1,492 matches
-
de strigătul rotund de melc pietrificat și-atunci se ghemuiesc din nou cuminți roiul de vise solare sub ele strivind și împreună numărăm conștiincios gândul pe față și gândul pe dos până ce-i refăcut ciorapul confortabil și pufos. Referință Bibliografică: COLIVIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul VII, 29 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
COLIVIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1493488972.html [Corola-blog/BlogPost/383649_a_384978]
-
de dimineață ,a început să-și facă ,, toaletă” , iar după aceea pentru prima dată și-a reluat zborul. Dino îl urmărea cu mare bucurie și mă întreabă dacă poate să-l păstreze.. Își făcea planuri că îi va cumpăra o colivie frumoasă și îl va ține la el în cameră. I-am explicat că îl așteaptă mămică lui, poate frații lui îl caută în disperare și dacă iubești pe cineva îi redai libertatea. Dacă se întoarce la tine, înseamnă că te
BAIATUL RANDUNICA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Baiatul_randunica_cornelia_curtean_1388651443.html [Corola-blog/BlogPost/347492_a_348821]
-
prag peste minte Mă caută sfinții-n apus de cuvinte M-adună la tine eu fug iar de mine Alerg cu apusul în hainele goale Mă zbucium în taină de parc-aș fi vie Mi-e sufletul flăcări în cea colivie Mă ține aproape cu brațele tale Strivesc zorii zilei cu ochi de pierzanii Adorm înserarea în trista minciună Mi-e viața o noapte sub clarul de lună Ajută-mi tristețea s-adoarmă-n litanii Părinte duhovnic e camera goală În patu-așteptării alarma
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1491898048.html [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
mai mare printre noii- veniți. El și prietenii săi erau cei care îi purtau sâmbetele lui Moș Crăciun. De aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinși de niște îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinși de niște îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi, că ele imediat imitau cu ușurință. Tot așa și acum, în zborul lor și printre cotănelile lor zgomotoase, observară colivia imensă în care erau închiși moșii cei negri, în timp ce aceștea se chinuiau pe rând să desfacă cele trei lacăte mari. Se apropiară și începură să zboare în jur. - Cotaaan! Cotaaan! Moșii se speriară, crezând că sfârșitul le este aproape. Dar
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
aproape. Dar unul din moșii cei negri prinse curaj și le vorbi cotanelor: - Ei, cotanelor! Voi sunteți salvarea noastră! - Daaa! Daaa, ajutați-neee să ieșim de-aici! strigară și ceilalți moși. Auzindu-i vorbind, tăcură și priviră câteva clipe cu atenție colivia cea mare și pe moșii cei negri. Apoi, începură să se rotească în jur, fâlfâind tare din aripi și făcând vânt. Moșii se prinseră cu mâinile de zăbrelele groase și se țineau bine ca să nu cadă unii peste alții. Văzând
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
cadou numai celor care vrea el. Noi suntem buni și vă iubim. Auzindu-l, stăpâna cotanelor îi privi fix pe moși și spuse: - Nu zău, așa de buni sunteți voi, încât cineva a considerat de cuviință să vă închidă în colivia asta mare și odioasă, urâților ce sunteți voi! Eu și sora mea, sigur avem dreptate când ne uităm unde și cum sunteți voi prizonieri. Așa zic și eu, și toate credem la fel. Că cine știe ce-ați făcut voi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
vede treaba că nu crezi nici tu, nici surorile tale. Asta e! Dar, ai zis că avem noroc, și nu știu care o fi, dacă nu mă credeți, mai adăugă moșul cel negru. - Norocul vostru este acela că mie îmi place această colivie și vreau să-mi fac cuib în ea, împreună cu surorile mele! De aceea o s-o deschidem, voi o să plecați unde vreți voi și noi vom avea cuibul nostru. - Ceee?! Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Cotanele nu se așteptaseră la una ca asta
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Dar moșii stătură de data asta liniștiți și așteptară ca păsările să se potolească. La un moment dat, tăcură și stăpâna lor le spuse: - Dragele mele, nouă nu prea ne-a plăcut pe niciunde să ne facem cuib, dar această colivie îmi place foarte mult. De aceea cred că ni-i s-ar potrivi nouă, nu acestor moși negri. - Da, așa este, spuse aceeași cotană care mai vorbise, dar să ne apucăm de cuib, pfui! Nuu, eu nu vreau. - Nuu, nici
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
al nostru, să nu mai fim nevoite să zburăm de colo-colo! Și haideți, apucați-vă de treabă! Si să nu o văd pe vreuna dintre voi că stă! Ne-am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele și cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârșit lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se formase de graba lor de a ieși, moșii și uriașele păsări se ciocniră unii de alții, doborând colivia în urlete și în cotăneli. Gălăgia era un vacarm de nedescris și până să se desprindă unii de alții, moșii fură atacați de ghearele cotanelor și se aleseseră cu niște răni ușoare. Dar când scăpară de păsările uriașe și se
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
niște răni ușoare. Dar când scăpară de păsările uriașe și se văzură liberi, moșul care mai vorbise înainte, spuse: - Vă mulțumim, dragele noastre! În sfârșit suntem liberi, datorită vouă. Acum noi vom pleca și voi veți avea parte de această colivie, care, pentru noi a fost o pușcărie, atâta amar de vreme. - Da, sunteți liberi să plecați cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd. Auzind ce le spune, moșul se întoarse către moșii lui și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
de vreme. - Da, sunteți liberi să plecați cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd. Auzind ce le spune, moșul se întoarse către moșii lui și spuse: - Da fraților, haideți! În sfârșit am scăpat de colivia asta, care a fost blestemul nostru! Haideți să mergem în treaba noastră. Și apoi vorbind ca pentru sine, continuă să spună, în sfârșit Moș Crăciun, ne vom întâlni și vom sta de vorbă, așa cum se cuvine. Și apoi se transformară
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
văzuți de Moș Crăciun, umbrele pătaseră zăpada și întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moșii negri care fuseseră eliberați de cotanele năzdrăvane. Moș Crăciun, curierii și lăutarii rămaseră nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își reveni și vorbi: - Moș Gerilă, ce cauți tu aici? Cum de-ai reușit, tu și ai tăi să scăpați din colivia aia mare și bine-ncuiată? - Ei, cum! Doar ți-am promis eu
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își reveni și vorbi: - Moș Gerilă, ce cauți tu aici? Cum de-ai reușit, tu și ai tăi să scăpați din colivia aia mare și bine-ncuiată? - Ei, cum! Doar ți-am promis eu că voi scăpa și te voi găsi, frățioare Moș Crăciun. Sau ai uitat? - Nu, nu am uitat, și nici frățiorul tău nu sunt, auzi? îi răspunse Moș Crăciun, dar
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
că acesta avusese mai demult legături cu aceștia, iar acum, ca un fel de celebritate a zilei ce era, Baraba putea fi reactivat și folosit în scopurile lor josnice. Baraba era deci liber. Între zidurile Ierusalimului însă, adică într-o colivie mai mare. Procuratorul era de-a dreptul furios pe șansa tâlharului însă își spuse în sine că aceasta fusese doar voința zeilor și nimic mai mult. În fond, Baraba nu a participat cu nimic la propria sa eliberare”, realiză Pilat
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_9_mihai_condur_1334036217.html [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
-ți găsești cărarea Și nu mai poți să-nnozi un singur gând... Descătușarea ți-a adus... pieirea! Sărman peruș cu vorbe învățate... În fața ta-i acum nemărginirea, Ce o numeai odată, libertate... Dar zborul îți e frânt, aripa moartă Căci colivia, strâmtă ea ți-a fost! Încerci să faci doi pași până la poartă Și înțelegi că nu mai are rost... Căci dincolo de poartă-i lumea mare, Ce alte legi cunoaște și alt sens... Și libertatea de acum te doare Și-ncerci
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Perusul_lucia_secosanu_1326893229.html [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
Este durere și nedumerire Când vrea să vadă dincolo de nor... Iar gândul tău, ce îl credeai poet, Se-mpiedică de tot ce-i iese-n drum! Și teama-și face loc, încet, încet.. Și te-ai întoarce-n colivie-acum... Dar, colivia-i părăsită, spartă, Și renegată de întregul cârd...! Grăunțe nu-s ! Nici apă, nu e, iată..! Și-atunci, n-ai încotro ! Te-ndrepți spre târg... Te-așezi de bună voie-n colivia Cumpărătorului cu bani mai mulți Și-aștepți mâncare
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Perusul_lucia_secosanu_1326893229.html [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
încet.. Și te-ai întoarce-n colivie-acum... Dar, colivia-i părăsită, spartă, Și renegată de întregul cârd...! Grăunțe nu-s ! Nici apă, nu e, iată..! Și-atunci, n-ai încotro ! Te-ndrepți spre târg... Te-așezi de bună voie-n colivia Cumpărătorului cu bani mai mulți Și-aștepți mâncare cu nimicnicia Atâtor papagali, flămânzi, desculți... Referință Bibliografică: Perușul / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Perusul_lucia_secosanu_1326893229.html [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
film neregizat încă, unde protagonistul masculin, în vârstă de nouă ani, încearcă din răsputeri să-și smulgă de pe trup bucata de sârmă ce îi rănește abuziv ființa. Gândul lui imediat de a evada din vifornița, fie ea și temporară, a coliviei cu păsări moarte și rânjete de diavol e semnul prim nu doar al vocației congenitale a umanului trăitor care se află în legătură directă cu libertatea sa totală de mișcare, atitudine, cuvânt și conștiință, ci și al semanticii majore a
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
Așa erai tu. Ori tot, ori nimic. Asta cereai și de la viață. Și pentru că ceea ce căutai tu era greu de obținut, ai descoperit că scena este locul în care sufletul tău nu poate fi îngrădit, nu poate fi ținut în colivie, fie ea și de aur, cum îmi spuneai... Și tot ceea ce nu puteai să spui în alte condiții, spuneai acolo, în luminile rampei. Acolo era viața ta! Acolo erai liber! Acolo erai tu! Când începea spectacolul, părea că cerul își
ŞTEFAN IORDACHE, CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ar_fi_implinit_70_de_ani_stefan_iordache_cel_mai_iubit_dintre_pamanteni.html [Corola-blog/BlogPost/344975_a_346304]
-
Din Valea interzis-auzind glasul chemării. Pașii grăbiți se-ndreaptă tainic spre alte sfere, Cu mintea sprijinind marea boltă cerească . Scânteia din amurg ofrandă să-i confere Fecioarei, care vrea traseu-i să-nsoteasca. Astfel, scriind istorii cu micile destine Prinse în colivii, la zbor ele visează... Coloana-n infinit ce soarele-l susține Lumina și căldura-n adânc reverberează . Puncte materiale-n destine în mișcare, În demonstrații stranii din ample teoreme, Aplauze finale, minune și splendoare, La figurat sunt toate dileme în
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1448182606.html [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]