329 matches
-
este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greși, că soarta societății în care trăiești, este condamnată” (Ayn Rand, 1950) Cât de mult se potrivesc situației de astăzi din acest colt de țară atât de prost guvernat, cum este Basarabia aceste cuvinte scrise mai mult de o jumătate de secol în urmă de scriitoarea și filozoafa americană născută la Sanct Petersburg Alisa Zinovievna Rosenbaum, cunoscută în lumea literară sub pseudonimul Ayn
SOCIETATE CONDAMNATĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377350_a_378679]
-
vii, în lumea ta, cu ea alături Să te gândești , ea, oare te-a iubit? De te iubea, se ridică și prin omături, Dar niciodată nu te-ar mai fi părăsit... SUNT NOPȚI Sunt nopți,în care îngerii coboară, In colt de liniște regeasca, Să mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca. Sunt nopți, cu zile-n ele și cu dimineți, În care mumele își cântă plânsul, Să crească pruncii lor semeț, Din crez divin să biruie surâsul. Sunt nopți
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
pe intreg pământul, Măi zbuciumate decât marea Și mai cuminți decât cuvântul. Sunt nopți, măi albe decât crinii, De pură suferință și absolute căutări, Materne presimțiri, în mersul vremii, Le înălbesc destinu-n așteptări... Sunt nopți, în care îngerii coboară, In colt de liniște regeasca, Să mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca... REFUGIU Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil, în tine! Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
partea stîngă în bucătăria care corespundea cu sufrageria printr-o ușă interioară. În sufragerie se putea intra și din living, aici se găsea o masă lungă care avea în jurul ei 12 scaune cu spătare înalte; deasemeni mai era într-un colt o masă joasă dreptunghiulară așezată între o canapea și două fotolii. Pe peretele din dreapta livingului era o ușă prin care se intra în baia de serviciu, iar a doua ușă dădea în biblioteca-birou, din această camera se putea intra și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
când sunt singură vreau să fiu iubita! O lume nebună a ideilor mele mî învârtește într-un carusel amețitor și nu știu dacă trăiesc sau dacă visez. ********************************************** Au trecut deja trei zile de când sunt în acest orășel care pare un colt de lume rupt de civilizație. Oare aceste paturi din căminul liceului unde stau mai păstează amintirea celor care au trecut pe aici? Am vrut să văd cum vine primăvara la munte! Mă săturasem de monotonia ținutului de câmpie unde m-
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
medicul curant al poetului. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era gravă și ireparabilă. În ziua de 6 mai lucrurile s-au complicat: s-a ivit și o congestie pulmonară. Permanent cu mâna stângă strângea ușor coltul pernei iar cea draptă era paralizată. Agonia a durat două zile. În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 și un sfert poetul s-a stins din viață. Avea numai 57 de ani. ( relatare făcuta de Victor ȚINCU). Rășinarii
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
iar dacă chiar ieșeau undeva, ea făcea tot posibilul să se întoarcă cât mai repede și se închidea în camera cu tabloul, ignorându-l. - De unde l-ai cumpărat? La întrebarea lui furioasă, ridicase din umeri, cu un zâmbet straniu în coltul buzelor, un zâmbet pe care nu i-l cunoștea. Simțea că se depărtează de el cu fiecare zi care trecea. La început, răsuflase ușurat că dobândise mai multă libertate de mișcare. Nu îl mai suna să îl întrebe când se
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
Și-apoi... dansăm voioși pe la distracții. Prin cimitire plângem la morminte Pe cei ce ne-au crescut și-s oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele, pe toate, le-am pierdut
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
-ngropăm, firesc, unii pe alțiiși-apoi... dansăm voioși pe la distracții.Prin cimitire plângem la mormintePe cei ce ne-au crescut și-s oseminte,Apoi... plimbăm prin parcuri nepoțeiși, inocenti, mai gângurim cu ei.Prin suflete ne suflă vijeliiși ne pândesc, pe după colt, primejdii,Dar... mai găsim puterea să zâmbimși-n noi seninătate găzduim.Când prin noroi ne-a terfelit furtunași cu nimicul ne-a făcut totuna,Din mâl... am încoltit și am crescutși-angoasele, pe toate, le-am pierdut.Când în genunchi și când
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
sunt experiențele ei: „Leonora era pe moarte. Avea 54 de ani și suferea de cancer, inoperabil. Stătea în pat înconjurată de perne și de flori parfumate. Eram singure în cameră. - Doamna asistentă, îmi zise la un moment dat, arătând spre coltul camerei, vedeți îngerul ăsta, care vine spre patul meu zâmbind ? Mereu îmi zâmbește. Doamna asistentă, când văd îngerul ăsta, credeți că-l văd cu adevărat ? Privirea ei era fixă și îndreptată spre locul unde ar fi trebuit să văd îngerul
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
am spus și asta. În fine, un detectiv fără pistol e precum cowboy-ul fără cal, astfel încât aflăm și în ce constă arsenalul detectivului californian: La început a avut un pistol automat german, Luger. Cred că a avut și mai multe Colturi de diverse calibre, dar nu mai mari de 0,38, iar ultima oară am auzit că are un Smith & Wesson 0,38 special, probabil cu un butoiaș de patru inch. E o armă foarte puternică, deși nu cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse lui Nick Colt-ul său cu calibrul de 22. Lui Bill Îi dăduse aparatul de fotografiat. Asta ca să nu-l uite. Vara următoare trebuiau să meargă din nou la pescuit. Deci Hop era bogat. Urma să cumpere un iaht cu care să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a vieții! - Și în ziua aceea... (ce voi fi făcut eu în ziua aceea) s-a terminat tot? - Nu încă. Mergeam amândoi pe stradă și vedeam cu groază cămă duce tot spre hotelul unde ne întîlnisem și noi. De la un colt al străzii am început să plâng și m-am întors spre casă, în goană. El se ținea după mine și tot cerea explicații. Ce ușor pricepea unele chestiuni dificile, din cărțile cele mai subtile, și ce străină îi era o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins. — De unde vii? l-am Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținut miza. Și-s niște tipi foarte ciudați. Și nu cred că-s plătiți prea bine. Cred că dacă faci asta pentru bani, nu există destui bani pe lume ca să merite. — Vrei să te conduc? — Nu, spuse ridicîndu-se și prinzîndu-și Colt-ul cel mare pe care și-l dăduse jos cînd ne Întorseserăm de la masă. Nu-i nevoie, acu’ mă simt bine. Privesc din nou În perspectivă. Asta-i tot, trebuie să vezi lucrurile În perspectivă. — Mi-ar plăcea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită, netedă - și-o băgĂ În buzunar; apoi intră-n casă și coborî treptele care duceau la ușa din spate. Se așeză În lateralul ușii și, cu mîna dreaptă, scoase din toc Colt-ul greu. — Victoria, spuse foarte Încet În spaniolă, pe un ton disprețuitor, după care, cu picioarele goale, se mută fărĂ să facă zgomot de cealaltă parte a ușii. — Celor care o merită, Îi răspunse cineva din spatele ușii. Era vocea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de cealaltă parte a ușii. — Celor care o merită, Îi răspunse cineva din spatele ușii. Era vocea unei femei cea care-i răspunse la parolă - vorbea repede și agitat. Enrique trase zăvorul dublu și apoi deschise ușa cu stînga, ținîndu-și Încă Colt-ul În dreapta. În Întuneric stătea o fată cu un coș În mînĂ. Pe cap Își legase o batistă. — Bună, Îi spuse, după care Închise repede ușa și trase zăvorul. O auzea cum respiră În Întuneric. Îi luă coșul din mînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pot face o antenă specială cu care poți vedea Campionatul Mondial de fotbal la televiziunea iugoslavă, la vară, fie Îți repară mașina, o Dacia ruginită. Se vorbește cu cuvinte urîte, deși tu Îți semnalezi prezența cu pistolul cu capse, un Colt cu țeava scurtă, pare autentic, pe care tatăl Monicăi ți l-a adus, ambalat Într-o pungă de hîrtie maro, din America, unde a ajuns trimis de combinatul chimic Într-o delegație... Spectacolul s-a ter minat, vin toți din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a apucat de umeri pe Endō, care stătea lângă el. A apăsat atât de tare, încât Endō s-a zgârcit de durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de a se putea debarasa de mâna grea a lui Gaston, care-i apăsa cu toată puterea umărul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajunge, Iar viitorul mă alungă nepăsător. Mă sting pe marginea prezentului. Prihoancă Alexandra-Lăcrămioara, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet Violet: O culoare simplă, O culoare limpede, O culoare veșnică. Violet: Un colt de paradis, Un colt de iad, Sau ce mai vrei. Violet: O picătură pe-o pagină De suflet, O oază de gând. Prietenie adevărată Prietena cea adevărată, Spre calea cea bună Ea te îndrumă, De fiecare dată. Nu exista o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
alungă nepăsător. Mă sting pe marginea prezentului. Prihoancă Alexandra-Lăcrămioara, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet Violet: O culoare simplă, O culoare limpede, O culoare veșnică. Violet: Un colt de paradis, Un colt de iad, Sau ce mai vrei. Violet: O picătură pe-o pagină De suflet, O oază de gând. Prietenie adevărată Prietena cea adevărată, Spre calea cea bună Ea te îndrumă, De fiecare dată. Nu exista o zi fără Să stăm
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu, e perfect intact. Poți să pleci acum. Imediat după ce desfaci pachetul. Am spus să ieși din cameră! Bine, bine. În sfârșit. În cutie, alături de un bilețel, Tania a primit 6 nestemate: una țiclam în formă de stea cu 6 colturi, una roz în formă de fluture, una roșie în formă de fulger, una mov în formă de diamant, una portocalie în formă de măr și una albastră în formă de măr. Biletul suna așa: „Pentru tine și prietenele tale. Folosește
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
au crescut din nou în perioada noiembrie 1500 noiembrie 1502, interval în care a avut loc și episodul Rinaldeschi 133. Una dintre cele mai frapante calități ale mișcării savonarolane a fost tentativă de a obține controlul asupra străzilor și a colturilor de stradă din Florența, cum ar fi acela care a devenit scenă delictului lui Rinaldeschi. Istoricul Piero Parenti relatează că în timpul modestului "Carnaval" al lui Savonarola din 1496, "mici altare și crucifixuri și alte figurine" au fost plasate "în aproape
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ceilalți oameni de rând din Florența, "miracolul" de la "canto de' Ricci" a fost în esență o mișcare de inaugurare. Fecioara de la Annunziata, în mod normal inaccesibila în acea biserică, acum devenea vizibilă și își făcea simțită prezența printre ei prin intermediul coltului de stradă Madonna de' Ricci. Senzitivitatea față de imagini, la care Savonarola a contribuit în parte, ne ajută să explicăm nu numai severitatea, dar și atenția și în final devoțiunea. Actul sau blasfemator a atras atenția, în feluri ce au variat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]