61 matches
-
Ioan Lăcustă REPLACE ALL (Colcăiala) La lingurică tc \l1 "La linguric Ar fi vrut să nu se enerveze, deși simțea cum ziua îi era pe stricate. Avea so repeadă la noapte urât de tot pe Magda. Încă un motiv pentru ca profesoara să-i scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o. Am făcut ședință rapidă de bloc să vedem cum facem cu întreținerea cu calculile pă spațiu, că apartamentul este trecut pă factură și la gaze, și la apă, și la părțile comune. Balamucul balamucului dă pă lume. Balamuc și colcăială, ce mai. Asta am ajuns să trăim! Mai trase o dușcă. Râse amar. - Acu se leagă treaba, să știi. Alde Pancratz l-au luat pe Tomnea să-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poveștile alea cu Chiru din Baltă, eu i le spuneam când stăteam și ne uitam la stele, ce altceva să-i spui, era ditamai savantul, trebuia să discut și folclor cu el, nu puteam să stau cu el numai la colcăială și s-o fac numai pe flămânzica și i-a plăcut și a venit de-atunci p-aici, la noi în județ, mai an de an, se zicea că fusese chiar acolo și discutase cu Chiru ăla sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă lua pe apa ei de parcă atunci ieșeam din burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă lua pe apa ei de parcă atunci ieșeam din burta mamei și vedeam întâiași dată lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea, adică colonel, că-l avansase chiar de Congresul ăla care a fost înainte de evenimente, a dispărut și Macatist, ce-a făcut, ce n-a făcut nimeni nu poate să spună și nici prea mult nu a întrebat careva în colcăiala și viermuiala aia care era atunci, ba că-i ăla, ba că-i ălalaltul, circulau povești, dar așa-i lumea, vorbește ca să se acomodeze cu realitatea, dar vorbește aiurea și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar vedea altceva decât mâna care-i arunca banul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ușile cabinelor stau larg deschise. La mesele vecine, persoane respectabile se chinuie să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat în cenușă, era o putere nouă care îl lăsa să-l îmbrățișeze pe Maca cel tânăr, să intre, la rândul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția a II-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]