62 matches
-
răbdare și fără îmbărbătarea ei continuă n-aș fi ajuns niciodată la capătul acestei opere. Nu voi uita vreodată de cîte (infinite) ori și-a murdărit mîinilei albe ca să schimbe banda mașinii mele de scris portabile Remington. Salvador Elizondo (1932-2006) Colofon Moartea este acea operațiune a spiritului prin care tu, cititor, și eu, autorul acestei scrieri, ne pierdem importanța; chiar dacă relația noastră rămîne intactă. René Avilés Fabila (n. 1940) Perechea nepereche Erau un cuplu de homosexuali realmente nepereche: Jorje, tînăr și
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
un moment decisiv al istoriei literare recente. Reeditarea lui Eugen Suciu are o altă menire. Ludică și serioasă, în același timp. Cu o miză afectivă manifestă, însă și cu o provocare critică strecurată în subtext. Bucuria anonimatului apare, așadar, conform colofonului, într-o ediție revăzută. Nu se precizează în ce constă revizuirea și, avertizați fiind asupra problemelor pe care optzeciștii le-au avut cu cenzura, am putea bănui că autorul a operat o reeditare după manuscrisul original, eliminând eventualele intervenții ale
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
descriere bibliografică, fiecare reprezentând câte un STAS. ISBD(M) monografii Termeni specifici: colecție, monografie în mai multe volume ISBD(S) seriale ISBD(A) carte veche: descrierea publicațiilor apărute într unul sau mai multe volume până la 1801. Termeni specifici: amprentă, caiet, colofon, pagină frontispiciu, signatură ISBD(CM) documente cartografice Termeni specifici: cartuș, materiale cartografice, secțiune ISBD(NBM) non-carte Termeni specifici: conteiner, data fonogramei, etichetă, sursă specifică de informare, sursă nespecifică de informare ISBD(PM) note muzicale: muzică tipărită Termeni specifici: numărul editorului
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum scriu istoricii, pornind de la Smyrna înspre Tyrsenia și Iberia, ajuns apoi la întoarcere în Ithaca lui Ulises și la Colofon, după care, reîntors la Smyrna, îl găsim și la Neos Teichos, apoi la Cyme, la Foceea, la Erytreea, la Chios și în sfârșit, la Ios, unde își găsește obștescul sfârșit. Oare în care localitate din cele prin care trecuse, o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau lui Fabius?); V, V; V, XI; V, XIV; Ponticele, I, IV; III, I; III, VII (adresată unor amicis și indirect unor uxori). În epistola Tristele, I, VI, Ovidiu proclamă că mai puțin a fost iubită Lyde de către Antimah din Colofon, mai puțin Battis de amantul ei Fileta din Cos (340-290 î.H.), decât Fabia care a pătruns adânc în inima sa. Aceasta l-a susținut pe sulmonez în nenorocirea sa, i-a apărat patrimoniul de un individ rău intenționat: acesta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Isaac, Grosby, Connor ș.a. 11 Aici tind să fie incluse de exemplu teorii cunoscute sub denumiri precum: instrumentalism, situaționalism, cognitivism, modernism, invenționism și chiar postmodernism și autori precum: Barth, Mitchell, Brass, Horowitz, Calhoun, Anderson, Jenkins ș.a. 12 Eleații (Xenofan din Colofon, Parmenide, Zenon din Eleea) susțineau unicitatea și imuabilitatea lumii și existenței, în vreme ce Heraclit din Efes era adeptul ideii de schimbare continuă, foarte sugestiv surprinsă în aforismul său: panta rei. 13 Care pot fi incluse în categoria întrebărilor ontologice (vezi de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
grafia sumeriană a unui teonim nu sunt Îndeajuns pentru a exclude legături, chiar profunde, cu tradiția locală. Mărturii de prima importanță despre cult sunt considerate textele care atestă credința În intervenții actuale, și nu mitice, ale divinității. Între acestea intră colofoanele tratatelor, În care se invocă veghea divină: aici apar zeul solar Utuxe "Utu", Zababaxe "Zababa" e Nisabaxe "Nisaba", În vreme ce În calitate de garanți sunt din nou invocați Utu, Adaxe "Ada" (formă arhaică a lui Hadduxe "Haddu"/Adadxe "Adad") și Kuraxe "Kura". Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copiate cu acuratețe ne garantează nu numai că amalgamul de credințe pe care le conțin Își păstrase actualitatea, ci și că textele trebuie să se fi recitat În ocazii ceremoniale deosebite, după cum ne indică În mod clar unele Însemnări din colofoane. În sfârșit, nu trebuie uitată prezența În religia ugaritică a unei puternice componente hurrite, dovedită fie de divinitățile menționate În texte, fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
discursului mitic. În regiunea ioniană, la Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași perioadă, către sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr., Xenofan din Colofon Începe o critică a excesivului antropomorfism al zeilor și afirmă unicitatea divinității, invizibilă și omniprezentă, negenerată și eternă, și, de asemenea, sferică, refuzând conținutul miturilor tradiționale Întrucât ele atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începe cu Tales din Milet și Anaximandru și se numește „ioniană”, cealaltă Începe cu Pitagora și se numește „filozofia italică”. Din ea fac parte Pitagora și fiul său Telauges, Xenofan, care - conform tradiției antice - s-a refugiat În Italia de la Colofon, Parmenide și Zenon din Elea; tot astfel, prin intermediul lui Leucip din Elea, și Democrit, Nausiphanes și Epicur din Atenaxe "Atena". Odată cu Epicur, așa se spune explicit, ar Înceta filozofia italică (Diogene Laertios, 1, 13-15; cf. 8, 1). Această reconstruire prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu o necesară devoțiune practicată pe plan social. Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale divinităților, deoarece acestea nu au nici membre, nici sex1. El Își legitimează afirmația citând explicit din Xenofan din Colofon; asemenea acestui reprezentant de prestigiu al școlii eleate (cf. subcapitolul 2.3b2c), el vrea să Își exprime doar propria părere și nu lansează afirmații sigure: În mod clar, este vorba despre o măsură de apărare a unui Învățat precaut 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale acestei perioade. În timp ce vechile sedii panelenice de la Delfi și Dodona, alături de atâtea alte oracole cu caracter local, continuă să fie ținta pelerinilor care așteaptă de la zeitățile lor titulare soluții la problemele istovitoare ale existenței zilnice, Apolloxe "Apollo" din Claros (Colofon) și din Didima (Milet), În Asia Mică, se dovedește În stare, În primele veacuri ale Imperiului, să satisfacă și instanțele intelectuale ale omului, oferind rezolvare acelor probleme ale logos-ului pe care Plutarh le consideră Încredințate tot puterii preștiinței divine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]