723 matches
-
Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În masé și strigé, iar Nicolai Arsenievici sté În picioare cu chepca În mîné. - Cum de se poate așa ceva! zice președintele de colhoz. - Înțelegeți... Anton Pro... - Nici un Anton Procofievici! Nu pot și nu vreau, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În masé și strigé, iar Nicolai Arsenievici sté În picioare cu chepca În mîné. - Cum de se poate așa ceva! zice președintele de colhoz. - Înțelegeți... Anton Pro... - Nici un Anton Procofievici! Nu pot și nu vreau, dar cel mai important, nu vreau sé Înțeleg nimic! - Dar Anto... - Nici un Anton Procofievici! Nicolai Arsenievici se aplecé și féré sé scoaté mîna din buzunar, trecu pe sub creangé. Palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
drum, care ducea prin rîpé și prin porumbrei și urzici și niciodaté un om cu un sac de 60 de kilograme În spate, nu-și va permite sé se rétéceascé. Asta se știa. Drumul oficial Însé, pe care treceau mașinile colhozului, cobora drept și la vedere și numai așa lega satul lui Șasa cu podișul. Pe acest drum, pîné la prima casé, se féceau patru sau chiar cinci sute de metri din podiș. Cea mai scurté cérare Însé, pîné la aceeasi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Îndepértate de drumul cel bun, aveau legéturi chiar și mai scurte. Se amenință chiar și cu o alunecare de teren pe care toți o așteptau și care ar fi putut aduce podișul mai aproape pentru cé, pîné a fi venit colhozurile, podișul era Într-adevér mai sus. Drumul acesta oficial, cobora Între rîpă adîncé, situaté pe stînga cu malurile de nisip alb și coasta abrupté pe care creșteau nuci și cireși bătrîni sub care se odihneau cosașii cînd coseau, sau adunau finul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
grédini, chiar sus lîngé podiș, ca sé poaté fură mai ușor. Spre toamné se vedeau de departe bostanii albi care creșteau acolo și cei galbeni și cele cîteva glugi de ciocleje, În care se ascundea cu timpul, pépușoiul furat de la colhoz. Acolo unde drumul, Înainte de a Incepe iaréși coborîrea, se ridică puțin, preț de vreo douézeci de metri În stînga, apérea dealul abrupt cu iarbé pentru perii pe care Șasa Îl ridică de fiecare daté atunci cînd se ducea la brebenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ruși, de la roată la rachetă. Tributul în astfel de clișee s-a menținut în "lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea crede că nu existau capodopere despre viața în colhoz și pe șantier. Toți semnatarii erau extaziați de Gribacev (sau Gribaciov) cu Cîntarea colhozului, de Prevențev, de Carangozov, de Vorovschi, de Vera Vîstoscaia, de Scorohadov, de Scipaciov mari forțe scriitoricești. Un "popor de hibrizi", asta voiau Sovietele să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea crede că nu existau capodopere despre viața în colhoz și pe șantier. Toți semnatarii erau extaziați de Gribacev (sau Gribaciov) cu Cîntarea colhozului, de Prevențev, de Carangozov, de Vorovschi, de Vera Vîstoscaia, de Scorohadov, de Scipaciov mari forțe scriitoricești. Un "popor de hibrizi", asta voiau Sovietele să facă din noi. Mircea Eliade, el a spus-o. Hai să ieșim în grădină, Șichy. Proletcultul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pus, cum s-au priceput mai bine, curul la "armonizarea națiunii" și, implicit, la "înălțarea socialismului pe cele mai glorioase culmi ale progresului". Bâlbâitul nu a fost prost deloc, a avut de la cine învăța, peste Prut, Stalin terminase transhumanța, iar colhozurile dădeau roadă cât să umple pe îndestulate pântecele întregii Rusiei. În Harghita, Covasna, Târgul-Mureș, Sibiu, Bihor, sirenele urlau a brațe de muncă, prin satele patriei, delegații împărțeau promisiuni urbane la plic. Pentru bunul mers al "societății socialiste", "oamenii noi" trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce trece peste pod duce spre o gară, care se află la cinci kilometri, și e sub stăpânirea inamicului. Acolo au și un depozit. Probabil cu materiale de război și alimente. Aproape de gară, există un sat, unde se află sediul colhozului... Nu este exclus să fie și un centru de comandă al inamicului. Ce aveți voi de făcut? Să ajungeți la pod, unde acești trei oameni vor face ce trebuie. Apoi, veți căuta să ajungeți la gară, să dibuiți depozitele despre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus că acesta se găsește În sediul colhozului din satul ce se află dincolo de gară. Până aici părea că suntem pe cai. Dar... ce facem cu cei doi inamici? „Îi luăm cu noi până aproape de gară. Mai avem nevoie de ei. După aceea, Undiță va rămâne să-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcea manevre, lăsând câte un vagondouă În fața grupului de magazii. Se auzea și câte o tuse răzbită de locomotivă. Asta ne spunea că se urnește din loc o garnitură grea... Aici era capăt de linie și magaziile deserveau mai multe colhozuri din regiune. Când am ajuns la o limită care - speram noi - nu era periculoasă, ne-am oprit... Am căutat un adăpost cât am putut mai bun Într-un câmp deschis și am rămas cu ochii pe grupul de magazii. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parcă de prezența musafirilor. Într-un târziu, i s-a auzit glasul: ― Îți mai aduci aminte, Toadere? Era cam pe vremea asta. Și o noapte cu lună plină... ― Da, da, da. Atunci când, cocoțați Într-un turn pentru apă al unui colhoz, căutam să prindem mișcările celor din comandamentul rusesc... ― Și... le-am prins! ― Nu se putea altfel! După vreo trei sferturi de noapte... Era musai să le dăm de capăt! Acuma, ascultă comanda la mine! Mâine o iei pe „fata moșului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el unul nici nu-și punea problema colhozului și nici nu se îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni; că doar nu era lumea nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva nu era cu putință!... Ei, și atunci când avea să vină ceasul mântuirii, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aflat niciodată nimic despre ei. M-am reîntors la Cernăuți, ce mai puteam să fac ? Rectorul universității, numit de ruși era un bolșevic, om de-al lor, mi-a spus că oricum eram prea savantă pentru a fi normatoare la colhoz și mi-a mai spus că trebuie să învăț rusește dacă voiam să trăiesc. Știam câteva vorbe, mai ales în ucraineană, pentru că în zonă populația e amestecată, dar nici o tragere de inimă să învăț mai mult. Totuși cu timpul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Deși comuniști, erau cumsecade și aveau bun simț, datorită lor am avut ce mânca și mai ales cu ce s-o hrănesc pe Minodora în zilele acelea grele. Pământul era în paragină și începea din nou să se vorbească despre colhoz. Tot atunci s-au întețit ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai subțiri. Firimiturile rămase în batistă le-a scuturat cu grijă în mâna Ulitiei, băbuța lui. Teodora se oprește din povestit. În gândul ei se perindă ca niște umbre membrii familiei Cozmei, deportată în Siberia pentru că refuzaseră să intre în colhoz sau poate și pentru că alții jinduiau la gospodăriile lor. Îi vede cu ochii minții, le vorbește : "Voi, prieteni dragi, Artenie-Ulitia-Olga-Ana-Andrei-Vadim-Iuliana-Vasili-Artenie-Vadim-Vasili ! Ați fost deportați cu toții în Siberia, de la mare la mic, pentru șapte ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Lascăuți, ca să ne treacă timpul mai ușor. Eu nu rusnac! Eu rumun de etnie ocraniană. Da, mult place la mine să chent și să vorbește rumanește, nu ca alte care, chent avut succesuri, nu mai vrut să vorbește. Și chent Colhoz luat la mine calu, eu singur trăgeam la plug și la boroană și aram și boroneam ca calu, iar tovarăș Zozuleac criticat tare că eu vrut făcut propagand, pentru care vrut dat la securitet. Și chend una cocona spart la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta o spun cei care au cunoscut colhozul în prizonierat. Mai vorbiți voi mult tot așa că poate aveți fierbințeală și vi s-o făcut de răcoare ca celor trei gospodari de la Dumbravă... O săptămână întreagă i-au snopit, zi și noapte, prin cele beciuri... și au venit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a părut ceva neclar... N-am înțeles tocmai bine! Dar cred că o fi ceva grozav dacă bătrânul face cinste și bate către ministru... Și n-ar fi deloc rău, că poate ne-ar scăpa de blestematul ista de colhoz despre care se vorbește tot mai apăsat printre oameni... Că-i un șarlatan și jumătate!.. Mai mult descurcăreț decât ager la minte! Că la școală nu le prea avea cu învățătura... Până una-alta, beți și vă veseliți, măi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a cărui întrebuințare rămâne plină de ambiguitate, toate acestea creează scenariul psihotic al unui posibile crime. Regizorul întreține până la un punct confuzia, cu toate aceste imagini crude, viscerale, precum scena violului, pe fundalul pluvial al unui cer plumburiu, cu un colhoz abandonat, cu hambare părăsite, cu tencuiala dizolvată, cu o chiuvetă răpănoasă, obiecte venite parcă dintr-un alt timp, supuse unei degradări lente, ireversibile. Singura atracție în acest univers cenușiu, leșios, o reprezintă Anna în uniforma ei albă de infirmieră. Leon
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
moldoveni", și în special la țară, nu vor să admită că ar vorbi cu ei românește. Spre marea bucurie a apologeților moldovenismului (încurajat dealtfel și de conducerea țării!) E vorba de roadele târzii ale bilingvismului. Dacă prin sate conducători de colhozuri erau trimiși mai ales vorbitori de rusă, tractoriștii și alt personal erau instruiți în rusă, și până la urmă au iscat un hibrid de limbă pe care cei de sus, inclusiv pseudosavanții lingviști s-au grăbit s-o numească "moldovenească", în
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
din dorința de a-și scăpa familia de povara averii, convins fiind că toate relele din lume vin de la existența proprietății private, a visat la transfigurarea socială a Rusiei, adică la preschimbrea țării într-o uriașă lavră cu virtuți de colhoz comunist, și a ținut un jurnal intim, de redare secretă a trăirilor religioase, ca pentru a-și pune ordine în gîndurile ce-l încolțeau în vîrtejuri. Sub comunism, autoritățile ruse, stînjenite de întorsătura mistică pe care o luase proza romancierului
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
literare (ori mai degrabă extraliterare!), care teză presupune deținerea de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil să presupunem urmările unei asemenea "filosofii" aplicate la viața societății noastre. În literatură - unde, lucru cert, majoritatea membrilor Uniunii Scriitorilor (colhoz inventat de partidul comunist din urss!) sunt fie veleitari, fie grafomani sadea ( primirea în numita uniune se face pe bază de cărți, și poți edita orice elucubrații dacă ai bani să plătești tiparul și lucrătorii editurii!) - a început o nouă
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
ei erau la fel de importante ca și familia, erau marii opozanți ai regimului. La țară s-a ajuns la ciocniri violente; cu mare brutalitate s-a impus colectivizarea. Nu mai aveai voie să păstrezi nici măcar o vacă, toate s-au cedat colhozurilor, înființate după modelul sovietic; fiecare a primit, apoi, rații. Această nemulțumire s-a transmis studenților, la care s-a mai adăugat presiunea organelor de poliție, denumită mai tîrziu miliție. Toate acestea au făcut să se înfierbînte spiritele, fără însă ca
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]