342 matches
-
Spiridon nu face parte din rîndul celor ce "au lăsat în paragină" principiul etic. D-sa e un anticomunist fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate nici în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai puțin, în fața colaboraționiștilor mediocri, care, decenii în șir, au slujit "linia" oficială în literele românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
aula Academiei, pentru ""puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește"". Producția "realist-socialistă" uzurpă prerogativele religiei, cultivînd o mistică sacrilegă, ideologică, ale cărei rezultate nu pot fi decît dezgustul cititorilor și compromiterea iremediabilă a scriitorilor colaboraționiști: Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
titlul a fost redat sub forma "Jude neștiutul". 5 Termenul lui Tony Judt este "nation-ness". 6 L.-F. Céline. Pseudonim al lui Louis-Ferdinand Destouches (1894-1961). Celebru romancier, autor, între altele, al volumelor "Călătorie la capătul nopții" și "Moartea pe credit". Colaboraționist, apropiat al guvernului de la Vichy al generalului Pétain. 7 Ezra Pound (1885-1972). Unul dintre marii poeți ai secolului XX. Născut în Statele Unite și emigrat în Anglia, a fost un "ferment" esențial al modernismului european și american. Dintre volumele sale cele
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
după 1989, ediția s-a oprit la volumul al optulea, nedepășind anul 1912, al nuvelei Bordeenii, din lipsă de fonduri și chiar de interes. Lipsa interesului e vădită, încă o dată, în deceniul al patrulea scurs de la moartea lui Sadoveanu. Considerat colaboraționist și reproșîndu-i-se pasivitatea cu care, aflat pentru o vreme în Consiliul de Stat al R.P.R. și în capul altor instituții comuniste, a primit abuzurile, crimele, chiar, ale regimului, mai mult, că și-a trăit bătrînețea în huzur moșieresc, pe cînd
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
în 1919, după ce a declarat că "România are atîta noroc încît n-are nevoie de bărbați de stat". Dl Ioan Adam are dreptate cînd stăruie că Al. Marghiloman, alt om politic conservator, n-a fost, în timpul primului război mondial, un colaboraționist trădător. El a fost solicitat de regele Ferdinand (la sfatul lui Ion I.C. Brătianu) să devină prim-ministru, însărcinat să trateze cu inamicul cunoscutul tratat de pace de la București. Asta pentru că o țară, mică precum a noastră, trebuie să aibă
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
și-a precizat-o - optând fără ezitare pentru "zona liberă de neocomunism" din Piața Universității -, dar n-a făcut-o ostentativ. Nu se prevalează de noncolaborarea sa dinainte de 1989 cu regimul comunist pentru a-i pune la zidul infamiei pe "colaboraționiști", după cum nu se erijează în moralist sever pentru a tuna și fulgera (ca unii dintre foștii membri ai CC ai PCR) împotriva oportuniștilor de azi. Și atunci? Vina lui, greu de iertat, este că joacă pe o miză fabuloasă, ca
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
mult� decît ocupația nazistă, căci politica acestuia n-a putut fi niciodată asimilată, de către conștiințele integre, �normalității�. Evident, limba evoluează spre a oglindi cît mai fidel realitățile și ele evolutive. În schimb, Alexandru George are toată dreptatea, cînd afirmă despre colaboraționiștii români: Eu am fost martorul "trecerii" lor pe cealaltă baricadă, al momentului în care oameni ai vechiului regim s-au dat cu comuniștii, au oferit o gravă cauțiune morală unui regim criminal despre care erau informați prea bine. Nu se
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
care a constituit pentru cîte un intelectual mai tînăr, cum eram eu pe atunci, un lamentabil subiect de scandal�. Salutăm privirea limpede a eseistului care înțelege a respinge �judecata strîmbă� ce se străduiește recurent a justifica trădarea, conform căreia fără colaboraționiștii noștri situația ar fi fost și mai sumbră, deoarece aceștia au mai �salvat ce se mai putea salva�: Mă grăbesc însă să adaug că "beneficiul" social al trădării intelectualilor din cîmpul literar și ideologic (drept, filosofie, istorie) a fost ca
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
o viață de fugar, pentru a scăpa de deportare. Întreaga familie a lui Szpilman a fost evacuată din apartament și forțată să intre în ghetoul din Varșovia, unde pianistul începe să-și câștige existența cântând în barurile unde se adunau colaboraționiștii și contrabandiștii. Un asemenea colaboraționist îl va ajuta pe Szpilman să evadeze din trenul care îi ducea familia în lagărele morții. Datorită unor cunoștințe de dinainte de război, dar și cu ajutorul surprinzător al unui ofițer german, Szpilman reușește să supraviețuiască. El
Agenda2003-19-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281000_a_282329]
-
a scăpa de deportare. Întreaga familie a lui Szpilman a fost evacuată din apartament și forțată să intre în ghetoul din Varșovia, unde pianistul începe să-și câștige existența cântând în barurile unde se adunau colaboraționiștii și contrabandiștii. Un asemenea colaboraționist îl va ajuta pe Szpilman să evadeze din trenul care îi ducea familia în lagărele morții. Datorită unor cunoștințe de dinainte de război, dar și cu ajutorul surprinzător al unui ofițer german, Szpilman reușește să supraviețuiască. El se ascunde printre ruinele orașului
Agenda2003-19-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281000_a_282329]
-
intimitatea propriului cămin cu abjecția delațiunii și cu odioșenia scormonirii în viața oamenilor. Cum va fi arătând o astfel de întâlnire într-o casă, să spunem, din centrul Bucureștiului, între securist și turnător? Ca orice casă de intelectual înstărit (și colaboraționist din tată-n fiu, pe deasupra!) și aceasta va fi fost plină de tablouri de valoare, mobilă scumpă, covoare "de patrimoniu" și alte lucruri pe care nomenklaturiștii și fiii lor le condamnau în public, dar se foloseau de ele cu plăcerea
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
Provincia și noua istorie a Transilvaniei (2001), noul tratat de istorie al Academiei (2001 - 2002). Noul deceniu a adus, firește, și alte elucidări - precum cele legate de compromiterea unor nume prestigioase ale culturii care s-au dovedit a aparține unor colaboraționiști ai fostului regim (Ștefan Augustin Doinaș, Bălăceanu-Stolnici, mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu, patriarhul ortodox Teoctist Arăpașu, mitropolitul Bartolomeu Anania, fost și legionar) -, dar în destule cazuri el a reprezentat reluarea unora dintre scandalurile afirmate anterior. Aceasta a fost o consecință a
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
președintelui ucrainean Viktor Iușcenko a anunțat că nu exclude formarea unei coaliții guvernamentale cu opoziția prorusă. l Succesorului lui Abu Musab al-Zarqawi, Abu Hamza al-Muhajir, a promis, în primul său comunicat transmis pe Internet, că îi va pedepsi pe suniții „colaboraționiști“. l Un oficial al Amnesty International a declarat că este greu de dovedit că au existat închisori secrete în România și Polonia, în condițiile în care aceste centre au fost mutate. Joi, 15 iunie l Președintele Traian Băsescu s-a
Agenda2006-24-06-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/285060_a_286389]
-
amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general!) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
paranteză Eu-l. "Eu întotdeuna m-am ascuns" ar putea fi una dintre propozițiile fundamentale ale (non)afirmării eului rebrenian. Am putea descoperi sursele "camuflării" în istoriile sale personale din armată, din închisoare, din statutul de paria, din cel de colaboraționist pe care îl are în anii săi tineri. E o biografie cu momente inavuabile pe care el, scriitorul, mai tîrziu scriitorul celebru, trebuie să și le ascundă. Titu Herdelea nu va fi niciodată în centrul romanelor sale: e un martor
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
dezbaterilor de idei din Franța are reverberații și în România. Campania de discreditare a lui Mircea Eliade și Emil Cioran pentru, altminteri realele lor afinități cu extrema dreaptă interbelică, sunt perdeaua de fum în spatele căreia se ascund câteva generații de colaboraționiști comuniști. Mai mult, în vreme ce pentru textele scrise de Eliade într-o perioadă în care Garda de Fier nu recursese încă la acțiuni criminale se cere, pur și simplu, eludarea numelui savantului din lucrările științifice, simpla aluzie la colaboraționismul lui Sadoveanu
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
foarte concrete condamnări la moarte, așa cum a demonstrat Stelian Tănase) este privită ca un complot care ar avea ca țintă "distrugerea" scriitorului și, prin extindere, a marilor valori ale culturii române. Firește, în aceeași logică ar trebui protejați și ceilalți colaboraționiști mai mici sau mai mari ai comunismului, mai cu seamă cei care și-au păstrat sau maximalizat privilegiile în perioada de tranziție. Dincolo de zgomotul de fond, nu se poate să nu observăm, împreună cu Gheorghe Grigurcu, că, după prăbușirea regimului Ceaușescu
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
barocă a unui theatrum mundi dement. Diferența esențială o constituie schimbarea cadrului, secolul al XVIII-lea francez este înlocuit cu anii 1944-1945 în timpul Republicii Sociale Italiene, republica fascistă musoliniană de la Salo, iar seniorii sadieni detracați au devenit ofițeri SS sau colaboraționiști de extracție aristocratică acționînd cu complicitatea acestora. Beneficiind de putere absolută, un grup de patru Seniori, Președintele Curval (60 de ani), ducele de Blangis (50 de ani), bancherul Durcet (53 de ani) și Episcopul, fratele ducelui (55 de ani), organizează
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a mai crede că este o firească, naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice semn ar avea (de stânga, înainte, sau de dreapta, după
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
închisorii, pe care nemții însemnaseră cu grijă anul, alături de datele incorecte pe care chiar el însuși le furnizase, printre care și numele Charlot. În acest moment, în Franța, un asemenea document era mai valoros decât orice act oficial, căci nici un colaboraționist nu poseda un dosar de deținut într-un lagăr nemțesc, autentificat prin fotografii din față și din profil. Văzut din față, Charlot era puțin schimbat, căci își lăsase barbă, dar, privit cu atenție, era totuși același chip. Nemții erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că prin chirurgie plastică se poate elimina sau adăuga o cicatrice, dar că nu se pot modifica prea ușor dimensiunile unui craniu, iar pe acestea germanii le consemnaseră cu multă acuratețe. Și totuși Charlot se simțea mai hăituit decât orice colaboraționist, căci trecutul său era la fel de rușinos: nu putea da nici o explicație cu privire la felul în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în fiecare autobuz vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au strigat tot felul de lucruri în spatele meu. Nu ei, că le era frică, dar și-au pus copiii. Nu e tocmai plăcut... —Oamenii de prin părțile locului sunt bănuitori. Dacă vine cineva de la Paris, nu înseamnă neapărat că e colaboraționist. —Trebuia să vii să-mi spui mie, zise Roche. Fata se întoarse spre Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază, ce zici? Roche atinse căluțul cu biciul și căruța o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca un copil la sfârșitul unei petreceri. —Și acum de ce nu pleci? întrebă Charlot. Omul care-și spusese Chavel își ștergea fața cu mâna. Nu pot, răspunse el. Sunt urmărit. —De ce? — Orice om care are un dușman e luat drept colaboraționist. Dar ai fost închis de nemți. După spusele lor am fost trimis acolo ca informator, spuse bărbatul calm. Promptitudinea replicii păru să-i redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
putea fi amanetat, la nevoie, pentru un câștig imediat. Și totuși în aceeași dimineață, mai devreme, în St Jean, îl cuprinsese o neliniște trecătoare când văzuse pe zidul de lângă secția de poliție un afiș cu o listă cu nume de colaboraționiști aflați în libertate (printre care și al său) și un altul care se referea la moartea unui om într-un sat cam la optzeci de kilometri distanță. Cei de la poliție nu dețineau amănunte despre caz, altminteri fapta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vreme. Trebuia să stea ascuns și nu exista decât o singură casă unde putea face acest lucru. Omul numit Charlot îi spusese deja o minciună stăpânei sale când susținuse impostura lui Carosse și, în plus, încălcase legea dând adăpost unui colaboraționist. Era aici o pârghie pe care se putea apăsa cu putere. Dar, în timp ce ședea pe o roabă și cântărea situația, imaginația sa îi deschise o perspectivă spre un alt proiect și mai îndrăzneț. O cortină se ridică în mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]