2,591 matches
-
A început să numere oamenii care ies din lift. Să-i pună în cutiuțele lor, cu etichete bine lipite, așa cum face cu toată lumea. Ordonat. Atent. Neamț, în jur de cincizeci de ani, pantaloni scurți albi, aparat de fotografiat Nikon, pălărie colonială. În vacanță cu soția. Soția e grasă, albă și creață ca o oaie. Geantă plină de creme dermoprotectoare. Cuplu de japonezi, cam treizeci, mici de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă nedefinită, coșuri, certat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
într-o politică nouă, ei trebuie să stabilească noi condiții și să-și asume toate consecințele. Vechea monarhie din Franța a făcut dovada acestui fapt în veacul al XVIII-lea, în timpul "inversării" alianțelor. Și, iată, un exemplu mai recent: politic colonială implică o anumită politică navală, chiar prin aceasta ea induce o politică de uniune sau una de ostilitate față de puterile maritime. Împăratul Wilhelm al II-lea16 avea atunci când, urmând o politică colonială, spunea că viitorul Germaniei se află pe mare, dar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
inversării" alianțelor. Și, iată, un exemplu mai recent: politic colonială implică o anumită politică navală, chiar prin aceasta ea induce o politică de uniune sau una de ostilitate față de puterile maritime. Împăratul Wilhelm al II-lea16 avea atunci când, urmând o politică colonială, spunea că viitorul Germaniei se află pe mare, dar problema era aceea că doar la Berlin se putea stabili gradul în care puteau fi afectate raporturile tradiționale ale Germaniei cu Anglia. Să revenim la diplomat. Acesta trebuie, firesc, să urmărească
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Madrid în 1902, apoi la Berlin, în 1907. În noiembrie 1911, după "afacerea Agadir", el a încheiat împreună cu secretarul de stat la Afacerile Străine al Germaniei, dl. Kiderlen Waechter, un acord prin care era efectuată o nouă delimitare a posesiunilor coloniale ale Franței și Germaniei în Africa. În 1915, a devenit secretarul ministrului Afacerilor Străine. Delegat la Conferința de Pace din 1919, el a prezidat Comisia Teritorială însărcinată cu delimitarea frontierelor dintre statele Europei. După Conferința de Pace a fost președintele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de a Treia Republici Franceze (n. tr.). * Este vorba despre fratele mai mare al autorului, ilustrul diplomat Paul Cambon 83, 1843-1924 (n. tr.). * Este vorba despre ilustrul diplomat francez Camille Barrère, ambasadorul Franței la Roma în intervalul 1897-1924 (n. tr.). * Colonială (n. tr.). * Al Franței, evident (n. tr.). * Adică al XIX-lea (n. tr.). * De altfel, termenul de "scări" vine de la cuvântul în limba turcă iskele = scară (n. tr.) * În original lettres de provision (n. tr.). * Adică ambasadorilor (n.tr.). * În
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai diverse teme furnizate de către Daniel Perdigăo sunt mană cerească: de la contorsionata istorie lusitană până la tradițiile ei culinare, de la tribulațiunile politice la cele amoroase, de la tabieturile lui Pessoa până la cele ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale până la destrămarea imperiului colonial, de la templieri la inchiziție, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ș.a.m.d. ... totul relatat cu incansabilă vervă, în formulări persiflante (cu dominante în registrul sardonic). Românul cultivat va identifica aici o iremediabilă contaminare cu spiritul
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
ironie subtilă -, civilizat după modelul democrațiilor occidentale, dar inițiatorul unui regim autoritarist de o cruzime teribilă, sensibil și carismatic, dar labil și paranoic etc. Acuzîndu-l în final pe Garrigan de a fi încercat să joace cu el mai vechiul rol colonial al omului alb civilizator pe scena Africii negre, - nu lipsită de interes această acuzație, întrucît o anumită frivolitate pare să-l conducă pe tînărul medic scoțian atît la mici aventuri ocazionale, cît și la o viziune idilică -, Idi Amin subliniază
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
de structuri fundamentale psiho-sociale, etnice, de civilizație, de cultură, de vechi tradiții și mentalități". Opinia lui Constantin Carbarău, pe deplin justificată, este că determinările literaturii negro-africane (termen pe care îl preferă), nu trebuie căutate în literatura exotică sau în cea colonială, ci în creațiile originale ale scriitorilor autohtoni din diverse țări ale continentului, fie scrise în limbile franceză și engleză, în epoca modernă, încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, impunându-se pe plan universal, ca romanul Batouola de
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
și în modul de a gândi al societății. Individul/africanul a dobândit un statut mai propriu, mai personal, cu mai multă importanță, încetând de a mai fi doar firul de nisip din grămada colectivității, iar societatea - societatea africană din perioada colonială - a început să se obișnuiască cu această nouă ipostază, încet, încet, s-o accepte și, pînă la urmă, chiar s-o cultive." Drept consecință, "africanul s-a putut înfățișa și a putut fi receptat și ca personaj literar, ca erou
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
personaj literar, ca erou de roman". în prezentarea romanului negro-african, Constantin Carbarău apelează la lucrările unor prestigioși exegeți străini, cum este aceea a lui Jacques Chevrier, Littérature nčgre (1984), în care stabilește tipologiile principale: romanul contestării, un rechizitoriu al lumii coloniale; romanul istoric, readucând în actualitate valorile trecutului precolonial; romanul formării, al destinului tinerilor din perioada contemporană; romanul dezamăgirii, al decepției provocate de corupția și despotismul regimurilor post-coloniale. Romanul negro-african, concluzionează Constantin Carbarău, "l-a scos pe locuitorul continentului din ipostaza
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
decepției provocate de corupția și despotismul regimurilor post-coloniale. Romanul negro-african, concluzionează Constantin Carbarău, "l-a scos pe locuitorul continentului din ipostaza de obiect exotic, de individ fără biografie, fără personalitate, cum îl tratau stăpânii colonialiști și cum îl înfățișa literatura colonială, prezentându-l ca om, cu tot ce-i specific acestuia, ca un ins care trăiește, muncește, iubește, gândește la rostul lui și la rostul lumii, pe scurt, ca un complex și complicat personaj literar, ca un erou problematic, asemeni eroilor
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare și nesigură, eterogenă și multicoloră, trivială și veselă, în vreme ce bizarul îi aparține integral autorului, ca un condiment necunoscut adus de undeva din Indii. Prin filieră colonială britanică, mă grăbesc să adaug. Asemănările cu personaje reale ori imaginare sunt indiscutabile, dar ele rămân, grație lui Radu Paraschivescu, pe parcursul tuturor narațiunilor, doar asemănări. Și nimic mai mult. Distanța dintre cotidianul recognoscibil și scriitura bufă din Bazar bizar e
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
agrava situația Imperiului Otoman, considerat „un om foarte bolnav”. și teritoriile sultanale din nordul Africii, vor fi pierdute, mai întâi Tunisia, în 1881, iar în anul următor Egiptul. Beneficiarele acestor teritorii vor fi Franța și Marea Britanie, state cu un imperiu colonial destul de vast. Pierderile teritoriale nu se vor opri aici, deoarece, în 1885, Rumelia orientală va fi preluată de Bulgaria, constituită în mare principat, după 1878. În viața politică internă, în perioada domniei lui Abdul Hamid al II-lea se produc
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
mai vârstnici atitudini nedemne și eronate în acești ani, post-sovietici. Da, au plătit un tribut înainte de 1989. Demnitatea a fost o avis rara printre intelectualii basarabeni, dar și represiunea - să nu uităm! - a fost teribilă. Noi, acolo, aveam și jugul colonial, nu numai pe cel ideologic. Spiritul creator a fost pus într-un fel de "cizmă spaniolă", pentru a fi frânt. "Refugiul în estetic", din anii '60-'70, în România, în Basarabia era văzut în continuare ca un delict penal, exact
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
ambiguități, a neliniștii identitare, a neputinței de a defini, delimita și obiectiva caracteristicile, de a pătrunde în adâncuri și a trasa clar diferențele, deoarece, pe de o parte, s-a creat o rezistență la tot ceea ce e legat de perioada colonială, iar, pe de altă parte, țările colonizate, deși independente din punct de vedere politic, nu au reușit să își elibereze cu adevărat culturile de influența colonizatorilor. În fine, ar mai fi vorba despre o a treia fază, cea recentă, în
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
treia fază, cea recentă, în care se conturează trecerea spre un "neo" sau "super" colonialism globalizator, unde diferențele nu mai sunt considerate opuse, ci complementare, asemenea unor noduri dintr-o rețea orizontală, în care ierarhiile verticale au fost abolite. Trecutul colonial, din ce în ce mai distanțat în timp, este acceptat cu o oarecare seninătate, ambiguitățile sunt văzute dintr-o direcție mai degrabă pozitivă, iar elementele transnaționale devin "translaționale", deci fertilizante și puternice. Cînd au apărut, deși au avut o largă bază politică, antropologică și
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
oamenii și viața sa, cu dilemele identităților naționale și culturale, cu problemele legate de multiculturalism, de felul în care civilizația colonizaților a fost folosită în favoarea colonizatorilor sau de felul în care s-a construit discursul ficțional pentru a justifica dominația colonială. Ceea ce se respinge ferm în aceste teorii este distincția Occident/Orient, conform căreia vesticii ar fi "superiori" prin tehnica lor mai avansată, prin administrația și armata mai bine puse la punct, prin cultură și raționalitate, iar orientalii, lipsiți de calități
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
Această opoziție ar justifica destinul de conducător al albilor și prezența vesticilor pe teritorii care nu au fost niciodată ale lor, contribuind, cu bună știință, la solidificarea unor stereotipii de gândire, proliferate, pe de o parte, pentru a impune stăpânirea colonială și, pe de altă parte, pentru a opri colonizații de la a-și construi un spațiu socio-cultural independent, bazat firesc pe stratificarea istorică și destinul politic al propriei lor țări. Albert Memmi (The Colonizer and the Colonized, 1967, p. 82) este
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
cu alterități identitare, vesticii au două opțiuni: fie să ignore diferențele și să accepte alteritatea, interpretând-o din perspectiva propriilor valori culturale; fie să prefere securitatea propriei poziții culturale și să refuze punctul de vedere al alterității. Prin urmare, literatura colonială, așa cum remarcă și Abdul R. JanMahomed (The Nature and Context of Minority Discourse, 1995, p. 18), este divizibilă în două categorii: cea simbolică și cea imaginară. Prima, bazată pe imperativele egalitariste ale societăților vestice, reflectă eficacitatea valorilor, obiceiurilor și deprinderilor
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
o serie de ambiguități. Deși fostele colonii și-au câștigat propriile lor guverne și propria lor administrație, totuși, ruptura cu trecutul nu s-a produs cu adevărat. S-a păstrat acel amestec de continuitate și schimbare care leagă perioadele precoloniale, coloniale și postcoloniale într-o singură arie majoră de investigare, după cum a apărut și dificultatea de a recunoaște, integra și reflecta propria diversitate etno-culturală. Frontierele lumii postcoloniale nu mai sunt doar politice sau lingvistice, ci au devenit mai degrabă imaginative, bazate
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
Rushdie, că o "ayah" este o guvernantă sau că "dharma chakra" este roata destinului, cu douăzeci și patru de spițe, folosită ca un simbol național pe steagul și sigiliile oficiale ale Indiei. Doar atunci când engleza amenință să mențină un tip de dominație colonială lingvistică, ea este abandonată, iar scriitorii se întoarc la limba lor de origine. Ngugi wa Thiongo, de pildă, a preferat să revină la limba sa maternă pentru a consfinți prin gestul său independența Kenyei. Desigur, se poate pune întrebarea de ce
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
civilizatoare. Iar când așa ceva nu se poate înfăptui unul zice că: „Acuma, dacă tot i-am prins pe toți grămadă în autobuz, să-i închidem și să le dăm foc“. Exterminarea, genocidul devin niște condiții absolut necesare pentru realizarea proiectelor coloniale. Să ne gândim la soarta indienilor americani. Dorința de exterminare e însoțită de o ură nedirecționată, o ură abstractă. Mai mult pentru conceptul de aurolac. Stereotipii culturale. Câți dintre dumneavoastră ați cunoscut personal un aurolac pentru a-l putea disprețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
anume: educația copiilor și protecția minorilor, anumite forme de asistență În favoarea muncitorilor (limitarea orelor de muncă etc.) și În favoarea săracilor pe care le califice drept o „datorie a Statului”. De asemenea, filosoful englez admitea intervenția Statului În materie de expansiune colonială sau acolo unde era vorba de a favoriza descoperirile geografice, explorările științifice și marile lucrări publice. În aceeași direcție s-a orientat și gândirea lui Herbert Spencer din lucrarea semnificativă, cu titlul Omul contra Statului (The Man versus the State
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subînțeles și surîd amabil, explicînd că e vorba de informații clasificate. Nu altfel stau lucrurile În cazul insulei Roland: cei care știu că, timp de aproape patru decenii, România a fost (iar potrivit unor surse, continuă să fie!) o putere colonială, nu par dispuși să vorbească; fie că răspund altor Întrebări decît celor care le sunt puse, fie ridică din umeri, sau devin crispați și suspicioși, privind Îngrijorați În jur... Se tem și tac. Cu o singură excepție, despre care va
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai plimbat, dar nu știu un lucru: ai fost Îndrăgos...tit vreodată? Douăzeci și doi Cantina săracilor la care Antoniu se hotărăște În fine să meargă, se află pe o stradă dosnică de lângă podul Elefterie, Într-o casă cu aspect colonial, care a fost pe rând: cazarmă, internat de băieți, oficiu de pensii, și arhivă a unui liceu militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]