80 matches
-
figură mai favorabilă. în același an, 1996, scriitorul află că o bibliotecară a primit ordinul (neverosimil, proletcultist post festum!) de-a arde fără discernămînt toate cărțile apărute înainte de 1948: "Sînt siderat. Pierdut o zi în bibliotecă, răbduliu, cotrobăind prin rafturi colbuite, citind la întîmplare pagini, casete editoriale, mîngîind coperte și legături în pînză, socotind cam ce-aș putea salva din naufragiu. Ales vreo șaptezeci de opuri (ediții princeps în majoritate) semnate Iorga, Arghezi, Lovinescu, Blaga, Radu Gyr, Holban, Camil, Hortensia Papadat-Bengescu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
istoriografia muzicală, etnomuzicologia, organologia, bizantinologia, estetica și stilistica generală, lexicografia, memorialistica, reluând preocupări axate fie pe binomul istoric-sistematic adoptat de tradiția universitară a ultimelor două secole, fie pe alte criterii de clasificare (muzicologie internă și externă) în maniera de mult colbuită a unui Forkel, Bourdelot, Fétis ori Riemann. Unde sunt contribuțiile cercetătorilor noștri bunăoară în domeniul muzicologiei narative sau semioticii aplicate? Dar mai ales unde sunt replicile teoreticienilor (or nu a compozitorilor) la modelele de analiză propuse de un Eero Tarasti
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
de acea quęte, nu mai puțin pasionantă care l-a acaparat și pe Proust. Și pentru că eroul amnezic este anticar, cum altfel ar putea scotoci după timpul pierdut, decât plonjând într-o lume de hârtie, sau mai concret în podul colbuit al casei bunicilor? (Nu întâmplător partea a doua - cea mai interesantă, poate - a romanului, se intitulează chiar Memoria de hârtie.) La Solara (a se remarca similitudinile fonice cu Solaris și implicit sugestia unui îndepărtat paradis), Yambo reușește să recreeze, pas
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
personajele beau. Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci "ca să o simți udă în gură", cum zice soacra din Titanic Vals. "La Medeleni" boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru "colbuite" au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul "Gaițelor" la care ultima replică e îndemnul soțului văduv să bea o tescovină care "unge
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci "ca să o simți udă în gură", cum zice soacra din Titanic Vals. "La Medeleni" boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru "colbuite" au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul "Gaițelor" la care ultima replică e îndemnul soțului văduv să bea o tescovină care "unge pe beregată
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
planul bibliotecii (păstorită de o ființă blondă - excesiv -, fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea elevilor la practică de două ori pe an avea asupra mea efectul unei partide de odihnă la Honolulu sau Miami. Mă văd și astăzi urcând în gaz-ul școlii - o șandrama rămasă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
în mormânt. Căci și-a dorit să fie (re)cunoscut drept compozitor, nu numai ca interpret. Se pare însă că posibilitatea lui de a opta, cu alte cuvinte, divina lui libertate este în continuare încălcată de diletantismul celor cu creierele colbuite, mândri vrăjmași ai memoriei și demnității spiritului, mulțumiți de a face ceva ce nu pot în realitate face. L-am întrebat de una, de alta. Mi-a spus că din când în când mai iese cu Chopin la o ,partita
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
speță, despre natura creativității ei e de discutat, dar nu mai trebuie demonstrat că orice ediție care-și merită numele reprezintă un patent intelectual. Meseria de editor nu va dispărea decât în formula vetustă a buchisitorului solitar, încovoiat pe file colbuite. Chiar și în era cărții virtuale vor fi necesari specialiști, mai precis echipe de specialiști care să realizeze respectivele cibertomuri. Cu leptopuri, scanere și copiatoare în loc de pixuri, cu internetul și faxul în locul deplasărilor costisitoare, cu biblioteci informatizate, în care colecțiile
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
se eluda simțul măsurii și al limitelor. Astfel, stagiunile Orchestrei de Cameră s-au detașat de ceea ce părea a fi schimbător, relativ, contingent și s-au pliat pe un program exigent de repunere în discuție a unor partituri, fie ele colbuite ori trufandale, fie de certă notorietate. Astfel, fiecare instrumentist (cu mici excepții, altminteri retușabile) își are porția lui de creație și de execuție, într-o simbioză ce ne amintește de familiile care, dacă toți componenții lor devin conștienți de rol
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
izlaz n-a prea fost ușor. Nimeni însă nu s-a plâns. Chiar dacă pe Sorin începuse, sau i se părea că a început, să-l strângă un pantof, chiar dacă Sorina simțea mare milă văzându-și încălțările cele noi așa de colbuite și de murdare încât nu mai știai ce-s și chiar dacă anii bunicului îl făceau să meargă când mai repede, când mai încet. Că, de câteva ori, copiii l-au cam lăsat în urmă și-a trebuit să-l aștepte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care putem extrage în negativ crezul său poetic. Mă refer la "Fiara de mătase", rechizitoriu amar al poeziei de dragoste: "Să scriu, ah, să scriu o poezie mai umană / din disperări fără sens, din regrete eterne". "Eul narativ" este aici colbuitul poet "de amor", urmaș al lui Ianache Văcărescu, care mai crede, naivul, în posibilitatea poeziei de ofuri și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
al unei păpuși care fusese, pesemne, a bunicii ei, dacă nu chiar a străbunicii), pe care, când nu era nimeni în cameră, o mângâia, își trecea fiecare deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Peste vremi... privirile noastre se întorc mereu, mereu spre trecut, pentru a găsi răspunsul la multiplele întrebări de la acele începuturi școlare din pretigiosul liceu din Bucovina. Poate acum este timpul întrebărilor târzii, dacă se mai înlănțuie, din cioburi de amintiri colbuite, acele clipe dragi de altădată. Deseori ne întrebăm: de unde am plecat, pe ce căi am colindat și unde am poposit acum?.. și atunci fără voie ne copleșesc amintirile, iar dintre ele, cele mai dragi ne sunt tocmai cele de la începuturile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea atâta liniște și pace, că sufletul lui Apostol se umplu iar de nădejdi, și mai ales de o încredere adâncă. Îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
păstra, cu sfințenie împreună, o pioasă reculegere pentru neuitații profesori si apropiații noștri colegi... trecuți in lumea veșniciei. Aici, la vechea școala - Liceul de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, azi devenit Colegiu Național prin prestigiul său, este locul acelor începuturi colbuite, presărate cu greutăți si amintiri, dar fără de care mulți dintre noi ar fi avut alte drumuri in viața asta trecătoare... Peste toți, anii au așternut atâtea emoții, bucurii, necazuri și împliniri, încât dintre toate să alegem azi, pentru aceste clipe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
prea curând. Nu dorința Îmi lipsea, dar șovăiam Încă să fac călătoria din cauza viclenelor acuzații care planau asupra mea. Nu eram eu presupusul complice la asasinarea unui rege? În ciuda schimbărilor rapide survenite la Teheran, mă temeam ca, În virtutea cine știe cărui mandat colbuit, să nu fiu arestat la frontiere, fără să am cum să-mi alertez prietenii sau legația. Plecarea lui Baskerville mă stimulă, totuși, să fac unele demersuri spre a-mi reglementa situația. În ceea ce o privea pe Șirin, Îi făgăduisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a doua tură și mi-a dat șah, am văzut că s-a terminat, orice mutare aș mai fi făcut, tot mat era, m-am uitat la mașinărie, la fața lui nenea ăla negru, la pielea lui cenușie, pergamentoasă și colbuită, am știut că nici de-al dracu’ n-o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și să-l alunge. Lupino reușise să-și păstreze mintea limpede. În schimb, fizic, se resimțea. Atîtea confruntări, atîta mers fără odihnă... Puiandrul se mai înălțase, ajungînd acum de talia unui lup tînăr. Mușchii i se conturau ostentativ sub blana colbuită. Noroc de mușchi, pentru că altfel ar fi fost doar piele și os. Înfățișarea lui nu mai păstra nici o urmă a copilului rotunjor care fusese. Probabil că dacă ar fi întîlnit vreun membru al haitei sale, ar fi durat ceva timp
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]