87 matches
-
și a celor cărora le împărtășesc descoperirile, mai mari sau mai mici, îmi răsplătesc - luând cunoștință de ele - stăruința care refuză să se preschimbe vreodată în oboseală sau plictis. E adevărat, există și inși, bine intenționați, care, văzându-mi părul coliliu, socotesc această stăruință ca o obstinație sau chiar ca o cutezanță. Reacție care îmi amintește că și cu ani buni înainte, trecând pe la o redacție într-o după amiază de vară toridă, o domnișoară secretară m-a întrebat compătimitoare: - Dar
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
noaptea aceea, pe care soțul meu, cu mine și măicuța am trăit-o sub nuc cu părintele Braga. O noapte de revelație, într-adevăr, ca o eurofonie. Adică acest preot, cu figură de icoană, cu părul alb, cu barba albă colilie și un zîmbet neșters pe față, de o inteligență strălucită, la curent cu fiecare problemă politică europeană, americană, acest om a trecut prin închisori, prin Pitești, și vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
fosta mănăstire situată la 60 de km de orașul rusesc Gorki, sublocotenentul genist Octavian Dolga a fost supus, alături de prizonieri români, germani, italieni și spanioli, vicisitudinilor captivității, într-un lagăr al bejeniei și morții. Mă întâmpină un bărbat cu părul coliliu, cu privirea ageră, anevoios în mișcări, dar cu zâmbetul pe buze, un om care-mi spune că-și poartă povara anilor, convins și acum că „speranța moare ultima”. Octavian Dolga, veteran al celui de-al doilea război mondial, fost sublocotenent
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
stinsă și ar fi trebuit să nu-l văd de loc; ei bine, îl vedeam foarte bine. Purta o cămașă lungă din pînză odinioară albă, acum bătea în galben și îi dădea un aer desuet. Avea părul lung și barba colilie și mai cu seamă aerul acela sfătos din icoanele naive. Doar că în loc de cruce, avea un teu; întindea apa cu el pe jos. - Dumneata?! - am exclamat indiscret. Și el părea surprins. Își ascundea teul la spate, jenat, parcă nu așa
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
trece iarna asta Fără damf de tzuică fiartă. Totuși, cine poartă vina Dacă fi-va, bunăoară, Cum pohtea baragladina: An cu două veri și-o vară!? Azi, nu-i de șagă! Azi nu-i de șagă! Ninge hotărât, Instaurând hermine colilii; Deci nu cu fluturi pasageri, încât M-am dumurit că ninge cu felii. Nu câte-un fulg planează năpristan, Cu irul său, pe tâmple să mă ung; Din isihii străvechi, de Canaan, Golâmbi salubri se pogoară-n șvung. Deocamdată neaua
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
care îmi vine greu să spun ce făcea mai multă impresie, mustața albă, uriașă, lăsată să cadă leneș peste gură, privirea opalină, pânditoare sub pleoapele semideschise, dând tot timpul impresia că te cântărește câți bani faci, calviția corectată de pletele colilii, îmbrăcând gulerul sacoului și risipind asupra umerilor acestuia o fină mătreață, ca o ninsoare misterioasă?”. Cu Ion Barbu a fost prieten, și Crohmălniceanu vorbește despre „iresponsabilitatea lui copilărească” atât în privința articolelor politice de adeziune hitleristă din tinerețe sau a „măgăriei
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
preț să-și atingă ținta și-a atins-o. Ca să nu mai vorbim de cazurile în care înseși gărzile pretoriene s-au transformat în călăi: de la Indira Ghandi la Ceaușescu modelul a funcționat ireproșabil. Despre cerneala albastră zvârlită în barba colilie a ex-președintelui Constantinescu, sub privirile ocrotitoare ale gărzilor de corp, nici nu e cazul să amintesc. Evident, nu pledez pentru abandonarea președintelui țării ori a primului ministru nici măcar în mâna celor mai entuziaști membri ai electoratului: e de presupus ce-
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
în când cu coada ochiului pe sub borul pălăriei... Struneau caii din dârlogi ca niște adevărați cavaleriști! Dacă îi priveai mai de aproape însă, băgai ușor de seamă că nu erau la prima tinerețe. Ba mai mult! Albul pletelor și mustățile colilii dovedeau fără putință de tăgadă că duceau în spate ani buni! Și dacă te-ai fi apropiat și mai mult de ei, dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble călare, pe când la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
plăcea să-și amintească de această nereușită a vieții lui... În primăvara aceea, la arat au ieșit doar bătrânii și femeile. Glasul cucului din huceaguri era însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au căpătat strălucire vie. Părul și mustața colilie îi dădeau un aer misterios. Încet-încet, recăpăta acel fel de a fi care îl făcea tare plăcut în societate... Petrache, băiete! Mai deapănă și tu firul poveștii noastre - a propus din nou Costăchel. Când îi ordin, cu plăcere - a aruncat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i fac o mitră sfinției sale Theodosie, vezi tu, eu nu am avut tată și sfătuitor în afara Tatălui din Cer și a sfinției sale. Dorim să-i facem o mitră din aur meșterit la Brașov, cu cele patru pietre albastre semănând părului coliliu al sfinției sale și, ca să mărim frumusețea lor, să fie puse și celelalte pietricele prețioase ca niște steluțe, cele patru răsărind printre ele ca niște luceferi. Lui Ștefan îi venea să cadă în genunchi în fața tatălui său. Nu știa ce să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cerul stelele una câte una. Ah, dor mi-a fost de tihna asta... Mi-e sufletul încă greu de atâta veghe, păzind să ghicesc dincotro pândește primejdia și vânzarea. Mitropolitul ridică dreapta a binecuvântare, în timp ce stânga punea orânduială în pletele colilii ce ieșeau subțiri ca un fuior de borangic de sub mitra împodobită discret doar cu o cruciuliță de argint. Ștefan nu-și putea veni în fire, i se părea că ceva anume, cuprins în vorbele măriei sale, îi scapă și că acel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dovedea deloc adecvată Rusiei. Posesorul pelerinei cu glugă era un tânăr, tot de vreo douăzeci și șapte sau douăzeci și opt de ani, mai degrabă înalt decât scund, foarte blond, cu părul des, cu obrajii supți, cu o bărbuță ușoară, ascuțită, aproape colilie. Ochii îi avea mari, albaștri și ficși; în privirea lor era ceva blajin, dar apăsător, ceva plin de acea ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De altminteri, fața tânărului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zonei de silvostepă. Aceasta este caracterizată prin păduri de stejar (Quercus robur) în amestec cu arțar tătărăsc (Acer tataricum), ce se mai întâlnește pe suprafețe foarte mici, alternând cu suprafețe agricole și pajiști secundare de păiuș (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina) colilie (Stipa capillata, Stipa pennata), bărboasă (Botriochloa ischaemum), firuța cu bulb (Poa bulbosa), firuța de fâneață (Poa pratensis). Scăderea dramatică a suprafețelor împădurite este cauzată de creșterea numerică a populației, care a necesitat noi teritorii pentru extinderea vetrei satelor, creșterea nevoilor
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
suit că nu sunteți iezuiți. N-am încredere în iezuiți. Mă duc cu vorba și cu fapta. Ori de câte ori m-am mărturisit, canonul lor nu mi-a fost de nici un folos și necazul meu creștea. Metodiu se scarpină în barba-i colilie, se uită mai cu blândețe la cucernica femeie și se așeză într-un jilț. Iovănuț rămase în picioare. — Și care-i necazul tău, fata mea? - întrebă Metodiu. — Eu, venerabile părinte - zise Laura - l-am visat pe Domnul când eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o mână obosită bate în poartă. Îmi adun privirile și încerc să deslușesc chipul femeii de dincolo de zaplaz... De sub o basma roșie, se ițesc șuvițe colilii. Sprijinundu-se de poartă, bătrâna de dincolo așteaptă un răspuns. “Tare mi se pare că am mai văzut acest chip cândva. Unde și când?” Ca un fior cald, amintirea începe să mă poarte pe drumuri bătute odinioară... “E țiganca pe care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
CĂ DOAR CU DOI ANI MAI ÎNAINTE REFUZASE SĂ CANDIDEZE LA UN FOTOLIU DIN CONSILIU. CONSILIERII ERAU OAMENI DE TOATE VÎRSTELE, DE LA PREȘEDINTELE EXECUTIV ANCIL NARE, UN STRĂLUCIT TÎNĂR DE TREIZECI DE ANI, PÎNĂ LA BAYD ROBERTS, CU PĂRUL ALB, COLILIU. NU CUNOȘTEA TOATE FIGURILE. NUMĂRĂ NASURILE, GÎNDINDU-SE LA CE-I SPUSESE NEGATISTUL: "CAUTĂ SĂ ABAȚI POVESTEA PE LINIA UNUI PROCES!" ASTA ÎNSEMNA SĂ-I SILEASCĂ SĂ IASĂ DE PE FĂGAȘUL LOR OBIȘNUIT ȘI COMOD. CÎND TERMINĂ NUMĂRĂTOAREA SE SPERIE PUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la hramul bisericii din Plesneana. Le dăduse colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl și opri zâmbindu-i amăgitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]