307 matches
-
moartea a mai puțini militari ca cel anterior, dar victimele civile au fost numeroase - cel puțin victime civile dintre care evrei de pe teritoriul francez au fost uciși în Holocaust - iar rănile psihologice și politice (cauzate de dezastrul din 1940, de colaboraționism și, apoi, de reglările de conturi din cadrul epurărilor) s-au cicatrizat după perioade foarte îndelungate. După război, a început pentru Franța o perioadă de reînnoire. Dacă generalul de Gaulle, liderul , nu a putut să împiedice adoptarea unei constituții apropiate de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
ai lor. Asta îmi amintește de o situație de acum peste douăzeci de ani când, în fața reacțiilor care-l negau, Patriarhul Teoctist s-a retras din scaun la Mănăstirea Sinaia și, temându-se de populația care i-ar fi acuzat colaboraționismul, n-a dat atenție intereselor mai restrânse ale sinodalilor care-l chemau înapoi. N-a dat atenție, până când n-a primit și asigurarea că fratele său de la Moskova și alți ierarhi înscăunați ca și el sub guvernări comuniste îi susțin
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
Districtul Național Cerkes. Districtul Național Cerkes a fost ridicat la rangul de regiune autonomă pe 30 aprilie 1928. În 1943, Regiunea Autonomă Karaciai a fost desființată, iar populația a fost deportată în Kazahstan și Uzbekistan ca urmare a acuzațiilor de colaboraționism cu ocupantul nazist. Teritoriul regiunii a fost împărțit între Ținutul Stavropol și RSS Georgiană. Teritoriile locuite de cerkesi și-a păstrat statutul de regiune autonomă până în 1957, când a fost reînfiintată Regiunea Autonomă Karaciai-Cerkessia în granițele de dinainte, iar karaciaii
Karaciai-Cerchezia () [Corola-website/Science/305716_a_307045]
-
sânge promisă de forțele de gherilă cu ocazia ceremoniei care urma să aibă loc în 30 iunie. În ultimele trei săptămâni, rebelii irakieni și-au intensificat atacurile, în special împotriva forțelor irakiene de securitate și a demnitarilor autohtoni acuzați de colaboraționism, ucigând peste 300 de persoane într-o serie de atentate cu mașini-capcană. Deși inițial s-a dorit a fi marcată ca un adevărat moment istoric, ceremonia transferului de suveranitate a sfârșit prin a trece aproape neobservată. Schimbul de documente asupra
Agenda2004-27-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282613_a_283942]
-
în această calitate ar fi semnat condamnări la moarte ale unor țărani vinovați că refuzau colectivizarea. Dar pentru noi, cei de azi, este important să știm și să ne reamintim că scriitori exemplari pentru națiune au fost triste exemple de colaboraționism, în fond, antinațional. Să nu uităm că alți scriitori, cel puțin la fel de valoroși ca Sadoveanu sau Arghezi, înfundau pușcăriile comuniste, în timp ce ei își păstrau proprietățile, primeau lefuri grase, își publicau operele etc. Dacă ne-am referi numai la Vasile Voiculescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
esteticului la "estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul instalat de sovietici, cum observa și Gheorghe Grigurcu, este intensa și derutanta antipedagogie conținută în colaboraționismul benevol al acestora. Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și al unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit într-un antimodel la scară națională. E debusolantă și incredibilă poziția susținută în Cronica optimistului, împănată cu fraze de genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
programele instituționale formale ale statului. Mass-media abundă în prezentări de evenimente mondene și mai ales de accidente și crime. Acestea sunt și mai mult întărite de multiplele suspiciuni și mai rarele confirmări sau condamnări ale corupției și corupților sau ale „colaboraționismului” cu forțele represive ale regimului comunist. „Spațiul mioritic” este una dintre expresiile intens ironizate și folosite în contexte derogatorii sau pentru a contrasta cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
toate timpurile. Erou din primul război mondial, acțiunile sale din timpul celui de-al doilea război mondial l-au adus în fața tribunalului care l-a condamnat la moarte cu anularea drepturilor și onorurilor civice și militare pentru înaltă trădare și colaboraționism cu Germania nazistă. Condamnarea la pedeapsa capitală a fost comutată de Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În zilele noastre, Pétain este considerat un trădător, iar "pétainisme" este un termen peiorativ folosit pentru definirea unui anumit tip de politică
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
7 septembrie 1944, el și alți câțiva membri ai guvernului său au fost mutați cu forța în Sigmaringen (Germania), iar la scurtă vreme și-a dat demisia din funcția de șef al statului. În 1945, Pétain a fost judecat pentru colaboraționism și, după ce a fost găsit vinovat, a fost condamnat la moarte prin împușcare. Charles de Gaulle, care a ocupat pentru ceva vreme după război postul de prim-ministru al Franței, i-a comutat sentința la închisoare pe viață, datorită vârstei
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
motive să-i privească cu simpatie pe nemți. Remarca istoricului este că, dacă opinia publică antebelică era francofilă prin tradiție, elita intelectuală era germanofilă, și ar fi o eroare să vedem în preferința ei pentru valorile germane o dovadă de colaboraționism cu ocupanții nemți. Judecați după convingerile personale, Slavici sau Stere, ca să luăm două exemple grăitoare, sînt perfect coerenți în atitudinea lor: primul e un ardelean care refuză ideea unirii convins că Ardealul are numai de cîștigat rămînînd în Austro-Ungaria, celălalt
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
și prin lumină va veni mântuirea”. În consecință, dominanta L. va fi politica, dar, datorită personalității directorului, își vor găsi loc și unele preocupări culturale. În cea mai mare parte, colaboratorii sunt dintre cei care ulterior vor fi acuzați de colaboraționism. Poezie semnează B. Nemțeanu (poetul publicației), Bucura Dumbravă, Ion Gorun, Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), G. Topîrceanu. Proză dă mai cu seamă D.D. Pătrășcanu (care susține și rubrica intitulată „Convorbirile mele”), dar se tipăresc și scrieri de I.C. Vissarion și Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
pe Giannis să luăm masa a doua zi în satul vecin. Proprietarul restaurantului știa mult mai multe lucruri despre Costash . De pildă că era un om retras , că nu ieșea niciodată, că nu era colaboraționist, era o minciună povestea cu colaboraționismul. Fusese pe vremuri primar, dar își pierduse popularitatea . Brusc , patronul îi spuse ceva lui Giannis și acesta se ridică în picioare. În ușă stătea un localnic înalt care se uita la noi bănuitor, pe urmă se așeză la masa noastră
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de istorie, întrucât ne-ar dezvălui, tratate statistic și interpretate sociologic și psihologic, amploarea unui fenomen care a făcut, și el, parte din strategia colectivă a adaptării la context, cu scopul de a-i folosi (și deturna) mai bine posibilitățile: colaboraționismul interesat. Acestea sunt doar câteva dintre modalitățile unei posibile reconstituiri - fie și fragmentară - a vieții cotidiene în comunism, ce ar îmbogăți, neîndoielnic, imaginea noastră despre o lume părăsită pentru totdeauna, dar care continuă totuși să ne urmărească. Referințe bibliografice Ariès
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
45 Note pentru scrisorile mele adresate lui III (Curcubeu) / 59 Fragment de scrisoare pentru Curcubeu / 137 Indice de nume / 187 Prințesa Martha Bibescu și Kronprinz-ul: despre prietenie și diplomație În urmă cu câțiva ani, ne-am aplecat asupra problemei "colaboraționismului" Marthei Bibescu în timpul ocupației străine a Bucureștilor din prima conflagrație mondială, publicând și jurnalul inedit al prințesei din perioada 15 noiembrie 1916-17 martie 1917, când aceasta s-a aflat la conducerea Spitalului 118 Automobil Club din Capitală. Prin forța lucrurilor
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
semnificativi din biografia acestei relații, care a durat cel puțin până la 30 ianuarie 1942, data ultimei scrisori a Kronprinz-ului către prințesa Bibescu, din corespondența aflată în fonduri românești 2. În concluziile primei cercetări susțineam cu tărie că acuzațiile de "colaboraționism", în sensul real al termenului, nu pot fi susținute cu temei în cazul prințesei Bibescu, nu numai pentru că aceasta nu a avut nicio demnitate publică în timpul ocupației străine a Bucureștilor, ci și pentru că persoane din acea perioadă calificate de contemporani
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și interese conjuncturale, stimulate de exercițiul constant al dialogului cu puternicii zilei pe care Martha Bibescu l-a practicat toată viața în condiții din cele mai diverse 3. Pentru a înțelege mai exact personalitatea prințesei Bibescu și inconsistența acuzațiilor de "colaboraționism", ar fi necesară clarificarea naturii relațiilor ei cu prințul moștenitor al Germaniei. Criticii prințesei, de la contemporani la exegeții din zilele noastre, au folosit constant drept argument și raporturile acesteia cu Kronprinz-ul. Niciunul din adversari nu a ignorat acest aspect
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
negativă a Marthei Bibescu față de Wilhelm al II-lea și delimitările ei față de spațiul, cultura și mentalitatea germane; faptul că ea gândea că Kronprinz-ul putea fi o alternativă pentru destinul imperiului nu poate fi un argument pentru acuzațiile de "colaboraționism". Din acest unghi de vedere, opiniile prințesei despre Franța și relațiile franco-germane pot fi edificatoare pentru o evaluare autentică a poziției ei politice din perioada următoare, inclusiv din timpul Primului Război Mondial. În Notele pentru scrisorile mele, încă de la început, Martha Bibescu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
dialogului dintre personalitățile de decizie. O delimitare importantă care se impune și acesta a fost și mesajul acestui studiu este că relațiile Marthei Bibescu cu prințul moștenitor al Germaniei imperiale din anii 1909-1910 nu poartă în niciun fel stigmatul unui colaboraționism cu liderii viitorului adversar al României din Primul Război Mondial. Prin urmare, speculațiile și acuzațiile ulterioare privind ipoteticele ei compromisuri cu inamicii țării, analizate în studiul nostru precedent despre atitudinea prințesei în anii 1916-1917, ne apar cu atât mai mult
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mult sau mai puțin conștient, fără să susțină ideologia nazistă, Wikander să fi preferat complicitatea acestei, pentru câțiva ani, oportune conjuncții. Decuparea câtorva amănunte a devenit vârful de lance al unor acuze, probabil întemeiate, dar lipsite de argument: bunăoară, dovada colaboraționismului sau propagandismului său nazist în faptul că Höfler îi propusese să-și republice teza la editura SS-Ahnenerbe4, sau folosirea termenului Führer1, cuvânt de altfel comun, pentru desemnarea căpeteniilor comunităților războinice ariene ale căror structură și funcțiune religioase încercase să le
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
opinie. La această situație - cu totul diferită de marginalitatea socială din perioada debutului - se adaugă o campanie de autopromovare exclusivistă, prin care generația ’80 e prezentată drept singura generație literară importantă după cea interbelică, predecesorii ei imediați fiind contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în modernismul întârziat, iar succesorii imediați fiind de asemenea contestați ca imitatori lipsiți de originalitate și aderenți anacronici ai unor estetici literare perimate. O. e glorificat cu accente similimilenariste ca izbăvitor al literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
abisul ontologic a fost, mai întâi, redactată în franceză, ca teză de docență, sub titlul Eminescu, axiologie poétique. Însă comisia de la Universitatea din Zürich nu-l cunoștea pe Heidegger, în jurul acestuia, altminteri, creându-se o atmosferă ostilă, fiind redus la "colaboraționismul" cu regimul nazist. A fost un șoc extraordinar pentru autoare. A intrat în tăcere față de comisie și un an de zile aproape că s-a izolat de viața culturală. Apoi, la îndemnul lui C. Michael-Titus din Londra, a tradus cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dispunea un stat modern, regimul comunist a reușit Îngenuncherea țărănimii din România. De fapt, țărănimea nu se dovedise un bloc monolitic, atitudinile față de „transformarea socialistă a agriculturii” fiind extrem de diverse. Se Înregistraseră cazuri de rezistență deschisă, eroică, dar și un colaboraționism extins, iar mai presus de toate Încercarea de adaptare la noile realități sociale și politice 69. Colectivizarea s-a Încheiat oficial În România În martie 1962, după 13 ani de acțiuni sistematice Împotriva țărănimii, această țară fiind ultima din lagărul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
se întregește cu o lumină nouă asupra faptelor și oamenilor, născută din spiritul de contradicție, suflul polemic, superbia, subiectivitatea judecăților autorului. Se pot afla multe lucruri și despre o față mai puțin știută a preacunoscuților săi rivali. Cât privește episodul „colaboraționismului” - obsedant și în Memorii -, sunt greu de pus în balanță moralitatea și imoralitatea acestuia în cazul lui T.-S. SCRIERI: Arta publică, București, 1906; Arta în România, vol. I: Studii critice, București, 1909; Mărturisiri si-li-te, București, 1920; Fundațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
prin care a dezvăluit lumii vidul din inima sistemului comunist, argumentând că oamenii nu pot trăi conform principiilor morale dacă nu au acest drept. Și-a exprimat în mod clar convingerea că supraviețuirea regimului totalitar în această țară se datora colaboraționismului polonezilor. Mai presus de toate, și-a îndemnat compatrioții să nu se teamă o cerere simplă având un impact uriaș. Mai întâi cu timiditate, apoi cu un entuziasm din ce în ce mai mare, ascultătorii Papei au început să își dea forță unii altora
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
lui Isai, eroul principal, întoarse spre război și spre atmosfera de suspiciune din perioada postbelică, durează atât cât el trece Nistrul pe sub apă de la un mal la altul. Imaginea copilului amenințat de pericolul războiului și a omului matur suspectat de colaboraționism domină întregul roman. Suprapunerea planurilor temporale amplifică efectul. Timpul, dilatat în solilocvii, fărâmițat, pus, aparent, în cele mai haotice relații este în fond strict ordonat potrivit legilor contrapunctului. Forțele care contribuie la regenerarea sufletească a lui Isai sunt datinile satului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]