237 matches
-
e încă proaspătă [...]. Eminescu, păstrând liniile simple sentimentale, întorsese cântecul spre mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează ca estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea și cu un ușor comic inclus în orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Cuprul se pretează bine prelucrării la rece și la cald (Încercuiți răspunsul considerat corect). III. Se dă următorul text: “Nimenea nu poate mai bine decât Pușkin, cu coloritul său pitoresc, să vă arate moravurile acestor rromi, cu obrazul lor de coloarea cuprului, cu părul lor creț și negru, cu trăsăturile lor regulate, cu dinții lor albi și ochii lor vii și sclipitori. Nimenea mai bine decât el n-a studiat caracterul, limba și obiceiurile lor. Veseli și fără griji, liberi ca
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
de zile de lucru. De atuncea datează robia acestui neam În Principatele noastre. Cu timpul, norodul acela decăzu. Nimenea nu poate mai bine de cât Pușkin, cu coloritul său pitoresc, să vă arate moravurile acestor Țigani, cu obrazul lor de coloarea cuprului, cu părul lor creț și negru, cu trăsăturile lor regulate, cu dinții lor albi și ochii lor vii și sclipitori. Nimenea mai bine de cât el n-a studiat caracterul, limba și obiceiurile lor. Veseli și fără griji, liberi
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
esențial în viață artistică a capitalei. În 1944 creează Editură Căminul Artei, unde își va publica și primele monografii dedicate pictorilor români (Theodor Pallady, 1944, N. Tonitza, 1945, Luchian, 1947). Între 1945 și 1947 înființează și dirijează revista „Lumină și coloare”, din care apar trei numere tematice, dedicate lui Ștefan Luchian, N. Tonitza și lui N. Grigorescu. Exclus din avocatură de noul regim, este însă admis în Uniunea Scriitorilor, ca fost membru al Societății Scriitorilor Români, din care făcea parte încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Considerându-l pe C. „promotor (și poate cel dintâi) al balcanismului literar”, tot Călinescu avansa ideea așezării lui în „grupa suprarealiștilor”: „Afinitățile lui cu Edgar Poe, grija de autenticitate, cu înlăturarea oricărei invenții, coloarea de cer înroșit, învălmășeala onirică, coborârea la elementul inefabil ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman, cei trei crai, Pașadia, Pantazi și Pirgu, fac parte din boema Bucureștiului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
39"> 39 Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, p. 11-26.</ref>. Adept al neutralității până la capăt, Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, Își Înaintează demisia, noul titular al respectivului departament fiind numit Mihail Kogălniceanu, decis a abandona „frumoasa floare fără coloare și miros a neutralității” <ref id="40"> 40 N. Iorga, Războiul pentru independența României. Acțiuni diplomatice și stări de spirit, ediție Îngrijită de Elisabeta Simion, București, 1998, p. 84. </ref>. Acesta primea, de altfel, imediat depline Împuterniciri pentru semnarea convenției
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
strada Sfântul Atanasie era liniștită. rareori se vedea peacolo vreun trecător. Împărțită cu proprietarul care avea ieșire către Sărărie, casa noastră se afla într-o răscruce. Despre stăpânul ei păstrez doar amintirea unui soi de rentier calm, îmbrăcat totdeauna în coloarea maro. Soția sa nu se arăta mai niciodată pe-afară. Aveau doar un cățeluș caraghios, tuns și îmbrăcat într-un costumaș din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la copilul încă adormit. Tabloul idilic nu ține mult. Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede soarele. Suflecați până la genunchi, oamenilor le aburesc spinările. Au preocupări ciudate: câte unul priponește un podeț cu furca; altul caută în răchiți găinile cu cocoș care trâmbițează
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
imaginea evreului ortodox bucovinean - așa cum a fost descrisă În 1899 de etnograful român Dimitrie Dan - nu diferă substanțial de cele prezentate mai sus : „Părul brun al capului se tunde scurt sau se rade chiar cu briciul. Câteodată are părul o coloare blondă, ba chiar și roșie. Lângă urechi nu se tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii sunt atunci de lungimea prescrisă, dacă se ajung
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="3, p. 13"/>). În Încercarea de a evita folosirea unui clișeu (de genul „evreii au părul roșu”), la sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul Dimitrie Dan scrie despre evreii din Bucovina că au „părul brun”, iar câteodată de „coloare blondă, ba chiar și roșie” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Una dintre cauzele legendare ale caracteristicii cromatice amintite pare a fi - așa cum am văzut - malefica hemoragie (fluxum sanguinis) de care suferă evreii, ca urmare a blestemului ca sângele lor să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
povestirea O umbră (1906) - este descris și el cu „barba roșie” <endnote id="(410, pp. 13 și 280)"/>, iar domnul David - negustorul din romanul Baltagul (1930) - are barba și mustățile ca „o mască de arici roș ; stropituri mărunte de aceeași coloare Îi pătau partea neblănită a obrazului” <endnote id="(437, p. 54)"/>. Scriitorul cernăuțean Gregor von Rezzori (1914- 1998) nu face eco nomie de clișee atunci când descrie În textele sale memorialistice (Memoriile unui antisemit, 1979) un „evreu inconfundabil” din Bucovina : „Fața
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și astăzi [= 1888] și constă În aceea că comunitatea [evreiască] prezentează În ziua de Sf. Martin [= 11 noiembrie] Împăratului la Viena patru [gâște], iar Împărătesei, prințului moștenitor și principesei câte două gâște Îndopate, frumos jumulite și legate cu panglici de colorile naționale ungurești, printr-o delegațiune din cei mai notabili membri Împreună cu președintele [comunității evreiești]” <endnote id="(232, p. 194)"/>. Credința magică În polaznic și datina din jurul ei sunt foarte răspândite la popoarele slave din sudul României (bulgari, sârbi) și la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
popor, atât e de vioi și de sărbătoresc. A pornit ceata spre iarmaroc sau se împrăștie numai după un joc zgomotos și fierbinte, într-o duminică mare de sat? Iată o țărăncuță din Gorj, cu zigzaguri galbene, cu iia de coloarea zăpezii; aceea cu catrință neagră și cu broboadă bogată coboară de la Hațeg. Grănicerul din Banat e aci, cu pălăria țuguiată, cu cămașa simplu împodobită cu ornamente pătrate. Nu lipsește nici primarul de la Chizătău cu pieptarul cu borduri negre de fină
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
costum de o mare linie clasică, din Dolj, și gorjanul cu pieptar de podoabă neastâmpărată și cu cămașa lungă și înfoiată. Ândreaptă-ți ochii la costumul de uimitoare efecte, obținute prin simplitate, al hațeganului, sau spre bucovineanca ceea baroc încărcată de coloare, de bani, de flori. Dobrogeanul te atrage mai puțin, fiindcă ține să ilustreze influențe tătărești destul de sumbre. Din cealaltă parte se apropie sălișteanca cochetă cu mult negru și alb, femeia de-un aspect cam mănăstiresc din Vlașca, bănățeanca din Graniță
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
baronului Bellu. În locul actualului edificiu al Casei de Depuneri era un alt edificiu mai mic în care era instalată aceeași instituție.103 Grand Hotel nu era clădit, dar exista Hotel de France, o mică clădire cu un etaj vopsit în coloare galbenă.104 Sus era hotelul compus din câteva camere, și jos cafeneaua în care intrai scoborând câteva trepte în subsol. bucureștiul în 1871 113 99. Bacalbașa va descrie principalele clădiri aflate pe la 1870 pe Calea Mogoșoaiei (Calea Victoriei), cea mai importantă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
5 000 de lei). Garda orășenească sau garda Un politician cu mare notorietate electorală era Grigore Serurie. Fost revoluționar liberal, a rămas neclintit alături de dualitatea Rosetti Brătianu, a suferit persecuțiuni și închisori și și-a dobândit o mare popularitate în coloarea de Verde. Sub guvernul liberal de la 1877 era un atotputernic în partea locului, de unde i se trăgea și supranumele de: Pașa din Dealul Spirii.* Partidul compus din astfel de oameni fanatici, hotărâți, neclintiți, reprezentând clasa burghezilor cari lupta să pătrundă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
începură să circule. Conform legii, biroul electoral de la Primărie fiind biroul central, acela libera certificatele aleșilor, însă acest birou era în mâna opoziției. Astfel că au fost proclamați două rânduri de deputați: unii proclamați de către biroul central, dar numai în numele coloarei de Verde și de Roșu, ceilalți proclamați de către celelalte 3 secții.49 Candidații guvernamentali cari au intrat în Cameră erau: prințul Di mitrie Ghica, Const. Blaremberg, Dobre Nicolau, Ștefan Ioanid, Gr. Păucescu și D. Gherman. Candidați opozanți proclamați de biroul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care îl întâlneai în polemici, în presă, prin întrunirile publice era numele lui Popa Tache. Popa Tache din Verde - fiindcă mai târziu am mai avut alți doi Popa Tache politicieni: Popa Tache din Negru, omul d-rului Sergiu, șeful de coloare liberal de pe Calea Moșilor și Popa Tache din Cărămidari, în coloarea de Albastru, omul d-lui Jean Florescu. Ei bine, Popa Tache din Verde era considerat acum nu numai ca șeful bandelor de bătăuși, dar ca personificarea regimului conservator. În
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era numele lui Popa Tache. Popa Tache din Verde - fiindcă mai târziu am mai avut alți doi Popa Tache politicieni: Popa Tache din Negru, omul d-rului Sergiu, șeful de coloare liberal de pe Calea Moșilor și Popa Tache din Cărămidari, în coloarea de Albastru, omul d-lui Jean Florescu. Ei bine, Popa Tache din Verde era considerat acum nu numai ca șeful bandelor de bătăuși, dar ca personificarea regimului conservator. În ziarele liberale regimul era numit întotdeauna regimul lui Popa Tache. Prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că fiind nervos a făcut o mișcare involuntară și propune să i se lege mâna la spate. Dar mar torii căpitanului Zisidi refuză. Pro cesul verbal consemnează întâmplarea. Bineînțeles în public cazul nu mai e discutat în speță, dar după coloarea politică a combatanților, conservatorii pretind că Emil Costinescu a dat dovadă de lașitate, liberalii ripostează acuzând guvernul că a trimis un spadasin ca să asasineze pe un ziarist de valoarea lui Costinescu. (Id., ibid., nr. 11648, 26 martie 1922, pp. 1-2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și cu ținută foarte burgheză, întrucât toți acești ofițeri nu erau militari de carieră, ci numai niște modești comercianți, proprietari, funcționari etc. aleși prin votul oamenilor din trupă. În fotografia ce reproducem aici figurează și un politician liberal, șef de coloare în coloarea de Negru, cunoscut pe vremuri, Veniamin Hernia. (Id., ibid., nr. 11688, 14 mai 1922, pp. 1-2.) Pagina 245 * În ziar Bacalbașa reproduce o altă fotografie, precedată de următoarea explicație: Mai dau și fotografia unui alt liberal tânăr, aceea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ținută foarte burgheză, întrucât toți acești ofițeri nu erau militari de carieră, ci numai niște modești comercianți, proprietari, funcționari etc. aleși prin votul oamenilor din trupă. În fotografia ce reproducem aici figurează și un politician liberal, șef de coloare în coloarea de Negru, cunoscut pe vremuri, Veniamin Hernia. (Id., ibid., nr. 11688, 14 mai 1922, pp. 1-2.) Pagina 245 * În ziar Bacalbașa reproduce o altă fotografie, precedată de următoarea explicație: Mai dau și fotografia unui alt liberal tânăr, aceea a lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
discuția asupra teoriei pictorialiste din secolul XX. Dacă poziția articolului lui Ion Vianu se evidențiază într-o perspectivă diacronică a teoriilor pictorialiste, intervenția lui George Călinescu din Probleme de pictură este un mic exercițiu de anatomie a picturii: "[...] pictura presupune coloarea, care e carnea tabloului [...] un tablou fără colori e ca o sculptură fără marmură"39. Dan Hăulică se situează în descendeța Laoconului lui Lessing atunci când sesizează resorturile dialogului dintre arte. Articolul rămâne însă la nivelul unor observații generale despre legătura
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu va fi adunat Însăși experiențe practice. Fără Îndoială că nu este ușor de a se lămuri, numai după manual, asupra noii metode de diagnostic și de a-l pătrunde pe deplin; deoarece se Înfățișează numai forma, iar nu și coloarea cum și mișcările părților corpului ce se studiază. Cu toate acestea, cu oarecare energie, Înțelegerea devine cu putință, am fost tentat de a atașa la volum ilustrații colorate; dar m-am convins imediat că culorile nu pot fi reproduse pe cale
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Adrian Maniu e un artist plastic refulat care se consolează în poezie. Dar de ar fi ales paleta, n-ar fi fost un Delacroix, ca poetul francez, ci un pictor din secolul XIV ori un iconar bizantin, însetat de aurărie, coloare focoasă și hieratism liniar. G. CĂLINESCU SCRIERI: Figurile de ceară, București, 1912; Salomeea, București, 1915; Din paharul cu otravă, București, 1919; Fata din dafin (în colaborare cu Scarlat Froda), București, 1918; Meșterul, București, 1922; Lângă pământ, București, 1924; La Gravure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]