425 matches
-
pe domnii Gligor Petru și Crăciun Corneliu. M-am născut în același loc unde se nasc și munții, probabil din aceeași piatră. Oamenii par să fie făcuți din carne și oase, eu cred ca sunt zămislita din piatră și apa, colțuroasa și alunecoasa în același timp, uneori un simplu bolovan alb de pe coasta munților gata oricând să o ia la vale iar locul unde se oprește oamenii să-l aleagă drept loc de popas, la umbră lui să-și depene ofurile
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Antologia_revistei_dor_de_dor_valeria_tamas.html [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite! Surprins de-a sa neghiobie, Răcni stăpânul de furie: - Martin Baston, vino în grabă, Căci
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1496934623.html [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
de apărare al copilului. Se ridică amețit, apucând trupul angarului. Nu mai era mult până ce grupurile aveau să ajungă la ei. Informațiile îl asaltară. A-Ma era tot ceea ce conta! Înmugurirea era cea mai importantă! Aripile se agățau de stăncile colțuroase, dar cercetașul se strădui să tragă trupul angarului după el, în sens opus celui în care se află cuibul. Intui momentul în care mugurele avea să împrăștie tranchilizantul. Reuși totuși să se ascundă împreună cu creatură într-o grota deschisă sub
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431144628.html [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
nu se pierd în pix ca la alți slujitori ai condeiului, precum și o virtuozitate artistică și stilistică. Spre exemplificare, iată una dintre preferatele analistului de ocazie, poem dedicat Prea Sfințitului Ioachim Băcăoanul: '' Mă urc cu greu pe stâncă, pe stânca colțuroasă/Ce-mi sângeră genunchiul și coasta mi-o apasă./ Lipit de stânca rece, când am pornit an-seară/ Am priceput că-s una cu piatra solitară.// Întins pe stânca rece privesc spre tot înaltul/ Și cred că printre aștri, eu zbor
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
o linie, un punct În mișcarea timpului meandru. E vremea răsăritului, mi-am zis, Și gândul umblă după desăvârșire E vremea răsăritului, Și te-am zărit atât de firavă, Atât de subțire. Atât de singură te-am văzut Printre stâncile colțuroase Și aplecându-mă să te feresc M-am scufundat În mine să te adăpostesc... Pentru că aveai petale de lumină Și semne leonine, regale În fragilitatea ta năvălită de vânt Atât de singură Sub eternitatea cerului Măriei Sale Acolo sus, în singurătăți
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Regina_maria_regina_a_romaniei.html [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
mult de patruzeci de ani, avea trăsăturile aspre în partea de sus a feței, cu pomeții obrajilor proeminenți, părul albit, cutele adânci dintre sprâncene, dar aceste trăsături se calmau înspre partea de jos a fizionomiei, cu maxilarul fără linii aspre, colțuroase, și bărbia rotundă, de copil. Faptul că întotdeauna când se așeza părea îngârbovit, se datora înălțimii lui de aproape 1,80 m și gândurilor pentru care avea mereu o ureche a sufletului. Se presupune că și pentru trăiri ale sufletului
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1455524174.html [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
mic, alături de bunicul său, meșteșugul tuturor armelor timpului și toată bruma de știință pe care i-o putuse da episcopul locului și un profesor adus tocmai de la Veneția. Părul lung, strălucitor, sănătos și negru îi încadra o față bărbătească, ușor colțuroasă, dar cu trăsături frumoase, pe care și-o lumina ori de câte ori zâmbea. O să-ți povestesc eu și altă dată, Vlad, dar acum trebuie să te pregătești de plecare. În noaptea asta se schimbă anul. Intrăm în anul 1000 de la Hristos, dar
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457253890.html [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
au părut niște urși grizli, masivi, într-un alt bazin, mare și acesta, care desfășurau niște expediții crâncene în jurul bazinului, expediții rapide, fioroase, manifestând patimă, ură față de tot și toate pe lumea asta. Urcau vitejește pe niște stânci artificiale, foarte colțuroase, stânci așezate chiar în mijlocul bazinului. Astfel, bieții urși, își amăgeau idealurile înalte moștenite din străbuni. Ca să nu ajungem să comentăm comportarea jalnică a unor urși și mai mici, care au uitat de mult orice demnitate a speciei, acum s-au
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1418105018.html [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
prea devreme din viața noastră. Evocarea mamei este un prilej pentru autor de a-și exprima încă o dată sentimentele de iubire filială, prin cuvinte simple, sincere, pornite din inimă: „... Am aflat că iubirea de mamă/ aleargă desculță/ peste pietre reci, colțuroase,/ peste mări cu valuri cât munții,/ peste câmpii pe care au crescut ghimpi/ ce își înfig acele, uneori, până la inima ei...”( „De dorul tău, mami !”). Iubirea pentru oamenii din jur se vede în poemele în care autorul pledează pentru dreptate
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/domnita_neaga_1486097268.html [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
colțurile îndoite, arătau fioros dar și fragil, de îți era teamă să le atingi ca să nu se sfărâme. Ciudățenia acestor pene era că peste tot aveau mici semne ordonate întrucâtva pe orizontală, iar din loc în loc se vedeau, rotunde sau colțuroase, ceva ca niște chipuri omenești neclare. - Ciudată fosilă ai mai găsit, copile! Uite, sunt om în vârstă, dar așa ceva n-am văzut în viața mea!... Mihăiță părea mândru de descoperirea sa. Poate bizareria aceea nici nu era de pe pământ, poate
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/_miriapterix_ul_viorel_darie_1389335502.html [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
Schonhoewen era, pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa unui rîu pe o albie domoală, după ce s-a zbătut strînsă între stîncile colțuroase ale povîrnișurilor de munte, așa simțea pe atunci, că se prăbușește pe zi ce trece într-o cascadă fără sfîrșit, nu mai știa încotro s-o apuce și, cînd simțea că o ia razna, se reîntocea la cea mai frumoasă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
2040 din 01 august 2016. Îndemn Să îndrăznești să mergi mereu doar înainte, Far' a privi noroiul de pe tălpi! Pășește peste spini cu pasul tău cuminte, Cărare să croiești printre-ai durerii stâlpi. Nu te-ntrista când călci pe pietre colțuroase, Tu uită-te la florile din câmp! Să nu renunți nicicând pe cai anevoioase, Chiar de îți pare greu al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
al inimii popas.. ... Citește mai mult IndemnSa îndrăznești să mergi mereu doar înainte,Far' a privi noroiul de pe tălpi! Pășește peste spini cu pasul tău cuminte,Cărare să croiești printre-ai durerii stalpi.Nu te-ntrista când călci pe pietre colțuroase,Tu uită-te la florile din câmp!Să nu renunți nicicând pe cai anevoioase,Chiar de îți pare greu al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se spărgeau în amintiri, începutul versului nu își găsea locul și titlul nu avea rădăcini îi e dor poeziei de valurile mării, dar azi... în valurile străzii înotând într-o mare de ochi, cu valuri înalte, suflete adânci, în recifuri colțuroase și pestilențiale. Oricând te poți îneca în mulțime chiar și pe trecerea de pietoni. Poezia trece pe lângă broboanele halbelor de bere și zgribulită la umbra restaurantului preferă Anca Parghel și un pahar de vin... delirul surdinei La un semafor m-
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc pe orbecăite drumul spre clădirea gării, călcând printre pietrele colțuroase ale terasamentului. Ceața deasă nu-mi îngăduia să disting altceva, privind în direcția ei, decât lumina lăptoasă unor lămpi fluorescente. Frigul dimineții și o vagă neliniște mă determinau să grăbesc pașii, împiedecându-mă de șine și traverse. Inima îmi venise la
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Carmen Stănescu, Geo Barton, Lucia Mureșan, Rodica Tapalagă, Ion Dichiseanu, Ștefan Radof ș.a. a făcut parte din categoria acelor actori dăruiți complet artei dramatice în toată splendoarea sa. Pentru că Silvia Dumitrescu-Timică nu putea respira cu adevărat în glodul inestetic și colțuros al acestei singulare treceri mundane a ființei umane decât prin atomii sacri și imperceptibili fizic ai universului plin de spectaculozitate al reprezentației scenice, construind acolo, între „limitele” impuse ale unui decor cu alură intens geometrizată, o lume imaculată a sa
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_actorul_nu_a_murit_inc_magdalena_albu_1342704657.html [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
și să nu ai bani nici de pâine. Micul Titulescu nu cred că știe. Sumbră aură. Dovadă jafului interpartinic, stă că bârnă în ochi. Lupta toamnei e cu urșii. Nimeni nu este preocupat să deranjeze pe nimeni. Niște neica nimeni colțuroși. Cine a făcut bani, da cu tifla. Peripețiile existenței noastre se intersectează în chenarul cu ferpar. Din obscure platouri televizate, duhmesc scursorile societății. O ceață de mediocri. Etern mulțumiți de ei. Fericiți. Sănătoși. Împacați cu lumea lor. Și cu ei
TIRI ... TIRI ... TIRIBOMBA de DONA TUDOR în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_tiritiri_tiribomba_dona_tudor_1351286342.html [Corola-blog/BlogPost/359013_a_360342]
-
cum s-au petrecut lucrurile. Memoria colectivă scoate la lumină amănunte surprinzătoare. Hazul se iscă din te miri ce. În câteva cuvinte Cutieru Ilie, zis Gulie - croitorul satului rezumă viața de pe vremea copilăriei lui Marin Preda, în peisajul aspru și colțuros al satului de câmpie: „Cam asta-i treaba - pe vremea copilăriei mele și a lui Marin, țăranul se zbătea în lipsuri, dar era fericire la oameni. Nu știu cum, dar parcă istoria nu le intra sub coaste, ca acum.” Ceea ce spune totul
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
iar Mitică Bordeianu mi s-a alăturat. (pag. 158-159). După ani și ani de pușcărie, nervii noștri ascuțiți erau frânați de subtila și nobila putere de înțelegere, care șlefuiseră sufletele noastre. Grea problemă era: cum să faci să treci pe lângă colțuroasele stări de spirit ale fiecăruia? Să vezi cum unul își roade unghiile, să vezi cum altul se agită nervos, să auzi cum unul râde zgomotos, iar altul tușește de-și varsă plămânii; că altul vorbește singur, adâncit în lumea lui
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_nicolae_purcarea_stelian_gombos_1362657099.html [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare http://Versuri.ro/w/gflmfe Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeauprelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1467190041.html [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
singurătate undeva amanetase și uitarea... XXIV. RUGĂCIUNE ÎN CEAȚĂ, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011. e greu infinitul pe care îl târăști țărm nocturn viul frânt nu poartă amintiri în pleoape năluca agăță înălțimea colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțite
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii ... Citește mai mult e greu infinitul pe care îl târăști țărm nocturnviul frânt nu poartă amintiri în pleoapenăluca agăță înălțimea colțuroasă a ierbiisuflare uitată-n brațe neumblateîți ard minute în foșnet de arbori nenăscuțite-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirintfluture roșu țipa în ceafa cerului decoloratde femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțiteîn drumul neștiut de mineiubește-mă în neștirea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de la un timp, nu mai poți să te închini nimănui, decât lui Dumnezeu. „Dumnezeul lutului / în care voi fi remodelat / forma unui ulcior de horezu”. Cum poți să dai ocol întunericului și să te trezești în plină lumină? Dincolo de scara colțuroasă a cuvintelor din firicele de nisip, se vede clar întunericul. Întuneric în curgere. Rămâne clară - imaginea copilului în rugăciune, cu lacrimi de înger peste chipul bătrân. Și inima aflându-se indecisă, între lumină și întuneric, ca un arbitru în plină
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cartile_seniorilor_citind_gerunzii_cezarina_adamescu_1350294046.html [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
instalații standard de încălzire, sala de fittnes, de forță, piscină și jacuzzi, bibliotecă și librărie, loc amenajat de joacă pentru copii, căptușit în întregime cu un material sintetic plușat sau cauciucat care “teșeste” sau rotunjește marginile și muchiile tăioase sau colțuroase facând imposibilă (sau, mă rog, suportabilă) rănirea, căderea, impactul dureros ... Întâmplarea de mai jos n-aș fi dezvăluit-o dacă nu mi-ar fi influențat întrucâtva reveriile unui dolce farniente în care începusem să cred și chiar să mă “proțăpesc
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (2) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_2_.html [Corola-blog/BlogPost/342534_a_343863]
-
mantia-i de gheață îmi întinde Nu vrea să plece și mă ține-aproape Mă împresoară, viața mi-o cuprinde. S-a cuibărit demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber sufletul să zburde Slăbește-mă din veșnica strânsoare Tu dăruie-mă dragostei flămânde! Mă năpustesc spre-a inimii fereastră Cu gândul bun deschid acum cărare Și
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]