80 matches
-
izlaz n-a prea fost ușor. Nimeni însă nu s-a plâns. Chiar dacă pe Sorin începuse, sau i se părea că a început, să-l strângă un pantof, chiar dacă Sorina simțea mare milă văzându-și încălțările cele noi așa de colbuite și de murdare încât nu mai știai ce-s și chiar dacă anii bunicului îl făceau să meargă când mai repede, când mai încet. Că, de câteva ori, copiii l-au cam lăsat în urmă și-a trebuit să-l aștepte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am ucis. Nu am învinovățit pe cineva cu mărturie mincinoasă. Nu am făcut astea până acum. Ajute-mi Domnul să nu le fac nici de acum înainte. Tihna Bibliotecii cu puterea din atâtea și atâtea vieți închise în paginile acestea colbuite de ziare, cărți, manuscrise îmi e sprijin în aceste momente. Puterea iubirii cu care sunt ocrotit și puterile Bibliotecii îmi sunt dreptul meu de a trăi. Visez bodegi. Probabil am scăpat. Așa îmi place, cel puțin, să cred. Și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele părintești, Doar nucul pus de tata mai rodește. Cireșul s-a uscat și creanga-i mărginește, Grădina din vecini, cu meri domnești. Prin geamul colbuit de anotimpuri, Zăresc năframa mamei și-un ștergar Și-n cui, mai ruginește bătrânul felinar, Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri. Icoana cu Iisus, aproape că-i desprinsă De pe peretele cu laviță și masă; Mai binecuvîntează liniștea din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prea curând. Nu dorința Îmi lipsea, dar șovăiam Încă să fac călătoria din cauza viclenelor acuzații care planau asupra mea. Nu eram eu presupusul complice la asasinarea unui rege? În ciuda schimbărilor rapide survenite la Teheran, mă temeam ca, În virtutea cine știe cărui mandat colbuit, să nu fiu arestat la frontiere, fără să am cum să-mi alertez prietenii sau legația. Plecarea lui Baskerville mă stimulă, totuși, să fac unele demersuri spre a-mi reglementa situația. În ceea ce o privea pe Șirin, Îi făgăduisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia un băietan când intrase în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine zici că ești. Poate că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cabine de garderobă, birouri și două bazine interioare. Alături de Institut, dar despărțită de el printr-o grădină despre care voi vorbi mai jos, se află Sala Ennistone (datând din 1760), frumos proporționată și construită din piatra locală, de un galben-auriu colbuit, împănată cu fosile dar, din păcate, cam moale. Colțurile acoperișului sunt ornate cu statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a doua tură și mi-a dat șah, am văzut că s-a terminat, orice mutare aș mai fi făcut, tot mat era, m-am uitat la mașinărie, la fața lui nenea ăla negru, la pielea lui cenușie, pergamentoasă și colbuită, am știut că nici de-al dracu’ n-o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
personajele beau. Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci „ca să o simți udă în gură”, cum zice soacra din Titanic Vals. La Medeleni boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru „colbuite” au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină până la ebrietate, ca în finalul Gaițelor la care ultima replică e îndemnul către soțul văduv să bea o tescovină care „unge
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci „ca să o simți udă în gură”, cum zice soacra din Titanic Vals. La Medeleni boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru „colbuite” au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină până la ebrietate, ca în finalul Gaițelor la care ultima replică e îndemnul către soțul văduv să bea o tescovină care „unge pe beregată
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în foc. Unele spectatoare cică ar fi leșinat chiar la scena asta, simțind în nările miloase mirosul cărnii fripte! În camerele acestor emisare ale trecutului stăruia un miros inconfundabil: parcă de... noblețe și tensiune culturală... de parfumuri dispărute și tipar colbuit. De vopsele (ulei) și imortele. Aveau ceva de muzeu ilegal, încăperile doamnelor d-anțărț, ceva care predispunea la nostalgii și tăceri elocvente; la pioșenie. Tinerii ahtiați de teatru (cum eram eu) sufereau, aici, că s-au născut prea tîrziu; soția
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea atâta liniște și pace, că sufletul lui Apostol se umplu iar de nădejdi, și mai ales de o încredere adâncă. Îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care putem extrage în negativ crezul său poetic. Mă refer la "Fiara de mătase", rechizitoriu amar al poeziei de dragoste: "Să scriu, ah, să scriu o poezie mai umană / din disperări fără sens, din regrete eterne". "Eul narativ" este aici colbuitul poet "de amor", urmaș al lui Ianache Văcărescu, care mai crede, naivul, în posibilitatea poeziei de ofuri și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
istoriografia muzicală, etnomuzicologia, organologia, bizantinologia, estetica și stilistica generală, lexicografia, memorialistica, reluând preocupări axate fie pe binomul istoric-sistematic adoptat de tradiția universitară a ultimelor două secole, fie pe alte criterii de clasificare (muzicologie internă și externă) în maniera de mult colbuită a unui Forkel, Bourdelot, Fétis ori Riemann. Unde sunt contribuțiile cercetătorilor noștri bunăoară în domeniul muzicologiei narative sau semioticii aplicate? Dar mai ales unde sunt replicile teoreticienilor (or nu a compozitorilor) la modelele de analiză propuse de un Eero Tarasti
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe motocicletă sau bicicletă. "Praful de pe el l-am absorbit cu toții, nu eu, toți - bărbați, copii - toată lumea care putea îmbrățișa un soldat îl săruta, așa de tare ne-am bucurat" - își amintea, la începutul anilor nouăzeci, doamna Sz. D.
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
al unei păpuși care fusese, pesemne, a bunicii ei, dacă nu chiar a străbunicii), pe care, când nu era nimeni în cameră, o mângâia, își trecea fiecare deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar fi plăcut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a descrierii, obiectul său: Crâșma lui nea Colombe se găsea la întretăierea străzii Poissoniers cu bulevardul Rochouart. Pe firmă era doar un singur cuvânt: Distilerie, scris de la un cap la altul cu litere lunguiețe, albastre. La intrare, erau niște oleandri colbuiți, în două jumătăți de butoi. Tejgheaua lungă, cu șirurile ei de pahare, cu țuțuroiul de apă și măsurile de cositor, se întindea în stânga intrării; iar localul încăpător era împodobit de jur-împrejur cu budane burduhănoase vopsite în galben-deschis, date cu lac
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe motocicletă sau bicicletă. "Praful de pe el l-am absorbit cu toții, nu eu, toți - bărbați, copii - toată lumea care putea îmbrățișa un soldat îl săruta, așa de tare ne-am bucurat" - își amintea, la începutul anilor nouăzeci, doamna Sz. D.
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
experiență, devine trăire în cuprinsul unui proces istoric și social care a dus, sub totalitarism, la distrugerea lumii țărănești și a formelor de civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a abătut și pe-acolo, căci altfel nu l-aș fi întâlnit. N-avea nimic de-a face cu regii din basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un rege plăsmuit din lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avea pe geamul din față, scris mare, numele județului, iar pe spătarul scaunului de la autocar era scris numele fiecărui delegat și localitatea pe care o reprezenta. Priveam pe geam Bucureștiul îngrijit și măreț pentru privirile noastre obișnuite cu drumurile înguste, colbuite și casele mici de la țară. Vom intra în hală în ordine, fără să ne grăbim, și vom privi produsele care sunt expuse. Veți vedea felurite mărfuri pe care nu le-ați mai văzut și despre care nici nu știați că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]