407 matches
-
să ocupe orașul Trieste cu doar o zi înaintea atacului aliaților. Ultima bătălie a celui de-al doilea război mondial în Europa a fost „bătălia de la Poljana” de pe 15 mai 1945 dintre partizanii iugoslavi și forțele Wehrmachtui și ale forțelor colaboraționiștilor croați și sloveni, aflate în retragere spre Austria. Partizanii au avut sarcina găsirii, îngrijirii și evacuării piloților aliați doborâți în regiunea Balcanilor. Între 1 ianuarie și 15 octombrie 1944, în conformitate cu statisticile americane, partizanii au evacuat cu succes 795 de piloți
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
ocupația Franței de către Germania nazistă, Derain acceptă o invitație pentru a face o vizită oficială la Berlin împreună cu un grup de scriitori și artiști francezi, cu ocazia expoziției sculptorului Arno Brecker. După eliberarea Franței, a fost un timp stigmatizat drept colaboraționist de unii din foștii săi admiratori. De o remarcabilă simplitate și forță sunt lucrările din ultimii ani de viață, care vorbesc despre originalitatea tot mai pregnsantă a pictorului. Cu un an înainte de moarte, contractează o infecție oculară, de care nu
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
cu urmările binecunoscute. Cu acea ocazie, ralierea a numeroși republicani regimului de la Vichy, care fără ei nu ar fi funcționat decât într-o manieră cel mult precară, a demonstrat însă și fragilitatea instituției republicane în condiții extreme. După eliberarea Franței, , colaboraționist condamnat la 25 ianuarie 1945, scria despre verdict că „este răzbunarea lui Dreyfus!” Un alt efect indirect al afacerii a fost o mutație intelectuală a socialismului. Jaurès a fost un dreyfusard târziu (ianuarie 1898), convins fiind de socialiștii revoluționari. Dar
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
marxismului cu forța. Mulți mai sunt în viață dintre victime, cu mari traume fizice, nerefăcuți din loviturile psihice primite de două ori, odată în închisorile crâncene dar și mai mult după "căderea" sistemului dictatorial, dar nu și al comuniștilor, iar colaboraționiștii sunt cu zecile de mii în viață. Dacă victimele suferă și acum mari privațiuni, unii cu pensii mai mult decat modeste, bolnavi și marginalizați social, (mai ales de când s-a reușit dezbinarea lor în două aripi ale asociației foștilor deținuți
Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
Războiul din 1877-1878”" este vizionat cu o zi înainte de către prefectul Poliției capitalei, "care decide că nu corespunde cu adevărul istoric". Drept urmare, filmul este "confiscat și distrus", R. Pellerin e declarat "persona non grata" și pleacă la Paris, iar generalul "„colaboraționist”" se vede mutat disciplinar într-o altă garnizoană. 5 mai 1912.Revista "„Flacara”" aduce la cunoștință că "„după cum se știe, o seamă de artiști au alcătuit o societate al cărei scop este să fabrice filmul războiului de independență... Asemenea întreprindere
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
populației evreiești și țigănești din regiune. Cea mai mare parte a populației evreiești a fost ucisă în pădurea Rumbula. Asasinatele au fost executate de Einsatzgruppe A, anumite subunități ale Wehrmachtului și de marinari ai Kriegsmarine (în Liepaja), dar și de colaboraționiști letoni, așa cum a fost Sonderkommando Arajs. Până la sfârșitul anului 1941, aproape întreaga populație evreiască a fost ucisă sau deportată în lagărele morții. În plus, alți încă 25.000 de evrei au fost deportați în Letonia din Germania, Austria și Cehia
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
și religios al evreilor. Până în 1941, în regiune au sosit numeroși refugiați, în special din Polonia, ceea ce a dus la creșterea numărului evreilor din republică la aproximativ 250.000. Între iunie și iulie 1941, detașamente germane al Einsatzgruppe A și colaboraționiști lituanieni au declanșat execuții în masă în mai multe locații, precum gara din Paneriai (Masacrul din Ponary). Cei aproximativ 40.000 de evrei care au supraviețuit acestor massacre au fost deportați în lagărele de concentrare, unde doar puțini dintre ei
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
În națiunile ocupate de Puterile Axei, unii cetățeni, condus de naționalism, ură etnică, anticomunism, antisemitism sau oportunism, cu bună știință s-au implicat într-o colaborare cu Puterile Axei în timpul celui de al doilea război mondial. Unii dintre acești colaboraționiști au comis undele dintre cele mai grave crime și atrocități ale Holocaustului. Colaborarea a variat de la îndemnuri asupra populației civile să rămână calmă și să accepte ocupația străină, fără conflicte, la organizarea de comerț, producție, sprijin financiar și economic, până la
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
platonic pe tânăra conductoare Máša, iar experimentatul Hubička îl presează să-i divulge detaliile relațiile lor și își dă seama că Miloš este încă virgin. Viața idilică a stației de cale ferată este perturbată periodic de sosirea consilierului Zednicek, un colaboraționist nazist care debitează fără succes personalului texte propagandistice. La inițiativa ei, Maša își petrece noaptea cu Miloš, dar tânărul se excită prea mult și ejaculează prematur înainte de a ajunge la penetrare și apoi se află în imposibilitatea de a realiza
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
și lucrând și la Agenția Română de Informații pentru Presă, ARIP. Publică lucrarea Franța, 1938-1944 (1945). Traduce Tăcerea mării de Vercors (pseudonimul lui Jean Bruller), în introducerea acesteia arătând modul de comportare a scriitorilor francezi în anii ocupației: rezistenți sau colaboraționiști. În martie 1946 se întoarce la Paris, ca reprezentant al Adevărului (reapărut sub direcția lui H. Soreanu), al cotidienelor Finanțe și industrie și L'Information Internationale (acesta se va transforma în săptămânal, dar în limba engleză: International News). Simultan, colaborează
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
și alte surprize neplăcute." (George Roca, Boz, ultimul astru, în revista electronică Noi, NU!, din 9 iunie 2006). Urmează un șir de portrete, ale unor oameni care au avut merite imense în victoria Franței asupra nazismului, dar și ale câtorva colaboraționiști, trădători fascinați de ideile lui Hitler: Paul Boncour (luptător în Rezistența franceză, prieten cu Elena Văcărescu), Léon Blum (intelectual și om politic de mare anvergură, asasinat de naziști în lagărul de la Lublin), Georges Mandel (ministrul Coloniilor, executat de colaboraționiști), Delattre
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
câtorva colaboraționiști, trădători fascinați de ideile lui Hitler: Paul Boncour (luptător în Rezistența franceză, prieten cu Elena Văcărescu), Léon Blum (intelectual și om politic de mare anvergură, asasinat de naziști în lagărul de la Lublin), Georges Mandel (ministrul Coloniilor, executat de colaboraționiști), Delattre de Tassigny (mare general francez, luptător pentru cauza țării sale), Susanne Borel (jurnalistă și om politic, devotată Franței), Marcel Déat (apologet al național-socialismului), Darnard (fascist înveterat), Lucien Rebatet (lider al nazismului francez), Darquier de Pellepoix (antisemit notoriu), capitolul final
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
regiunea stepelor. De asemenea, bolșevicii au declanșat procesul de colectivizare a pământurilor din stepele fertile. Cei mai mulți cazaci s-au transformat în țărani și au muncit în noile condiții. În timpul foametei din 1932 - 1934, numeroși cazaci au murit de foame. Primii colaboraționiști ruși au fost recrutați din rândul cazacilor sovietici prizonieri de război și din dezertorii din Armata Roșie după primele înfrângeri ale sovieticilor din timpul Operațiunii Barbarossa. După ce au suferit ororile colectivizării și ale decazacizării, odată cu ajungerea germanilor în Kuban, cazacii
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
două în decembrie 1944. Amândouă diviziile au participat la luptele împotriva partizanilor din Iugoslavia. În februarie 1945, ambele divizii de cazaci au fost transferate în cadrul Waffen-SS și au foramat Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă. La sfârșitul războiului, colaboraționiștii cazaci retrași în Italia s-au predat britanicilor, dar, în conformitate cu prevederile Conferinței de la Ialta, au fost repatriați cu forța împreună cu alți colaboraționiști în Uniunea Sovietică. (Vedeți și Trădarea cazacilor) În ciuada dezertărilor din Armata Roșie, majoritatea cazacilor a rămas loială
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
fost transferate în cadrul Waffen-SS și au foramat Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă. La sfârșitul războiului, colaboraționiștii cazaci retrași în Italia s-au predat britanicilor, dar, în conformitate cu prevederile Conferinței de la Ialta, au fost repatriați cu forța împreună cu alți colaboraționiști în Uniunea Sovietică. (Vedeți și Trădarea cazacilor) În ciuada dezertărilor din Armata Roșie, majoritatea cazacilor a rămas loială statului sovietic. În bătăliile de la începutul războiului, așa cum a fost încercuirea de la Białystok, unitățile de cazaci au luptat cu vitejie și devotament
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
trimiși în GULAG. În 1989, guvernul sovietic a anunțat că Bela Kun a fost executat în GULAG pe 29 august 1938. A fost reabilitat în 1956 pentru a celebra înăbușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul maghiar Janos Kadar. Lucian Predescu. Enciclopedia „Cugetarea”, 1939, pag. 470, col. 2. Ungaria și istoria ungurilor, Centrul European de Cercetări și Studii Istorice, Editura Europa Nova, Veneția, 2001
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
precum și prin tonul sau belicos și inflamator. Era mândru de a fi fost un fel de "papă al antisemitismului". Ideologia să a avut ecouri și dincolo de granițele Franței și a influențat decenii mai tarziu politică regimului de la Vichy și a colaboraționiștilor francezi în anii celui de-al doilea război mondial. Edouard Adolphe Drumont s-a născut la 3 mai 1844 la Paris în familia lui Adolphe Drumont, funcționar la primăria capitalei, originar dintr-o familie franceză de vopsitori de porțelan din
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
207%20pentru%20Mona%201/Diana%20Dumitru%20Selectie%20Clear%20History.docx# ftn8">[8]</a> O perspectivă interesantă este oferită de un supraviețuitor originar din Orhei (Basarabia); el avea impresia că în Transnistria nu se simțea prea multă ură față de evrei, cu excepția colaboraționiștilor, si ca, de fapt, „se crea impresia că majoritatea populației nu ii percepea pe evrei că pe niște străini.” Mai degrabă, „majoritatea percepea puterea de ocupație ca fiind străină, iar pe evrei că ai săi.”<a title="" href="file:///D
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
perioadă. Pentru prinderea lui Tito și Mihailović, germanii ofereau recompense de 100.000 Reichsmarks. Deși cetnicii rămâneau în mod oficial inamicii de moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
oficial inamicii de moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare au fost acompaniate de un tot mai consistent sprijin din partea populației civile. Partizanii au reușit să cucerească și controleze
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
al doilea război mondial, s-a dat în zilele de 14 - 15 mai 1945, lângă Prevalje, Slovenia. Această luptă a fost purtată de partizanii iugoslavi împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor britanice. Pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
de partizani. Astfel, a crescut numărul raidurilor împotriva căilor ferate, în timpul cărora au fost distruse mii de locomotive și vagoane până la sfârșitul anului. În 1942, a fost declanșată o campanie de teroare împotriva administrației locale, compusă, conform terminologiei sovietice, din „colaboraționiști și trădători”. Această campanie a dus la o apariția unei pături a populației locale care a început organizarea unităților antipartizani în 1942. În noiembrie 1942, efectivele partizanilor sovietici din Belarus se ridicau la aproximativ 47.000 de oameni. În ianuarie
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
așa cum ar fi prevenirea distrugerii infrastructurii folosite de puterile de ocupație, sau care cooperează din motive personale, și care nu credea în mod necesar în fascism. Astfel, francezii îi consideră pe Pierre Laval sau René Bousquet doar „colaboratori”, nu și „colaboraționiști”. Cercetări de dată recentă ale istoricului britanic Simon Kitson au demonstrat că autoritățile franceze nu au așteptat eliberarea pentru a începe urmărirea colaboraționiștilor. Guvernul de la Vichy, implicat din plin în colaborarea cu Germania nazistă, a arestat aproximativ 2.000 de
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
necesar în fascism. Astfel, francezii îi consideră pe Pierre Laval sau René Bousquet doar „colaboratori”, nu și „colaboraționiști”. Cercetări de dată recentă ale istoricului britanic Simon Kitson au demonstrat că autoritățile franceze nu au așteptat eliberarea pentru a începe urmărirea colaboraționiștilor. Guvernul de la Vichy, implicat din plin în colaborarea cu Germania nazistă, a arestat aproximativ 2.000 de persoane pentru transmiterea de informații către germani. Motivul poate să fi fost dorința guvernului de păstrare a monopolului relațiilor franco-germane și păstrarea unor
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice sau de diversele disidențe, guvernul în exil nu a avut o influență prea mare asupra atitudinii celei mai mari părți a poporului elen. Germanii au format un guvern colaboraționist condus de generalul Georgios Tsolakoglou chiar mai înainte de a cuceri Atena. Acest guvern nu se bucura de niciun fel de legitimitate și nu avea sprijinul populației, fiind în totalitate dependent de autoritățile de ocupație italo-germane. În plus, guvernul-marionetă a fost
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]