65 matches
-
privească senin noile încercări: mai întâi anunțul că e mult prea mare spațiul pe care îl ocupă, apoi mutarea în apartamentul mai mic, în care trăiește și astăzi, urmând să împartă și aici bucătăria și baia cu altcineva, o femeie colțoasă cu care a știut din prima clipă că nu se va înțelege niciodată și de aceea evitând cu șiretenie orice discuție ce ar fi dus la vreo ceartă, răsuflând cu o ușurare extremă atunci când, după doi sau trei ani, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că până și acum nu-i e gândul decât la petreceri?“, spunea mai departe Ileana Roman. „Nu cred asta, suferă“, întrevenea Andrei Vlădescu, cu aceeași voce care nu era a lui. „Asta zici tu“, spunea Ileana Roman. „Te-ai făcut colțoasă“, a spus vocea nazală și rece. „Asta-i acum“, se indigna Ileana Roman. „Și crezi că l-ai putea ajuta cu ceva?“, întreba Iuliu Sofronie. „Aș încerca, cel puțin.“ „Nu ți-ar da mâna să vorbești așa dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta-i mulțumirea ta pentru că ți-am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui s-a desființat Teatrul. Consiliul Stațiunii a hotărât asta, Magistratul a găsit doar o formă juridică adecvată. E omul Legii, nu poate fi acuzat de răfuială, așa cum tot încearcă să prezinte lucrurile, de atunci încoace, Romancierul și Filozoful, alți colțoși, care naiba știe din ce trăiesc, pentru că nu produc nimic. Slabi și răi; niște arătări, aproape că nu-i mai suportă nimeni. Nici nu prea sunt luați în seamă, mai ales în preajma Sărbătorii, care se tot apropie. În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe. Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și ei face nazuri“, pufni Goncea. „De-ar fi măcar vorba de avere, să fi avut dinți de aur, placă de-aia de inox în cap, sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al lui Vaughan, exprimau o clară conștientizare a adevăratului interes al acestuia față de ea. Poziția mâinilor sale pe volan și pe maneta de accelerație, degetele deformate întoarse în spate către sâni, erau elemente ale unui ritual masturbator stilizat. Fața ei colțoasă, cu planuri inegale, părea să mimeze panourile deformate ale mașinii, aproape ca și când tânăra ar fi fost perfect conștientă că acele carcase contorsionate ofereau o antologie imediat accesibilă de acte depravate, cheile unei sexualități alternative. M-am uitat țintă la fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai băgați în treburile noastre, știm și noi să ne descurcăm singuri, fără părerea nimănui, răspunse nora care nu a mai putut răbda. Petre nu zicea nimic. Stătea pe scaun și asista la discuții. Gheorghe plecase odată cu preotul. - Uite ce colțoasă este nevastă-ta, gata să răspundă! Eu n-o să mai vin niciodată în casa ta, văd că ești sub papucul ei! Se ridică supărată, își luă bărbatul de mână și dădu să plece. Frusina nu îi opri. Petre se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgândărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acoperise cu nisip, parcă era sculat din morți. A ridicat mâna lui osoasă și le-a spus: - Să vedeți, fraților, ce mi s-a arătat azi-noapte... Se făcea că Dumnezeu mă luase la el. Și ce de stele erau împrejur! Colțoase, strâmbe și stinse ca niște felinare, parcă ar fi turnat cineva gaz peste ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă de externare din spital. Femeile, cu lacrimi printre gene, îi umplu pumnii cu bancnote, monede. Niște pensionari colțoși îl iau la rost: - La muncă, la muncă! V-ați învățat hoți și puturoși. Pe vremea lui Ceaușescu era ordine, te lua miliția dacă umblai așa, teleleu-tănase! - Sunt bolnav, nene, de-abia mă târâi. Femeile sar și ele: - Nu vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scris-o în perioada enormei dezamăgiri și unde, în ciuda aparențelor, e multă disperare (avea s-o vadă cineva care mă cunoaște bine, Sanda Cordoș), apar mereu trimiteri la copil. februarie. În cerc de câini. Printre ei și prieteni. Cei mai colțoși! Și slugi de lux... Și-apoi și restul... toată oboseala... cu capu’vraiște... Fabrica... și tot Sistemul Om. Aș vrea, aș vrea... Să ies din pielea mea... (să...) luni. Să nu-ți fie silă! Să nu-ți fie frică! Uită
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
la vatră, după cîteva salturi mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva argumente sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
el - de lîngă ambarcațiunea lui - spre marea de aur, Starbuck murmură: Ă Frumusețe de nepătruns și fără seamăn, cum nu i-a fost dat nicicînd vreunui mire să vadă în ochii tinerei sale mirese! Nu-mi vorbi despre rechinii tăi colțoși și despre apucăturile tale hoțești și canibalice. Credința să alunge faptele! Imaginația să pună pe fugă memoria! Eu privesc în adîncuri și cred. Iar Stubb, ca un pește cu solzii scânteietori, sărind în aceeași lumină aurie, își spunea: Ă Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ayun (1624), Pădurea Alas Kedaton, unde trăiesc mii de maimuțe pitice, un adevărat Sanctuar. Templul Tanah Lot, este așezat pe o stâncă abruptă deasupra mării, pe coasta de vest a insulei, Înconjurat de ape, În timpul mareelor. 455 excepție, Între stânci colțate, Înnegrite de arșița zilei, răcoarea nopții, zbuciumul continuu al valurilor, șuieratul vântului... Pare că timpul s-a oprit pentru o clipă din mersul implacabil de măcinare a tuturor lucrurilor și a destinelor omenești, uimit și el de atâta frumusețe serafică
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]