299 matches
-
lor. Temperament vulcanic, pr. prof. Buga tratează deseori cu sarcasm "aberațiile" pastoral-liturgice în vasta curte a Bisericii. Nu ocolește probleme pe care de mult am dori să le vedem abordate la modul serios de către un scriitor bisericesc: istorie, monarhie, catolicism, colaboraționism, isihasm, francmasonerie, vrăjitorie, clonare dar și fotbal, Bach etc. Departe de a fi simple "luări de poziții" cu Biblia pe masă și, deși uneori cade într-un supărător naționalism altfel bine temperat, pr. prof. Buga pătrunde în esența "conflictului" și
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
dramatică, o adevărată apocalipsă a întregii noastre vieți publice, paradoxurile au continuat să se manifeste: cu armatele sovietice controlînd totul, erau așteptați americanii, iar în timp ce prin munții Făgărașului, ai Banatului și în alte părți se duceau lupte armate împotriva ocupației, colaboraționismul înflorea simetric și frîiele terorii sunt preluate din mers de către nenumărați oportuniști, mulți dintre ei aflați nu cu mult timp în urmă într-o opoziție radicală cu exponenții noii puteri. Astfel, comuniștii își dau mîna cu legionarii și, pentru o
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
cripto, neo și pseudocomuniștilor (nulă în plan practic) utilizează prefixele ca menajamente reciproce, în marginea denunțului. Răcnetul anticomunist: iată cortina în spatele căreia se întinde mâna, în numele unei eredități comune. Anticomunismul a devenit, la spartul târgului, cea mai profitabilă formă de colaboraționism. El perpetuează comunismul dincolo de posibilitățile lui istorice. Mai mult decât orice altceva, pe anticomuniștii postdecembriști îi sperie cei care nu se justifică. Devine suspect abia cel care nu are nimic de ascuns. Filmul evenimentelor 12. În zilele noastre evenimentul mai
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
tovarăși de drum literar" îi anticipau strălucita carieră cu mult timp înainte ca ea să fi luat ființă (poate trebuie să mai așteptăm?). Se ghicea încă din prima proză inconfundabilul stil "tupanian". Personalitatea era pe deplin formată: "Ura de pe atunci colaboraționismul și o făcea din tot sufletul său de oltean care nu se joacă nicicînd cu sentimentele." Și, din așa o ură, nu putea ieși decît un scriitor excepțional, de un exemplar curaj etc. etc. Pînă și scriitorul ar trebui să
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
știu e că Germania ca țară și subconștient colectiv a avut și mai are problemele ei cu nazismul. Despre asta s-au scris romane, piese de teatru și s-au făcut filme. Franța a avut și are problemele ei de colaboraționism general și popular cu invadatorul hitlerist. Romane, piese de teatru, filme. Rusia, fosta Uniune Sovietică, problemele ei cu lagărele de concentrare și exterminare în masă din timpul comunismului. Romane, filme. America, problema războiului din Vietnam, filme... România, problema evenimentelor din
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
din literatura franceză, portretist și judecător inegalabil. Altfel spus, cititorul din Morand. Spre deosebire însă de Wilde, beneficiar al liberalizării moravurilor și al unei alte concepții despre drepturile omului, Morand continuă să plătească un tribut foarte mare pentru antisemitismul și colaboraționismul său. Ba chiar unul tot mai mare, fiindcă, în acest caz, schimbarea codului n-a fost în folosul său. Cu atît mai greu de acceptat este opțiunea pentru extremismul de dreapta a iubitorului lui Pétain și al regimului său cu
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
reintegrați în lumea literară. Să observ, în paranteză, fețele dialectice ale acestei recuperări considerată atunci ca un lucru foarte important (dl Pavel Țugui, cu ironie involuntară, îl numește de-a dreptul "un triumf"), iar astăzi sînt considerate probe concludente ale colaboraționismului cu diavolul. În noua d-sale carte, considerată a fi memorialistică, dl Pavel Țugui relatează seismele petrecute în sferele istoriografiei și ale lingvisticii, cu accent preponderent pe cea dintîi. Era, atunci, o perioadă ciudată prin întunericul absolut. Mihai Roller, fără
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
nici o clipă, de republici zise "sovietice", adică așa cum ele nu au fost niciodată�, deoarece, indiferent de interpretarea lor, e vorba de o realitate istorică. De asemenea, spre deosebire de Alexandru George, ni se pare posibilă o lărgire a sferei semantice corespunzătoare vocabulei �colaboraționism� (ea funcționează deja ca atare), care nu se cuvine neapărat redusă la �un fenomen fără comparație cu ceea ce s-a întîmplat în regimul comunist�. Comparația� se poate foarte bine susține, în ciuda faptului că regimul comunist a durat �de zece ori
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
sau mai puțin credibile, după cum a evoluat dictatura comunistă. Într-un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere între etapele oportunismului, disociere care înseamnă și o vinovăție diferită ca implicare politică posibil a fi tratată drept colaboraționism. În anii 1950-1964 ar fi existat un "oportunism explicabil", scuzabil prin severitatea constrângerilor, care ne-ar putea face să credem că nu se putea altfel; deși - răspund eu - am văzut prin demnitatea și rezistența lui Lucian Blaga și V. Voiculescu
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
lui, drama pe care o trăiești e uriașă. Și atunci cum să nu spui că Ťistoria face pipiť pe tine, cum spunea Noica?" Însă ne mai separăm o dată de exeget cînd acesta afirmă: "Cei care îl învinuiesc pe Noica de colaboraționism pe linia naționalismului de inspirație comunistă uită că Noica își căpătase ideile naționaliste înainte ca România să devină comunistă și să se înființeze Securitatea. De aceea, nu securiștii trebuiau să-l învețe pe Noica patriotismul". Desigur, însă Noica nu-și
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
Limes, 2004). Intempestivă evoluție a lucrurilor, cînd noi, cei taxați drept "demolatori", ne vedem în situația de a lua apărarea unor autori loviți cu adevărat de sancțiuni anihilante! Există însă o deosebire de căpetenie între o poziție și alta. Deplîngînd colaboraționismul unor M. Sadoveanu, T. Arghezi, G. Călinescu, nu intenționam nici o clipă - ceea ce am evidențiat mereu - a nega statutul lor de creatori de primă mînă, de stîlpi de susținere ai literaturii române. Mă limitam a comenta etapa de ideologizare a operei
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
privește bunul gust, hibe. Ceea ce urmează, în schimb, mi se pare mai puțin util, aici, decât trebuie să i se fi părut autorului: Atunci când, în România, cineva atacă un reprezentant al stângii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali) și să dea în vileag un dosar-două în care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
generație postmaioresciană, care, în acei ani tulburi, ezitaseră a coborî în "tranșeea ideologică" a militantismului proestetic, cu excepția lui Pompiliu Constantinescu. Să fi fost această ezitare un soi de prefigurare a dezerțiunilor masive ce s-au produs după comunizarea țării? A colaboraționismelor de care, helas, n-au rămas străini nici cîțiva reprezentanți de marcă ai criticii interbelice? Oricum, rîndurile lui E. Lovinescu exprimă o neliniște pe care o putem aprecia drept vaticinară. Bucuria marelui precursor de-a constata că gestul de adeziune
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
reluarea cazului Sebastian în lumina frecventării publicisticii inedite a acestuia din ziarul Cuvântul (2009, Marta Petreu). Toate acestea cu ramificații mai ample, precum polemica Martei Petreu cu Marie-France Ionesco, pe tema tatălui acesteia din urmă, E. Ionesco, și acuzele de colaboraționism și cârdășie de extremă dreaptă în timpul lui Antonescu pe care Alexandra Laignel-Lavastine le-a formulat și argumentat la adresa trio-ului de prieteni români exilați Mircea Eliade, E.M. Cioran și E. Ionesco, într-un volum intens și radical criticat în România
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
nu m-am putut referi la o mie și una de aspecte legate de foarte necesara și onesta carte a lui Gabriel Andreescu. Ceea ce mi-am propus a fost să insist asupra adevăratei teme a cărții, care nu privește atât colaboraționismul celor șapte intelectuali, din care cinci scriitori, cât manipularea de către comentatori, - jurnaliști, majoritatea, - a informației din dosarele acestora. Și asta, fiindcă mi s-a părut că dezbaterea alunecă spre stabilirea gradului de colaborare a unuia sau altuia din cei șapte
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
în privința „antisemitismului”, inexistent, în fond, al autorului, din teama, probabil, moștenită de la trecuta ideologie la putere, de a se spune lucrurilor pe nume. Considerat de români filo-maghiar și de unguri filo-român, fără să fi fost nici una, nici alta, învinuit de colaboraționism fără să i se fi citit publicistica din „Foaia Bucureștilor”, socotit adversar al reîntregirii, deși n-a scris nimic în acest sens, bănuit de trădare de neam de către patrioții ardeleni care nu se înțelegeau nici măcar între ei, și de antisemitism
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
celui de-al doilea copil. După un zvon neconfirmat, el i-ar fi solicitat un loc în brigada Alsacia Lorena, unde s-ar fi putut reabilita; ar fi fost una din soluții în situația dificilă în care l-a dus colaboraționismul. Malraux a vrut să-l salveze pe Drieu. L-a căutat pretutindeni, vrând să intervină pentru eliberarea lui în caz că era făcut prizonier undeva. A aflat însă că, după o încercare nereușită de sinucidere, și-a pus în aplicarea voința de
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
de atotputernicul partid: "Literatura noastră este o literatură cu adevărat liberă, deoarece toți scriitorii talentați s-au situat în mod liber, deschis, pe baza propriei lor convingeri, de partea forțelor progresiste ale societății". De unde rezultă că autorii care au refuzat colaboraționismul, prin forța lucrurilor, n-ar fi... talentați. Și încă: prin combaterea de către partid a "teoriei antipopulare" a "artei pentru artă", "scriitorii valoroși (numai ei! - n.n.) au fost ajutați a se elibera de balastul decadentismului". Cum am putea uita realitatea din spatele
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
cenzură drastică, soldată cu retipărirea croșetată ca și cu eliminarea integrală a textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind modelarea mentalității "omului nou". A acelui homuncul creat în laboratoarele colaboraționismului, "piatră de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul epocii", "cheia de boltă a literaturii noi, realist-socialistă". Cît privește conceptul de libertate, acesta e trecut prin prisma sacrosanctei ideologii spre a dobîndi o fasonare "principială
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Daniel Cristea-Enache Multe cazuri de colaboraționism cu Partidul și Securitatea (cele două brațe înarmate ale democrației populare) sunt încă învăluite în mister. Perdele succesive de ceață ascund contribuțiile în sfera delațiunii ale unor oameni obișnuiți sau ale unor personalități în adevăratul înțeles al cuvântului, care beneficiază
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
un prilej pentru a-și revizui inițiala satisfacție brută, pe care e foarte cu putință că și-ar fi retractat-o. După cum e foarte cu putință să fi apucat, alături de cohorta de confrați din felurite generații, pe drumul ideologizării, al colaboraționismului ce a înlocuit "dezmeticirea României" la care se aștepta și pe care o identificase cu momentul "cînd se va pune serios problema răspunderilor". "Răspunderi" care între timp au ajuns a se vedea cu totul altfel... Moartea tragică a lui Sebastian
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
ignoranță. Cronicarul a comentat, mai demult, o intervenție pe această temă a jurnalistului de la Ziua. Un articol recent (Ziua, 27 august), intitulat Sub zodia noului proletcultism, pune pe același plan atitudinile publice, favorabile președintelui Băsescu, ale unor scriitori actuali și "colaboraționismul" unor scriitori din regimul comunist. Înțelegînd prin colaborarea cu puterea, ieri, a unor Sadoveanu, Călinescu, Bogza ori Petru Dumitriu unul și același lucru cu adoptarea unei linii politice pro-Băsescu de către unii intelectuali pe care nu-i numește, astăzi, O.H.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
mai multe rânduri că se simte vinovat și răspunzător moral. N-a vrut să devină membru de partid, dar nici opozant deschis al Sistemului. Prin urmare, nu numai Tudor Vianu, "Comandorul" îngenuncheat de regimul democrației populare se cuvine condamnat pentru "colaboraționism", ci toți, noi toți aceia lipsiți de curajul gesturilor decisive. Altfel spus, o dată cu mizeriile epocii traversate, autorul evocă propriile temeri și lașități, duplicitatea băiatului de familie (prea) bună, spaima lui de hârtiile oficiale, autocenzura, exprimarea cu voce joasă a nemulțumirilor
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
perioada antebelică (omorâți în închisori), filosofii raționaliști sau spiritualiști, dar antimarxiști, istoricii care au evitat istoria oficială, matematicieni, fizicieni, ingineri etc. etc. trebuie adăugați scriitorilor, pentru a vedea, a avea revelația coloanei vertebrale a acestei națiuni. Fenomenul oportunismului și al colaboraționismului nu poate fi negat și nu trebuie ascuns sau relativizat, dar e profund nociv să fie absolutizat. Acuze grave au fost aduse de către Paul Goma întregii bresle a scriitorilor: din punctul său de vedere nimeni nu are conștiința curată, toți
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
generații de colaboraționiști comuniști. Mai mult, în vreme ce pentru textele scrise de Eliade într-o perioadă în care Garda de Fier nu recursese încă la acțiuni criminale se cere, pur și simplu, eludarea numelui savantului din lucrările științifice, simpla aluzie la colaboraționismul lui Sadoveanu cu puterea comunistă din anii maximei terori (cu pana lui măiastră a semnat, totuși, niște foarte concrete condamnări la moarte, așa cum a demonstrat Stelian Tănase) este privită ca un complot care ar avea ca țintă "distrugerea" scriitorului și
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]