586 matches
-
șfare care au constatat că parcela neînregistrată în Registrul agricol de la Sfat are o suprafață de 1,8 ha teren arabil de cea mai bună calitate, situat în imediata apropiere de centrul orașului, numai bun pentru livada de cireși a Colectivei. Cuuum?? s-a îngrozit tata la auzul veștii năucitoare. Eu am Ausweis încă de la austrieci, măi oameni buni! Aici e munca mea de-o viață. Și voi ziceați că sunteți alături de poporul muncitor!.. Adică cum vine asta?? Chiar așa precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe toate aistea, deadiule? De la fecioru meu cel învățat, care a făcut școli înalte la Cernăuți, și amu îi profesor de istorie la Școala medie din Sirete. Bine că mi-ai spus! Într-o săptămână le rezolvăm pe toate: livada, Colectiva, trăncăneala... Că dumneata știi prea multe!.. Și așa bietul tata a rămas fără munca lui de-o viață și trăiește din puținul pe care l-a agonisit mai de curând împreună cu mama pentru că grosul s-a dus pe copcă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bună. Eu nu mă despart de Roibu nici în ruptu capului, măi oameni buni! Roibu este viața mea... Vinde-l fără zăbavă, măi cumetre, cât mai ai cui pe undeva pe la munte, că în două-trei săptămâni îl dai degeaba la colectivă... Și nu te mai da așa rotund că au trăncănit și alții mult mai țanțoși ca dumneata. Și i-au îmblânzit cu zaharicale, cu bombonele și cu caramele... la fălci, pe la coaste, în burtă și pe sub burtă. * * * Caii, măi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nr.1 din toată herghelia de gloabe bătute de vânt a cooperativei. Noroc că rasa lui nu-i pretențioasă și că el este un exemplar numai vână, răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris de la Bahna Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist fără să fi semnat vestita cerere de înscriere de care s-a făcut atâta caz. Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună. De-amu rodeți-i urechile, că sărăcia noastră îi la fel de mare ca și fudulia lui. Fudulie mare, mămăligă n-are! Zicea nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că-mi moare gloata de foame! Numai dumneata ne poți ajuta că ești brigadir, că eu la șefii aiștia ai noștri de paie n-am să ajung să mă căciulesc vreodată. Dar de ce, mă omule, că ogoarele tale îs la Colectivă! Și calu, mă! Și plugu, și boroanele... Că te-ai încurcat și tu ca grierul acela o vară întreagă, asta-i altă trebușoară... Dar oamenii se mai ajută între ei la necaz și la ananghie... Numai dacă vrei să muncești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci oi, căruța, sania, sănciile și uneltele agricole. I-a spus Mariei că se duce să le pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a revenit obligația să predea la colectivă mai toată averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de ani de căsnicie. Zile-muncă n-a prestat, că era îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe lotul statutar. Ascultă, Nicolai! Te rog să-mi trimiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca ale mele, că tare îi ajuți pe toți! Și asta numai că ai fost gospodar bun la vremea ta și gospodar bun ai rămas... Nu eu, mătușă Marie, ajut oamenii să răzbească printre neajunsurile vieții și necazuri! Asta-i colectiva, mătușă! Conducerea ei care le rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia, la sediul colectivei n-a mai rămas nici urmă de șef. Cei doi-trei din conducerea de vârf au dispărut care încotro pentru toată perioada aceea tulbure, când unii cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra faptelor săvârșite în decursul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra faptelor săvârșite în decursul anilor. Și motive de răfuială erau destule, în special din perioada veche a înscrierilor, de când cu lămuritul cu nagaica și cu pușcăria pentru pârloagă încă înainte de colectivă. Dar și motive mai noi erau destule, ca unele condamnări pentru furt din avutul obștesc. Pe de altă parte, destui dintre cei care au avut de pătimit nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit prin pușcării. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aiasta-i munca voastră de treizeci de ani! Nu vă atingeți de mașini și utilaje, de clădiri, de magazii, de rezervele de pâine, de animale și de instalații, că toate sînt ale voastre! Și dacă numai nu și nu cu colectiva, atunci le vom împărți legal și organizat! Fără vandalizare ca la huni! Dar să știți că munca pământului pe suprafețe mari, mecanizat și irigat nu-i un lucru rău, ba dimpotrivă, este unica posibilitate de a face o agricultură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a face o agricultură cum scrie la carte, cu recolte mari. De asta zic să nu vă dedați la distrugeri, că s-ar putea ca până la urmă să ne pară rău! Încă s-ar putea să mai și plângem după colectivă!.. Dumneata le zici bine, bădie Nicolai, dar eu n-am cu ce să ies din iarnă cu gloata mea, că-i cam numeroasă. Și crezi că nu mai sînt și alții ca tine, măi omule bun! Dar deschidem niște liste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nou magaziner, alți brigadiri; numai inginerii trebe să rămână, că ei au școală... Nu-i rău, ba chiar îi bine, bădie! Așa să facem! Așa-i, măi omule, aista-i drumul cel bun, aista-i drumul cel mai drept! Transformăm colectiva în asociație de proprietari, terminăm cu obligațiile către stat și toată roada-i a noastră, pe care o împărțim după suprafața adusă în asociație și după contribuția în muncă a fiecăruia. Iar plata poate fi în bani sau în natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a denunțat mama, aceasta fiind prima vrăjitoare arsă pe rug în satul său, fapt care sună pe potriva inițaitivei celebrului pionier stalinist, Pavlik Moruzov, care și-a denunțat familia pentru a fi ascuns o palmă de mălai în loc s-o livreze Colectivei și Partidului, familia fiind executată imediat. În mijlocul mlaștinii se află un sat pe locul unei foste sihăstrii din care călugării au dispărut, iar lângă acesta o saună inundată, un paralelipiped alb, neverosimil în pustia tristă a smârcului. Legenda spune că
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
însă, casa părăsită a părintelui Voicescu era locul de refugiu, biblioteca mea în natură, paradis în destrămare luat în stăpânire de buruienile lacome. În toamna blândă și crispată a lui 1963 - era primul an, cred, când recoltele mergeau în magaziile colectivei - , curtea cu statuete și arboret exotic, cam excentrică pentru vatra unui sat de țărani, a părintelui a fost locul potrivit pentru lectură. Dispăream de la ore cu Amintirile ... sub braț, mă strecuram pe ulița înfundată în imensa curte căzută în paragină
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
cutezat a-i înconjura pe reprezentanții puterii, în frunte cu un anume Florescu Florian, vicepreședinte al raionului. Nu aveau arme, dar în inimile lor clocotea o mînie îndelung reprimată. Văzînd cum oficialii bat țăruși pentru a marca viitoarele construcții ale colectivei, nu șovăie a-și exprima apăsat dezaprobarea: „Ei bine, aflați acum că noi nu mai vrem, că n-am vrut nici la început, și să faceți bine să ne dați cererile înapoi, că de nu, facem moarte de om, să
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
cu un argument al lui Alexandru Mușina și conțin texte de Larisa Andrei, Paul Șerban, Marilena Ghiță, Ioana Cristea, Mihai Ignat, Titiana Oană Ileș și două povestiri scrise în cadrul atelierului „1001 de zile și nopți”, coordonat de Ruxandra Cesereanu: una colectivă și una semnată de Valentin Moldovan, ambele cu totul delectante. În fine, mai găsim în acest număr și o relatare de la cea de-a XI-a ediție a Maratonului de poezie organizat de Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4908_a_6233]
-
își pierde numele și devine număr, topindu-se într-o colectivitate cuantificabilă matematic. Statistica generează viziuni globale asupra oamenilor scoțând în evidență numai culori dominante și paste groase. În literatură, primul care exprimă această trecere de la psihologia individuală la cea colectivă este Franz Kafka. El ne propune personajul multiplu, compus din inși care fac aceleași gesturi, sunt îmbrăcați la fel, rostesc aceleași cuvinte deodată. Comportamentul și faptele lor par generate de cauze care transcend registrul individual și de aceea încă ne
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
varză." Avem aici un soi de autodefiniție sau autoportret pe care Pavic îl dă și îl face romanului său: acesta poate fi orice (mă refer la structură, statut) drept care i se poate face orice operație, exclusiv prin lectura individuală (nicidecum colectivă) - romanul poate fi sporit sau împuținat, tămăduit sau înveninat, adăugit sau tăiat. Insolitul romanului lui Milorad Pavic provine întâi de toate de la istoria exotică a khazarilor: seminție belică și nomadă, trăitoare între secolele al VlII-lea și al IX-lea
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
roumaine” a fost expusă prima oară în galeria Maeght în 1945. La Centre Pompidou pot fi văzute fotografii care înfățișează procesul de creare al celor două capodopere. Expoziția care l-a făcut cunoscut cu adevărat pe Matisse a fost aceea colectivă (cu Vlaminck, Marquet, Derain și Van Dongen), care a provocat scandal la Salonul de Toamnă din 1905. Matisse a fost declarat cu acea ocazie liderul școlii fauviste. În 1929, în urma primei mari retrospective, organizate la New York, pictorul s-a impus
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
acolo pentru omisiune de denunț. În prima parte a anilor ’50 au existat numeroase cazuri de fugari din fața noilor autorități comuniste, dezertori, aviatori parașutați în România de organizații occidentale în scopuri de spionaj, țărani care refuzaseră să se înscrie în colectivă, foști politicieni sau ziariști de dreapta (Nichifor Crainic, Mircea Grigorescu), luptători refugiați în munți și alții. S-ar părea că frica nu le intrase încă în oase tuturor și, mai ales, oamenilor simpli de la țară, care îi hrăneau sau găzduiau
Omisiunea de denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4361_a_5686]
-
prezentau (din fașă și pînă la buza gropii) mai multă încredere regimului decît colegii lor mai ghinioniști prin apartenența la o familie ceva mai înstărită: fie de odioși burghezi, fie de îngrozitori moșieri, fie de țărani refractari la înscrierea în colectivă, fie de ofițeri care luptaseră pe frontul de Est. Politica de Stat era centrată, retoric și lozincard, pe desființarea claselor sociale; însă acestea s-au menținut pînă în decembrie 1989 în corsetul cultural ideologic pe care activiștii, cenzorii și elementele
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]