau portul lor : vara - cămașe de pânză de în sau cânepă, cu
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
mâneci de siac subțire, bete sau brâu roșu de lână fină, fusta de lână, de pânză din în sau cânepă, zavelca de pânză albă de în sau cânepă, catrința și 2 fote și o maramă pe cap. Iarna purtau pieptar, cojocel cu bundița până la brâu. Ca semn distinctiv, cadrele didactice purtau o medalie stabilită de minister. În 1875, februarie, revizorul ST.Tomescu este înlăturat în urma solicitării de prefectul de Gorj N.Glogoveanu și este înlocuit provizoriu cu D.Bratuianu până la 8
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
de zahăr; câmp de cristal; iaz de oglindă; jocul cristalelor de nea; mantie de lumină, mantie de nea; tablou minunat, fantastic; flori de gheață; veșmânt alb; fulgi mari și pufoși; coroniță de steluțe argintii; copaci cercelați cu flori de gheață; cojocel de nea; gerul aspru și sălbatic; ghirlande de cristal; zăpadă cristalină; lan de diamante; văzduh scânteios; coloane înalte ale unui templu maiestuos; dansul fulgilor de nea; fulgii se joacă; un roi de fluturi albi umple văzduhul; împărăția mută a zăpezii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]