423 matches
-
prietene imaginare ori despre o specie dispărută. Doar Olaf și cu mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca ale noastre, așezate sub un relief prietenos, unde șesuri Învelite Într-o piele moale se transformau pe nesimțite În coline deloc abrupte, care-ți Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
domnul Peters În timpul lungii vizite a Îngerului. A pus mâna pe-o fustă bună, foarte bună. Nu drăguță. N-aș spune că e drăguță, dar are un trup frumos și acesta, Își spuse domnul Peters lui Însuși, cîntărindu-l pe acela colțuros al soției sale și amintindu-și de stomacul ei zgomotos, acesta e cel mai important lucru. Era ciudat. Alese mostrele cu deosebită grijă. Era firesc, desigur, ca până și stafidele de la Stein să nu fie toate inferioare, dar când exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
străpungerea aceea extatică și valul alinător ce i-a urmat; în ciuda faptului că nu s-a mai repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dragă, nu departe, la câțiva pași de aici. Am putea să ne cunoaștem mai bine. Fraza consacrată se lăsase rostită mai lesne decât își imaginase Ramona. Reușea să anticipeze respingerea potențialilor clienți. Era suficient ca aceștia să-i privească fața colțuroasă, cu trăsături prea ferme și cu urmele albăstrii care i se conturau deja pe obraji la ora aceea, pe sub fondul de ten, ca să înțeleagă despre ce e vorba. Numai că, nu se știe de ce, Bull n-o respinsese. Înțelesese imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici că-și dorea altceva decât să-i calc pe urme. Spunând acestea, Ramona se lăsase pe vine în colțul garsonierei cu aer stătut, turnând apă din cana electrică în niște cești desperecheate. Bull nu putuse să nu observe musculatura colțuroasă a gambelor și coapselor Ramonei. Trebuia să recunoască, transsexualul ar fi fost ideal pentru o echipă de rugby. Ramona îi dăduse lui Bull cana de ceai și se așezase lângă el pe patul care scârțâia. Își continuase apoi povestea: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tricou Boss, negru, un blazer negru, tot Boss, și la toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke. Suki purta un pulovăr alb cu guler pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el curge sânge străin. De aceea nici nu arată ca ceilalți copii de pe insulă, de aceea nici n-au cum să-l sufere. Deseori Își dorea să fi avut părul aspru și inelat, ca al copiilor de acolo, chipul lor colțuros și hotărât, care le dădea o Înfățișare mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
propriile cugetări, să fie o anexă a lui Alexe. Carmina se întrebă dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite peste zi. Era un mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cristalin al soneriei. Eu, cum e firea mea mai neliniștită, am vrut să alerg, să fiu prima în curtea școlii și m-am luat la întrecere cu niște colege. Când s-a dat startul, m-am împiedecat de o piatră colțuroasă și am căzut. O durere puternică mă făcea să vărs lacrimi limpezi din ochișorii mei ca tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Alimentară. Două thailandeze și-au însămânțat in vitro ideile șefului, așteptând gestația Fătului-Formă. Dunărea tocmai îl trecea pe Alexandru Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă de idee înflori în capul italianului. Tentativa se coagulă în gând colțuros, deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că orizontul e drept, da, cerul e o cupolă a lumii, vedem curb, da, cu siguranță rotunjimile sunt făcute pentru a nu răni palmele zării, ale vântului, altfel nu ar mai curge apele și chiar scrisul pe pagini ar fi colțuros, iar Autorul un maestru cioplitor de hieroglife ilizibile. Miorița, în brațe, stă lipită de mine și plânge pentru că eu merg pe stradă și ea numără pașii, 1, 2, 3, 4, gata, unghiul de 90 de grade și iar 1, 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?“ E o problemă, într-adevăr. Nimănui nu i-ar conveni ca în organul lui sexual să se afle o celulă, deranjantă, colțuroasă. Asta în ceea ce îi privește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?“ E o problemă, într-adevăr. Nimănui nu i-ar conveni ca în organul lui sexual să se afle o celulă, deranjantă, colțuroasă. Asta în ceea ce îi privește pe bărbați. Poate însă că femeile ar vedea altfel lucrurile, dar Florin țupu nu le-a luat în calcul. Sigur este că în pasajul citat există o greșeală de exprimare: „ar precumpăni mai mult“. Ceva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am așteptat ziua În care să trec din nou pe la el. Cartea era acolo, pe masă, răspîndea o lucire domoală În toată casa, așa simțeam, iar nenea Weisz citea din ea. Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care-s? — Asta-i o carte evreiască, uită-te tu la poze, o să pricepi cînd o să fii mare... — Evre... cum? — Evreiască, dragă, evreiască
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se cade să vorbești lângă cel care n-o mai poate face; nu se cade să mănânci și să bei acolo, nu se cade. Am ajuns în pragul casei. Era acolo. Cu pasul ușor, neauzit, părea că lunecă pe pietrele colțuroase. Ajunsese înaintea mea. Se uita de-a lungul drumului: "Nu-i așa că vine ?" m-a întrebat când am ajuns lângă ea. Cine să vină, copilă dragă ? Pe cine cauți ?" am întrebat-o. A tăcut. "Cum te cheamă ?" "Fetița". "Hm ! Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot am reușit să scap!" îmi zisei când am ajuns jos, pe pământ. Uf ! tare mai era întuneric de unde veneam ! Și pustiu ! Doar niscaiva fire praf ce se adunaseră acolo, într-un colț, și câteva firimituri de pâine, uscate și colțuroase și ele... le pierise și graiul de când erau uitate acolo. Și oricum, n-aveam ce vorbi cu ele ! La ce bun ?! Am încercat să le spun să ieșim la lumină, dar nu m-au auzit sau numai s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
singurătatea peisajului, concentrat la mers, sugând prin piele pacea nostalgiei, nu simțea nici o spaimă, nici o tresărire, deși era conștient ce periculos ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întorsese capul spre noi și avea bustul gol, lucios de sudoare. Mâna dreaptă și-o ținea în aer, gata să facă o nouă linie sau o umbră, iar vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tata, o să stăpânești o mică avere. Chiar în seara aceea m-am suit în pat, cu hârtie și creion la mine, și mi-am inventat o iscălitură. Era o bucățică din malul râului Ava, cu trei tufișuri mici, două stânci colțuroase și la urmă încă două tufișuri mici, aproape târâtoare. întreaga mea viață de după aceea am folosit această semnătură. Este simplă și plină de bun-gust. O inserez aici. Acesta este numele meu: Această figură se află acum într-un număr aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mă resemnai. Și am continuat așa vreo jumătate de oră. Măcar prin acest supliciu să fi atenuat un pic păcatul editorilor,... istoricilor,... cititorilor... și vorbitorilor de limbă română... - Poți să iei loc, și Omicron îmi arătă unul din scaunele înalte, colțuroase, care te înțepau când te așezai mai comod în ele... M-am așezat cam pe brânci, și am început a număra... Stam îngenuncheat și tot număram... - Ei, ai terminat? mă întrebă Bunul meu amic ceresc. Să fi fost ca la
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
i s-a umflat)»" (De azi și de demult). După ce, în Sultănica, Delavrancea schițase un tablou impresionist, în Hagi Tudose, mica sa capodoperă, prozatorul-estet urmărește instinctiv evoluția din acei ani ai picturii europene: culorile fluide sunt înlocuite de un desen colțuros, în tonalități brutale și decise; caricatura se impune pînă la hidos, iar expresionismul își face apariția. In bucățile sale antologice, Delavrancea înlocuiește abstracta „analiză psihologică" cu o invazie a concretului truculent. Vocația picturală îi rămîne întreagă, fie în regim ironic
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
ghiauri îndărătnici cu învățătura cea sfântă, striga un predicator cu voce de tunet. Pe pământul lor vălurit precum spinarea diavolului vom ridica minarete întru slava lui Allah. Din vârful lor, în amurg, glasul muezinului se va prăvăli peste capetele lor colțuroase și le va îmblânzi sângele precum hașișul ce potolește sufletul. Îi vom deprinde pe acești necredincioși să cadă de cinci ori pe zi la pământ cu fața către Mecca. Scăfârliile lor bolnave și nesupuse le vom acoperi cu turbanul Islamului
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
Gheorghe Grigurcu Fondul poeziei lui Radu Ulmeanu ni se înfățișează oarecum înrudit cu cel al expresioniștilor noștri din generația '60. E o priveliște colțuroasă, de început de lume, străbătută de energii geologice, de cutremurele unei planete „ce stătea țeapănă", cu pomi ce „în schimb aveau tulpini șerpuitoare", cu crengi ce „scrijeleau albastrul senin". Primordiala vegetație degajă o demență cosmică (Pădurea nebună). Pe un cer
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]