183 matches
-
povești din „O mie și una de nopți”. Cu o nominalizare la Globurile de Aur pentru cel mai bun film de comedie în 2000, si nominalizat la European Film Awards și BAFTA, Evadarea din Coteț / Chicken Run spune povestea unor colocatari la ferma de ouă Tweedy unde orice găină care nu furnizează micul dejun poate sfârși pe post de cină. Mai multe detalii despre filmele din competiție și programul festivalului, pe site-ul http://www.kinodiseea.ro/. KINOdiseea, unul dintre cele
La drum cu tata, filmul de debut al regizoarei Anca Miruna Lăzărescu are premiera la KINOdiseea International Children Film Festival [Corola-blog/BlogPost/100141_a_101433]
-
peleți și alte materiale de încălzire, vă informăm că ați fost exclus/ă din lista beneficiarilor eligibili ca urmare a depășirii pragului de venit de 2.000 de lei/loc de consum, deoarece la locul de consum unde aveți domiciliul figurează X (număr) colocatari, având următoarele CNP-uri: – ..................................... CNP (primele 7 cifre); ... – ..................................... CNP (primele 7 cifre); ... – ..................................... CNP (primele 7 cifre); ... – ..................................... CNP (primele 7 cifre); ... – ..................................... CNP (primele 7 cifre). ... Pentru a beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2022, cu modificările și completările
ORDIN nr. 2.768/2.114/4.902/3.498.489/1.150/442/2023 () [Corola-llms4eu/Law/276431]
-
dorește? ● Persoana face față sarcinilor pe care le are în gospodărie? ● Se poate deplasa în spațiile din afara casei în siguranță? ● Poate face față situațiilor stresante? ● Persoana reușește să comunice cu persoanele cu care se întâlnește în afara locuinței? Cu colocatarii? ● Își poate face igiena zilnică? Își poate pregăti și curăța îmbrăcămintea? ● Își poate pregăti hrana? Se hrănește suficient în fiecare zi? ● Persoana beneficiază de sprijin adecvat pentru îngrijire și sarcinile sau situațiile din viața de zi cu zi? ● Cum percepe
GHID din 2 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/281776]
-
se des-conspire prin vre-o aluzie ne la locul ei. Calculatorul ei, de ce nu și al său, puteau fi supravegheate. Convorbirea a decurs totu-și mai mult decât normal. Doi tineri întâlniți în lumea undelor făceau cunoștință. Constatând că sunt colocatari ai București-ului și-au dat întâlnire, nu la cafeneaua din colț, ca în Germania, ci la ei acasă. Lary a acceptat invitația lui Mary pentru vineri la „fiveoclok”, adică pentru mâine. Mary a aflat cu această ocazie că “Tery
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
fel de fel de răutăți. Și se mai lua câteodată după ei, băgându-i în sperieți. Dar atât.....ce era de fapt în sufletul lui, n-a știut nimeni niciodată! Sau poate, atunci, când și-a dat ultima suflare, printre colocatarii lui tăcuți, o fi încredințat vreunuia dintre ei vreo mare taină. Cert este că nici până în ziua de azi,nu a fost trădat. Dar nici uitat! A fost și este un etalon, termen de comparație în multe situații. Doamne,...ce
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
poeziei îi dădu un foarte prozaic picior, deloc metric, în părțile nepoetice, niște iambi și trohei de mă-sa cu tot neamul ei, plus un brânci pe ușă, însă dobitoaca rămasă în transă continuă să ragă pe hol, spre amuzamentul colocatarilor ieșiți, ca de obicei, indiferent de oră, în pragul ușilor. În casă, Maestrul, tulburat de repetatele căderi ale virtuților sale poetice, se închina la icoana Fecioarei, jurând abținerea totală, refuzul păcatului cărnii cel ce, iată, aduce după sine căderea... Adânca
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să se statornicească monotonia dacă nu într-o asemenea locuință-șablon, în care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spațiul economic globalizat. Prin concentrarea și organizarea unui volum mare de informații într-un număr redus de pagini, speranța autorilor este că, la finalul textului, cititorul să aibă o atitudine clară atunci când descoperă că acest musafir modern i-a devenit colocatar și să-și definească o poziție față de această provocare a timpului nostru, având capacitatea să formuleze răspunsuri la întrebările privind „drumul” urmat de globalizare în lumea contemporană: ce vrea, cine-i sunt prietenii și inamicii, câștigătorii și perdanții din spațiul
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
de copii cu strigăte în cor: „Domnișoara Ridiche a făcut un Ridic”. O experiență bizară e cea parcursă de o pictoriță, Olga, protagonista din Table d’hôte, fascinată, ca toate femeile tinere din pensiunea berlineză în care locuiește, de un colocatar enigmatic. Acesta îi propune, într-o seară, să devină mama adoptivă a băiatului său, născut de o soție de care a divorțat, fata urmând să primească drept compensație o mare colecție de bijuterii. Dar Olga află că insul e arestat
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
47 Frica de zi cu zi (Radu Clit) 59 Cotidianul comunist (Aurora Liiceanu) 71 Memorie și uitare a comunismului la intelectualii francezi. Interpretări contemporane (Gilles Ferréol) 78 PRACTICI COTIDIENE Context social și practici cotidiene - o rememorare (Adrian Neculau) 87 Instituția colocatarilor (Tatiana Slama-Cazacu) 110 Oficializarea reprezentării private a propriei vieți. Studiu de caz: dosarul de cadre al unui profesor universitar, 1950-1965 (Septimiu Chelcea) 118 Informatorul de lângă noi (Germina Nagâț) 132 Cenzura noastră cea de toate zilele (Liviu Antonesei) 138 Indiferența nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
2004), „Des représentations sociales à l’institutionnalisation de la mémoire sociale”, Connexions, 80, pp. 31-41. Tapia, C. (2004) „Éditorial”, Connexions, 80, pp. 7-10. Viaud, J. (2004), „Mémoire collective, représentations sociales et pratiques sociales”, Connexions, 80, pp. 13-30 Instituția colocatarilortc "Institu]ia colocatarilor" Tatiana Slama-Cazacutc "Tatiana Slama‑Cazacu" Printre primele inovații ale noului regim care se instalase către sfârșitul anilor ’40 - și, de fapt, o „cucerire” prin care se încerca rezolvarea comodă a penuriei de locuințe, dar prin care, totodată, se realiza șí
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
către sfârșitul anilor ’40 - și, de fapt, o „cucerire” prin care se încerca rezolvarea comodă a penuriei de locuințe, dar prin care, totodată, se realiza șí deloc subtilul control asupra vieții cetățenilor României - a fost introducerea, în intimitatea căminului, a «colocatarilor»1. Adică, în traducere liberă a noii limbi de lemn: impunerea unor persoane complet străine (de obicei, din sferele agreate, adesea din «clasa muncitoare» sau dintre cei încurajați să vină în București cu diverse slujbe ținând de „Partid”, adesea cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
moda pariziană (între altele, părăsindu-și costumația inițială, adică uniforma din piele neagră). Începând cu traiul ei în raiul sovietic, filmul o arăta pe „Ninocika” trecând spre WC, spre bucătărie, spre ieșirea din apartament, din camera ei, prin cea a „colocatarilor” (nu cunoșteam pe atunci termenul care avea să ne învenineze existența cel puțin trei decenii); evident, promiscuitatea nu putea fi evitată, dar ce ne-a mirat atunci, în film, a fost mai ales faptul că locatarii camerei alăturate celei a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al bunicii tocmai decedate) a venit N., o nepoată a soțului meu, studentă, care mai înainte locuise într-o „debara” insalubră, fără ferestre. „Împărțirea” rămasă definitivă apoi aproape 20 de ani a fost aceasta, adică două camere, destul de mici, cu «colocatari»; celelalte trei erau: dormitorul mamei (tatăl meu a fost curând arestat), dormitorul soțului și al meu (fostul birou al tatălui), iar fosta mea mică odaie era «de lucru», fiind «cadre universitare» (de fapt, doar soțul, după ce eu, în 1952, am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
20 de ani, scăldării în cada noastră, singurul loc igienic rămânând dușul în răstimpul când camera de baie nu era ocupată. și totuși, acestea erau doar începutul. Conduita sărmanului F., chiar cu mentalitatea lui schimbată, era „nimic” față de cea a colocatarilor care s-au mai perindat în fostul nostru „cămin”. Căci, într-o bună zi, revenind de la serviciu, B. și eu, am găsit un du-te-vino în hol: oameni străini care mutau bagajele nepoatei, N., iar alții cărau un pat, un dulap
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai putut permite plăcerea de a invita familia și prieteni la masă ori la micile „petreceri” pe care ni le-am mai fi îngăduit. Dar, mai ales, a trebuit să ne schimbăm ritmul de viață în funcție de orele impuse de unii colocatari. Ei lucrau la o fabrică, se sculau la cinci, forfoteau prin casă (încă decent) până plecau, iar seara nu mai puteam vorbi tare (de aceea, am renunțat cu totul la sufragerie) și a trebuit să mutăm aparatul de radio și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau medicii cu studii reduse, făcute mai ales «pe baza dosarului» în acea epocă în care, existând încă alimente și îmbrăcăminte «raționalizate», primeai bonuri sau «cupoane» cu un număr de «puncte» care te îndrituiau să obții strictul necesar). Acești noi «colocatari» ai noștri au fost ultimii - vreo 15 ani, adică până în 1969, dar și cei mai feroce, înveninându-ne anii tinereții, care ar fi trebuit să ne fie liniștiți măcar în casă, dacă nu șí „în afară”. Veniseră cine știe de unde
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bună-)cuviință sau conviețuire, mărginiți și, în definitiv, mitocani, fără bruma de respect pentru mama mea (pildă de tăcută „icoană”), necum pentru statutul nostru cultural, social, de universitar și de cercetătoare. Se sculau, firește, tot la cinci și, spre deosebire de primii «colocatari», puneau radioul să urle - literalmente (de altfel, tot așa urla și în restul timpului când erau acasă, nu numai dimineața până plecau: „studiindu-i”, remarcasem că aveau „nervii tari”, erau încă insensibili șí pentru că nu munciseră mult timp, intelectual; treptat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
primim «un străin») se minunau cum trăiam. Adică, urcând scara de stejar, vedeau, în hol (care avea doar umbre înnegrite pe locul tablourilor, fie vândute, fie depozitate în camera mamei), un cuier de haine cu ciorapii puși la uscat de către «colocatari», eventual șí alte rufe, mai intime, apoi dulapul de bucătărie vernil lângă bufetul de nuc, și zăreau (până să-i poftim, repede, în dormitor) o tânără în capod înflorat de «zenana», mergând cu vase către bucătărie, sau un bărbat în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
zenana», mergând cu vase către bucătărie, sau un bărbat în pijama, trecând (spre baie) cu prosopul pe umăr. Uneori, mai auzeau un radio urlând. După un timp, mai ales către mijlocul anilor ’60, începuse să se atenueze urgia traiului cu «colocatari»: se construiseră noile blocuri (în mare parte „economice”, neconfortabile, dar cel puțin ofereau un adăpost populației crescânde și îndeosebi strămutate de la sate întru amplificarea «clasei muncitoare», adică din fabricile mereu în expansiune, după programul dorit de Dictator). De asemenea, unele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să scape de acel flagel. Se instituise șí o reglementare a costului chiriei în raport cu salariile, dar și cu spațiul ocupat, astfel încât (statul câștiga!) se permitea depășirea spațiului inițial (însă, tot de aceea, unii preferau să plătească mai puțin, rămânând drept «colocatari», în dauna celor care ar fi dorit să scape de ei). Se trecuse șí la admiterea cumpărării sau a construirii unei locuințe ca „proprietate personală” (tot un avantaj pentru stat, care avea dificultăți în întreținerea imobilelor devenite - în mare parte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai mult de o singură casă ori un apartament, pentru a nu deveni exploatatori prin închirierea celor suplimentare. Noi rămăseserăm, în acea casă din Calea Rahovei, chiar la sfârșitul anilor ’60, printre ultimii care nu «se aranjaseră» și suportam regimul cu «colocatari» veniți peste noi. Ni se propusese să cumpărăm propriul apartament, ceea ce - pe lângă că presupunea posedarea unei sume de bani pe care nu o aveam - ne păruse imoral, absurd (adică să cumpărăm, de la stat, care nu mai putea face față întreținerii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asemenea „cinste”; în definitiv, ar fi primit, pe nedrept, avantajul unei situații (de a locui singuri) pe care noi nu numai că nu o avusesem, dar ei contribuiseră să o resimțim ca pe un infern. Am scăpat de această „binefacere” - «colocatarii» - (care ne-a urmărit până șí în „Epoca de Aur”) abia în 1969 sau 1970, cuplul de «colocatari» și-a cumpărat un apartament. Nu mult după aceea, a decedat șí F. Am cheltuit mult ca să reparăm apartamentul și să-i
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noi nu numai că nu o avusesem, dar ei contribuiseră să o resimțim ca pe un infern. Am scăpat de această „binefacere” - «colocatarii» - (care ne-a urmărit până șí în „Epoca de Aur”) abia în 1969 sau 1970, cuplul de «colocatari» și-a cumpărat un apartament. Nu mult după aceea, a decedat șí F. Am cheltuit mult ca să reparăm apartamentul și să-i redăm (ceva) din stilul anterior. Trebuia să plătim o chirie mult mai mare (pentru «spațiul excedentar»), însă merita
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prieteni la masă, civilizat, «în sufragerie» și chiar dând două sau trei «petreceri» - pe care nu le putuserăm avea în toată tinerețea noastră frustrată -, să ascultăm muzică «în hol» și să nu ne trezim la 5 dimineața în urletele radioului «colocatarilor», dar, mai ales, eram răsplătiți de zâmbetul înseninat al mamei când mergea spre bucătăria unde era acum singură ori când revenea de acolo. A murit însă după doi ani. Rămași prea singuri în apartamentul cu chirie crescută și greu de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]