376 matches
-
oameni de toate rasele și categoriile sociale, chinuiți ai supraviețuirii, apelând la o aglomerare de episoade, captând în succesiune sordidul și grotescul vieții și al firii omenești, rareori luminate de raza omeniei ori a salvării. În pasta vâscoasă a cărții, colcăie subiectele unui Decameron al păcatelor sau ale unui nou Infern, materie destulă pentru un întreg ciclu romanesc. Claudio Magris are cu totul altă miză în romanul de apogeu al creației sale de până acum, La voia întâmplării. Și aici ne
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
prin adîncirea cutezătoare în nebulozitățile inclusiv morale ale unui trecut foarte îndepărtat. Departe de-a idiliza satul, îl "demitizează", cum s-a spus mai recent, îl așează sub semnul tensiunilor pasionale, al dezlănțuirilor comportamentale, al precipitărilor unui dramatism arhaic ce colcăia sub zorzoanele romantic sămănătoriste. O magmă din zorii istoriei se prelinge în paginile sale cele mai bune. Totuși această viziune întunecată s-a grefat pe trunchiul unei psihologii mai curînd "cuminți", chibzuite, de factură consacrat ardelenească. La care se cuvine
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de duhori pestilențiale, lăsau în urmă lacrimi și hoituri buhăite. De fapt însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie și stricăciuni mișelnice printre cei care se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte ca veninul ei să se reverse asupra lui Abd al Aziz, fiul lui Musa, viitorul guver nator din Al Isbili... După cum îți imaginezi, despre asta vom vorbi mult mai târziu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o fărîmiță de ceva bun și se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să vă convingeți, vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
evazați, demodați, purtați la nuntă pentru eleganță, pentru entuziasmul aperitivului și cu iluzia seducției, părea un album fotografic cu femei În fustă de stofă gri, care ar fi putut arunca În extaz universul bigotelor, femei necesare apocalipsei și activiștilor care colcăiau prin comunism ca pe corabia nebunilor. Era ca și cum lumea Începea după 1984 cu lumea descrisă În acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care încă îl au și pe care l-au dobândit prin ani de școală și competență dovedită pe o perioadă îndelungată de timp. Se compară ei cu acele rebuturi umane față de care toată lumea se poartă “cu mănuși”? Dacă societatea românescă colcăie de hoarde de sălbatici care bântuie pe străzi, de indivizi fără creier, dar cu un pistol sau un cuțit în buzunar, de șoferi aroganți și ucigași, nu este vina niciuneia dintre instituțiile de ai căror reprezentanți am amintit mai sus
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
m-a interesat mai mult lumea pe care o povestește cu talent Fănuș, cel de dinainte de "metaforită", decît să-i caut șopîrlele. După ce i-a apărut Princepele, Eugen Barbu n-a ținut să pozeze în băgător de șopîrle, deși romanul colcăia de personaje și situații recognoscibile de prin anii '50, printre care și o transparentă trimitere ranchiunoasă la Fănuș Neagu și la Îngerul acestuia. În replică, nu mult după apariția romanului, Fănuș a declarat, fără temei, într-o anchetă literară despre
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
declasaților și prin fiorul naturalist al conflictelor și al violențelor pasionale. Investigația realistă a lui Eugen Barbu arată, gorkian, ce rămâne din om când se află la limita existenței. În mizerie, sub apăsarea lipsurilor, viața, instinctele (sexualitatea, foamea, setea, rivalitățile) colcăie cu mai multă disperare, cu un fel ciudat de vitalitate amplificată de amenințările morții. Fenomenul este studiat și înfățișat similar în Groapa lui Eugen Barbu și, mai târziu, în Șatra (1968) lui Zaharia Stancu. Elementaritatea vieții se manifestă în tendințele
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
le descifram și le băteam la mașină. Rareori mai modificam cîte ceva. Unele erau chiar bune! Dar... dar veneau zilele mele de grație, zilele din dosul casei, al magaziei... magazia avea un ochi de geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol... Cădeau mere... le mîncam cu tot cu viermișorii
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
în același plan a racilelor lumii contemporane (politica, prostituția, rasismul, terorismul sunt condamnate fără echivoc) și a marilor învățături creștine înseamnă o condamnare implicită a lumii contemporane și reprezintă un apel la întoarcerea spre adevăratele valori ale spiritului. Lumea actuală colcăie într-o mlaștină morală, iar un autor precum Leonard Oprea are generozitatea de a încerca să o scoată la suprafață. Asemeni unui doctor experimentat, el cunoaște patologia bolii și oferă medicația necesară vindecării. Tratamentul său presupune, în primul rând, întoarcerea
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
asemenea mentalități primitive și obscurantiste nu poate veni decît printr-o largă și susținută campanie de lămurire și culturalizare. Ceva asemănător, păstrînd proporțiile, îmi spunea recent profesorul Nicolae Balotă referitor la ură, prejudecățile și anumite mentalități nostalgice retrograde care mai colcăie în România lui Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor, cel cu bîlciul grotesc din parlament. La antipodul lor stau personalități exponențiale precum poeta Ana Blandiana de care îmi amintesc în acest context prin asociație cu un scurt eseu al ei
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
schițată. întregul ciclu este, de altfel, energic teatral. Pe vasta scenă turnantă aceeași rămâne vocea: "Toată noaptea aruncasem versuri/ Pe fereastră, peste oraș în zare./ A doua zi călcam pe sensul lor/ Un curios mers pe mișcare". Materia, în schimb, colcăie, luxuriantă, muncită de metamorfoze: "Călcam pe elefanți, pe șerpi,/ Pe guri, pe câte-un ochi de om,/ Pe felurite arătări/ După cum mi-apăruseră și-n somn." Poemul se intitulează Urme, tema este dramatică, în ciuda exultanței, odată ce destinul, precum și rostul urmelor
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Traian Băsescu în neștire. Sunt 25 de ani de umilințe, dar 10 au fost cu Băsescu. Domnule Ungureanu, nu vă băgați în astea pe care nu le cunoașteți. Ce ușor vă ies din gură vorbele astea. Nea Traian n-a colcăit în acea umilință de care scrieți?”.
Gafă penibilă găsită de Banciu în ”servilismul” lui MRU by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/77382_a_78707]
-
despre faptul că marele rus a murit devreme, Vișniec opinează: „Ați avut noroc! N-ați mai fost pus În situația de a pactiza cu diavolul, cu literatura realist socialistă, cu Stalin!”. Chiar! Dar, dincolo de scrisoarea-prefață, trebuie să recunosc că textul COLCĂIE de replici minunate, spumoase, ironice, care redemonstrează că Vișniec e, din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din Trei surori, Îl muștruluiește pe genialul dramaturg, cu o ironie...atipică:„ Trebuia să vă faceți, mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
acesta minunat, al minunatului Vișniec: zgomotul de scenă, propus În desele didascalii. Știm că Anton Pavlovici era enervat de multele interludii sonore care apăreau În piesele sale, la intervenția regizorilor vremii. Dar compatriotul nostru nu sesfiește să scrie paranteze care colcăie de zgomote, binevenite - zice practicianul din mine:„De afară se aude lătratul unui cîine și șuieratul vîntului. Orologiul sună de mai multe ori”(p.116). Eroina, cu gîndurile clasicului, chiar cere oprirea tuturor orologiilor și ceasurilor din casă:„Vreau ca
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
p.71), Sara Bernard (p.74), Marcello Moreretti (p.76), Eugen Barbara (83), George Rautski (110), Agapia Macri Eftimiu (195), Philippe van Tiechen (298) ș.a. De ani de zile citesc - În volume și reviste - dicționarul umoristic al amicului Mihai Frunză. Colcăie de haz! Vă citez din el, cîteva definiții/istorioare delectabile: „TROMPA LUI EUSTACHE = Elefantul Eustache de la Grădina Zoologică din Paris, vrînd să vadă dacă trompa lui este uterină și-a introdus-o, curios, În ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
iubită cu disperare de toți scriitorii români: nu m-ar fi interesat cartea nici dacă respectiva ar fi fost o doamnă prezentabilă, d-apăi cînd era de-o urîțenie... fascinantă!). Mai ales cînd dramaturgul s-a Învîrtit Într-o lume care colcăia de personalități artistice arhirecunoscute - Hemingway, Sartre, Greta Garbo, Elia Kazan, Anna Magnani, Marlon Brando, Harold Clurman, Paul Newman, E. Evtușenko, Michael York, Visconti, John Gielgud, Peter Glenville, John Gassner, Kenneth Tynan, Paul Scofield, Steinbeck ș.a. În buna tradiție americană, și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu doar de talent. Dar s-au văzut cazuri În care au ajuns primele două... „Lasă Întotdeauna un mic loc greșelii” (proverb chinez). E valabil și pentru marile spectacole. Revizorul lui Pintilie, spre exemplu, era o montare de geniu. Dar...colcăia de greșeli! Sau Macbethul lui Ciulei... Pe cînd mii de montări „perfecte”, ne adorm... Într-un trib din Alaska, măștile se ard, după ceremonie. Oare de ce? Și deși zona e plină de urși, nu se confecționează acolo nici o mască de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scamatorie care să te protejeze, să îți odihnească mușchii picioarelor mult alergate, este prilejul să te uiți înăuntrul tău, în suflețelul tău, să îți împiedicare vezi temerile și slăbiciunile, să încerci să le tămăduiești, e liniște, e noapte, vietățile nu colcăie împrejurul tău, este momentul să îți transformi creierul într-un labirint de cristal, cu tobogane de apă, pe care să plu tească flotele tale fenomenale, aurite, cu amazoane decorând prorele de aur, labirint în care numai tu te descurci, în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să înaintezi corect, nu pe cea mai scurtă, dar pe cea mai sigură variantă, ajungi în fața unei cetăți înalte, multifațetate, cu ziduri groase și turn înalt de supraveghere deasupra, pui urechea pe zid și asculți, se aude un fel de colcăit lent, începi să te cațeri, cu precauție, pe ziduri, înfigându-ți degetele de la mâini și de la picioare în făgașele dintre cuburile mari de piatră, se aude apă curgând, te dezechilibrezi, dar ai norocul să te poți sprijini pe o rădăcină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
poate omul are copii, nu el e de vină că închid cutii goale, de vină este cine era de vină, nu voia să răspundă, nu trebuia să răspundă, altfel ar fi trebuit să răspundă și pentru lașitățile lui, știa că colcăie în minciună ca într-o mlaștină, dar mlaștina pentru el era caldă, porcăria îi dădea amețeli delicioase, nu, nu voia să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste cu iubita lui, cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spăla creierul, se simțea generos, puternic, curajos și curat. Dar știa că toate acestea sunt doar închipuiri, că viața e un rahat mare, că ne depravăm cu toții cât putem, numai să nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina în care colcăim ca viermii, cineva de lângă el îi atinsese mâneca de la sacou, era o toamnă superbă, cu un soare blând, el se bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țesăturile groase din care se confecționau sumane, ițari de iarnă, șube, ilice și obiele. Specific acestui loc de scăldat destul de adânc, cam de trei metri, era săpătura apei sub malul înalt al dealului Runc, profundă de doi metri, în care colcăiau clenii, scobarii și păstrăvii cei mari de peste 1 kg, care nu puteau fi prinși acolo decât cu mâna, de experți. Un specialist în domeniu era colegul meu de clasă Doru Frunză, fiul președintelui Asociației sportive „Bradul” Vama, inimosul și dragul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]