64 matches
-
care evidențiază legăturile economice ale orașului Huși cu teritoriile din stânga Prutului, care nu se mai regăsesc în lucrarea Depresiunea Huși (două studii le republicăm și în volumul de față).Regimul comunist l-a forțat la compromis, prin asocierea unor „texte colaboraționiste de joasă speță, antieducative”cu lucrările „științifice meritorii”, care îi asigură locul în panteonul hușean și național. CUVÂNTUL PRIMARULUI MUNICIPIULUI HUȘI Ing. Ioan Ciupilan Stimat auditoriu, Stimați oaspeți, Bine ați venit în municipiul Huși, pe care Virgil Caraivan, redactorul revistei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cauză a educației socialiste. Cele mai multe femei care au mărturisit despre avorturi au mărturisit și faptul că nu aveau cea mai elementară educație reproductivă. Gail Kligman nu ne acuză. Dimpotrivă, ea încearcă să decodifice mecanismele sociale prin care am ajuns victime colaboraționiste ale unui sistem care ne-a pătruns până la nivelul controlului uterin, mecanismele care ne-au făcut duplicitari și complici. Mai mult, ea găsește și partea noastră sublimă de riscare a libertății și profesiei ca să ne ajutăm între noi în rețeaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat iremediabil, sunt citați mai sus... Pe toți ceilalți i-am iertat de mult... În ceea ce privește concesiile mari sau mici pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat iremediabil, sunt citați mai sus... Pe toți ceilalți i-am iertat de mult... În ceea ce privește concesiile mari sau mici pe care le-aș face cu unele nume "colaboraționiste", cred că ești într-o mare eroare... Spre deosebire de domnia-ta care ești UFD-ist, eu nu am fost niciodată membru al vreunui partid politic și, ca atare, nu am judecat oamenii sub incidența politicului și, mai ales, nu i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o mare eroare... Spre deosebire de domnia-ta care ești UFD-ist, eu nu am fost niciodată membru al vreunui partid politic și, ca atare, nu am judecat oamenii sub incidența politicului și, mai ales, nu i-am etichetat; cu unele nume "colaboraționiste" m-am purtat cumplit de dur când a fost cazul și mi-am exprimat liber opinia despre cei 23 de milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
divină încarcă de sens universul terestru și pe toate creaturile care îl locuiesc. Această dimensiune politică și imagologică este cel mai puternic afirmată în textele publicate de Hergé până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, înainte, așadar, ca tentația colaboraționistă să îi compromită cariera. Din chiar primul moment, Tintin, cavalerul reporter, este confruntat cu provocarea universului care întruchipează răul absolut : călătoria în Uniunea Sovietică este ocazia pentru Hergé nu doar de a valorifica depozițiile unor călători occidentali, ci și pretextul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
166). După experiența Simbolului și a Noii reviste române, scriitorul va ajunge la Flacăra lui Constantin Banu (adaptîndu-și stilul la linia „populară” a publicației), și de acolo, la Seara lui Bogdan-Pitești. Perioada ocupației germane nu îl va scuti de atitudini „colaboraționiste”, mai discrete totuși decît în cazul unor Arghezi, Galaction sau Ioan Slavici. Treptat, estetismul său de frondă, marcat de voința individualizării și a originalității, renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celor două puteri nu erau întotdeauna de acord și existau diferențe de opinie asemănătoare și în privința modului în care trebuia să fie tratată țara de către guvernele acestor două state. Atît la Belgrad cît și la Zagreb erau la putere regimuri colaboraționiste, dar capacitatea lor de a controla regiunile aflate sub administrația lor era tot timpul pusă sub semnul îndoielii. În mediul rural fuseseră înființate două organizații de rezistență majore cu conduceri rivale și programe politice, naționale și sociale diferite. Trebuie să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de Legea lustrației. Desecretizarea arhivelor Bisericii ni-i va arăta, mai degrabă, pe potențialii lustrabili» - a adăugat ministrul Culturii. El a susținut că, în ordinea priorităților, importantă este curățarea clasei politice și apoi trecerea la nivelul oamenilor de cultură - «intelectualitatea colaboraționistă care a distrus sufletul nației» [...].” Cu ocazia inaugurării unei biserici a Jandarmeriei Române, patriarhul Teoctist s-a arătat jignit de către ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, care declarase că o serie de preoți i-au turnat la Securitate pe enoriașii care li
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
devină accesibile. Acest fenomen de îngropare a adevărului nu este propriu numai României. Franței i-au trebuit mai bine de douăzeci de ani pentru a accepta să se confrunte cu realitățile colaboraționismului și ale epurării. Adevărul, clarificarea (parțială) asupra intențiilor colaboraționiste ale regimului de la Vichy, inclusiv ale mareșalului Pétain, considerat salvatorul Franței, au șocat opinia publică din Franța la apariția, în 1973, a studiului istoricului american Robert Paxton privind regimul de la Vichy. Autorul studiase arhivele germane, unde găsise dovezi ale intențiilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
generală, de fapt, nici nu există. Prestigiul marii personalități iartă tot, uită tot, scuză tot. A bate în ușa celulei, de pildă, și a te oferi voluntar antrenor de marxism (cazul Constantin Noica) este un gest perfect scuzabil, deși oferta colaboraționistă este evidentă. Dar exact același colaboraționism și încă în forme mult mai banale, benigne este refuzat cu indignare și cu mari exigențe rigoriste unor numeroși antipatici, anonimi și obscuri. La fel, gestul de a scrie articole de pură propagandă comunistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
autogestiunea, cel mai bine tradusă ca participativă și/sau ca democrație directă, a devenit o temă populară în anii 1970. Acest lucru a coincis exact cu reînvierea interesului pentru regionalismul politic după o perioadă când acesta era tabu datorită activităților colaboraționiste ale unor regionaliști din Bretania, Flandra și Corsica în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar chiar excluzând aceste episoade, așa cum s-a explicat în capitolul anterior, regionalismul ca ideologie politică s-a situat mai mult la dreapta spectrului politic
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tehnologică. Instrumentele groupware sunt aplicații în rețea care permit grupurilor de lucru să colaboreze într-o manieră facilă<footnote D. Fotache, Groupware. Metode, tehnici și tehnologii pentru grupuri de lucru, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 28. footnote>. Lucrul în medii colaboraționiste presupune lucrul cu documente în format electronic (creat sau digitizat prin scanare), folosind un software special care conține absolut toate componentele pentru lucrul de birou, la care se adaugă și componenta de transmitere coechipierilor (poșta electronică, gestionar de documente). f.
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
reparații de război”, materii prime, forță de muncă ieftină... și multe altele. Căci regimul de la Vichy nu s-a mulțumit să accepte eșecul Franței și să guverneze țara după placul germanilor. Sub Pétain și premierul Laval, Franța a inițiat proiecte colaboraționiste proprii, cele mai faimoase fiind introducerea În 1940 și 1941 a „legilor cu privire la evrei” fără nici o presiune din partea germanilor, precum și aranjamentul prin care autoritățile franceze și-au asumat misiunea de a aduna evrei din țară (Începând cu cei de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]