60 matches
-
În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care părăsește trupul și migrează spre o lume mai potrivită lui, despre Agarti și Shambala... Exista undeva o lume aeriană, scânteietoare, o lume a fericirii adevărate și fără sfârșit, aflată dincolo de bolta albastră, așa cum deasupra mușchiului curbat al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
compactă, fierbîndă, de dansatori. Abia atunci m-am dezmeticit puțin, m-am relaxat, m-am întors în propriul meu corp. Lovindu-mă și frecîndu-mă de cei care zvâcneau pe o muzică mai isterică decât oricând, am ieșit până la urmă din colcăială. M-am îndreptat către noapte. M-am îndepărtat rapid de terenul de handbal, cu toată nebunia lui, pe o cărare catifelată, printre siluetele negre ca smoala ale cetinelor, care ștergeau ușor, din când în când, bolta, acoperind și descoperind stelele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de continuarea lucrurilor și i se va părea că până și ea se află între ele, deși într-o margine, gata să fie aruncată printr-o forță centrifugală într-un spațiu neștiut, dar încă nearuncată, încă de partea plină de colcăială a mersului vieții, se va bucura ca și cum ea însăși ar - aici își oprea gândul, nu mai are importanță ce ar face. Toate acestea le-a gândit astfel sau aproximativ la fel o singură dată și a cuprins-o groaza, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
văzut refăcând, zilele trecute, dar din alte motive, pur profesionale, drumul său de la Iași la București; poate pe aceeași cale ferată. Ceea ce va fi văzut Eminescu, poate mai puțin din ceea ce se vede astăzi, m’a Întâmpinat brutal În Gara de Nord: colcăiala sordidă a celor care, Împinși de viață la periferia societății se cufundă Încet și din ce În ce mai mulți, Într’o mlaștină care, departe de a Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
neplăcut. Pământul era un cernoziom gras, bun, productiv iar murii beneficiau de toate îngrășămintele și toți azotații împrăștiați pe suprafața lui pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei precum colcăiala monstruoasă și respingătoare a reptilelor cavernicole în perioada reproducerii. Era suficientă o clipă de neatenție când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nicio bază reală și nefiind niciodată dovedite, probate cu martori. Se afirma, spre exemplu, că mare parte din leșurile cărate cu traista aia mare ce îndeplinea funcția de car mortuar sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor suflete rătăcite. La biserică? Nici vorbă! Acești dezmoșteniți făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o sclipire a pictorului i-o poate da. Am comparat procesul acesta cu cel al viermelui de mătase. La început totul este confuz, pe urmă se mișcă colcăind și părând dizgrațios și enervant, ca, în cele din urmă, din această colcăială să apară țesătura finală, mătasea unică, încărcată de finețe și de greutate, consistentă și transparentă, delicată și rezistentă. Toate acestea la un loc. Au fost zile când, stând alături de Liviu și privindu-l cum lucrează, mi-era teamă că nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
autorul se poate deda spritului ludic, se poate amuza, din culise, își poate lăsa discursul să curgă firesc, fără preocuparea de a mai susține o teză. Finalul este el însuși preciptat, conflictul se rezolvă în urma unor intervenții alogene, străine de colcăiala tensionată a intrigii. În numai două rânduri, un cercetător atent cum este Dan Horia Mazilu pare a accepta o astfel de ipteză care, recunosc, este imposibil de argumentat fără rest, riscând să rămână în zona inefabilului: "Istoria ieroglifică, afirmă acesta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bucureștean. Regizorul a purtat probabil cu sine mult timp atmsofera acestui român, i-a cutreierat traseele labirintice și i-a gustat savoarea culturală. Lectură lui a fost dirijata de mintea și palpitațiile omului de teatru care, citînd, vedea abația și colcăiala ei pe scenă. Orice spectacol după acest român complex este reducționist, volens-nolens, iar șansă atracției lui, a viabilității este țesătura detectivista. Ea nu a putut fi, evident, epurata de erudiția dialogului, de conținutul filosofic și de o filosofie a limbajului
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]