196 matches
-
în clasa a V- a. Se terminase anul școlar și mergeam doar să ne luăm diplomele de merit. Mama de dimineață mi-a dat la micul dejun o cană din lut smălțuit, plină cu cafea (cicoare) cu lapte și un coltuc[ - Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lung, sau o bucată din partea exterioară a unei pâini rotunde. NA] de pâine de casă. Locuința noastră avea șase camere, astfel repatizate: cele din față, dinspre stradă, erau două dormitoare și o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Secerătorul Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
picioare. Ca și noi probabil că nu au urechi care să audă ce spun oamenii de bine. Numai că noi nu medităm deloc. Șa asta este rău, tare rău. Nu ne mai înțelegem unul cu altul nici măcar asupră împărțirii unui coltuc de pâine. Ce să zic despre o avere care nu este decât un măr al Discordiei. Cum ar fi să încercăm să concepem, fiecare după puterile sale, mici meditații pe care să le publicăm sub numele literar de Eseuri dar
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
suntem convinși de acest lucru. Cu rare excepții, toți purtăm în suflet nostalgia trecutului, pe care avem tendința să-l idealizăm, deși pare incredibil că ne plângem de prea mult bine. Și totuși, ne gândim cu emoție și dor la coltucul de mămăligă rece de proporții impresionante, alături de care biata mama punea câte o feliuță de brânză sau de salam ieftin, jalnic de minusculă, aproape de invizibil, pe care ni-l împacheta cu grijă și dragoste, strecurându-l neînduplecată în ghiozdanul prea
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
ales că ideea fusese preluată cu entuziasm de satrapul acela încornorat de frate-meu, care numai așa mă striga, și acasă, nu numai la școală. Dar cea mai grea rușine care mi-a pătat ,,onoarea” de școlar a fost acel coltuc de mămăligă, pe jumătate mâncat de nefericitul șoricel!... Referință Bibliografică: Farsă cu năbădăi / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2282, Anul VII, 31 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
Victor Dobre, din comuna Pecineaga - jud. Constanța. Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
iau în discuție natura lor, dar nici nu pot uita umilința de a sta pitit dup colț pentru ca gestionarul, în „imperiala” lui generozitate (și postură de „șef peste „cele ale gurii !”) să te cheme și să-ți mai dea un coltuc (felie) „c-atât s-a ajuns, poate mâine va rămâne mai multă, tovarășe profesor!”. Descărcam căruța cu „aurul copt în cuptor al holdelor patriei” alături de bătrânii care n-aveau somn sau îi trimiseseră odraslele (ditamai părinții la rândul lor!) la
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
de cizme îmblănite. Poezia este această regină în zdrențe care colindă din casă-n casă, din oraș în oraș, pe uliți, prin păduri și pe creste, se înalță cu zmeiele în azur, merge desculță pe ape. Și adesea, cerșește un coltuc de încredere de la oameni care, îndeobște, sunt atât de preocupați de varii interese, că uită că mai au și suflet, că trupul fără spirit e o fărâmă de lut nefolositoare. Aurica Istrate a găsit firișorul freatic care să o conducă
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Stai departe de arena Înfruntării efemere. *** Istoria este, uneori, ca o barcă Legănată pe ape negre, sângerii, Cineva ucide, ce găsește, încarcă Obiecte de cult. Ochelari, jucării, Cineva părăsește în larg naufragiații, Pe cei ce-și salvează puținul rămas, Ultimul coltuc, fărâma de viață. Ziua de azi este doar un popas? Ne trebuie, oare, o arcă a lui Noe? Laviathanul pare un blând cașalot, Cineva ucide, tăcerea-i dă voie. Mă aplec și citesc Pirkei Avot. *** In Cracovia, o fată îmi
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
prelungit de blițuri... Ce urmă, nu fu prea clar pentru ea: un interogatoriu nesfârșit în care toate întrebările începeau cu Nu-i așa că...?!, apoi un somn scurt și zbuciumat pe un colț de masă, o cană de apă și un coltuc de pâine... Și iar o lampă aprinsă într-un întuneric de peșteră, glăsuind insinuant Nu-i așa că...?! Lucrurile fură forțate și se decise prezentarea preliminară a probelor, pentru decizia de urmărire penală și detenție preventivă. Se conta, evident, pe excesiva
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
suntem convinși de acest lucru. Cu rare excepții, toți purtăm în suflet nostalgia trecutului, pe care avem tendința să-l idealizăm, deși pare incredibil că ne plângem de prea mult bine. Și totuși, ne gândim cu emoție și dor la coltucul de mămăligă rece de proporții impresionante, alături de care biata mama punea câte o feliuță de brânză sau de salam ieftin, jalnic de minusculă, aproape de invizibil, pe care ni-l împacheta cu grijă și dragoste, strecurându-l neînduplecată în ghiozdanul prea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
suntem convinși de acest lucru. Cu rare excepții, toți purtăm în suflet nostalgia trecutului, pe care avem tendința să-l idealizăm, deși pare incredibil că ne plângem de prea mult bine. Și totuși, ne gândim cu emoție și dor la coltucul de mămăligă rece de proporții impresionante, alături de care biata mama punea câte o feliuță de brânză sau de salam ieftin, jalnic de minusculă, aproape de invizibil, pe care ni-l împacheta cu grijă și dragoste, strecurându-l neînduplecată în ghiozdanul prea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mor în curând, vulpea ascunsă sub haină, cea care-n taină îmi cere o halcă. Scorpia mea neîmblânzită, scorpia care mă îmblânzește singura Singurătate peste care mă simt ca o regină. Ca o regină în zdrențe cerșind pe la uși un coltuc de încredere, un coltuc de suflet... Scorpia cu care o să vă plesnesc peste ochi cum plesnea cu biciul, Atila... Eu v-am iertat demult, iertați-mă și voi, nătărăilor, prea mult v-am iubit, prea mult v-am slujit, mânca
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
ascunsă sub haină, cea care-n taină îmi cere o halcă. Scorpia mea neîmblânzită, scorpia care mă îmblânzește singura Singurătate peste care mă simt ca o regină. Ca o regină în zdrențe cerșind pe la uși un coltuc de încredere, un coltuc de suflet... Scorpia cu care o să vă plesnesc peste ochi cum plesnea cu biciul, Atila... Eu v-am iertat demult, iertați-mă și voi, nătărăilor, prea mult v-am iubit, prea mult v-am slujit, mânca-v-ar Raiul lui
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
se adune de la treburi și să se lenevească, picoteala părea a se instala după activitatea de peste zi. Mama, într-o pauză cerută de nevoile odraslei, îmi așternuse în grabă pe un ștergar câteva bucățele de caș afumat, slănină tăiată, un coltuc de pâine pe care o păstra într-un coș agățat sus în cămară, îmi spunea ca de fiecare dată să „cumpăt”, leguma în general (care se obține cu greu și prin muncă, nu era nicio aluzie la contribuția mea privind
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
să deschidă ușa și să-i ducă ceva de mâncare căci o auzeau scheunând ca un cățeluș când se trezea din agonie. Nu mai avea putere să plângă, biata făptură! Iliuță venea în fiecare zi la ferestră cu câte un coltuc de mămăligă rece și câte două trei fire de ceapă, smulse de prin răzoarele sătenilor să le dea surioarei, dar nu putea să intre. Stătea acolo și-i îngâna frânturi de povești din cărțulia tatei iar ea se liniștea o
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să tremure ca apucat de friguri. Spunea că s-ar fi născut Într-un sat vecin. Nu preciza care. Și că părinții lui s-ar fi tras dintr-o stirpe aleasă. Tatăl său cică ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-o oală și le trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde tunșilor Întovărășite și de câte un coltuc de pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș Iacob al meu: cum știe el și rusește! Rușii se uită unul la altul, apoi fiecare În strachina celuilalt - apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuvântul după el ca să amintească faptul că bazarurile erau, În prezent, lipsite de orice produs comestibil. Oamenii au ucis deja animalele domestice și pisicile vagaboande, familii Întregi rătăcesc, zi și noapte, pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mușcându-și nervos buzele, apoi o privi îndelung, zâmbind stânjenit. - Adică, surâse el, dumneavoastră spuneți că sunteți doamna aceasta din documentul de identitate? Respectiv, persoana autentică. Flutură buletinul prin dreptul ghișeului, ca și cum ar fi încercat să alunge muștele acelea de pe coltucul de chiflă de graham. - Bineînțeles, ridică ea din umeri. Dar cine credeți că sunt? - Respectiv, adică sunteți doamna Inochenta Pancratz? - Exact. Soțul meu... De fapt, părinții lui n-au vrut cu țî normal. Pe vremea lor spuneau că-i mitocănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de seamă. - Bă, astîmpără-te, îi strigă, că doar n-oi avea pâlnie de argint în beregată! Sandu nu se sinchisi. Uscase o sticlă pe dinăuntru. Ceru lui Paraschiv o bucată de pîine: - Rupe-mi și mie din bulca aia un coltuc! Se băteau calicii de foame la gura lui. În timpul ăsta, Mitică-Ciolan, de avea și un zdrîng cu care intra în cântece, își puse mâna pe piept și zise: Spune, spune, moș bătrâne, Spune, caii când se fură? Noaptea pe fulgerătură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capră: două pentru cârciumar, două pentru popă și câteva chifle pentru Marița, ghicitoarea. Când le împărțea, calicii se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o jumătate de castravete din sertar, presărase dintr-o hârtie de pe masă sare, oftă și zise în cele din urmă, mulțumit: - Și, zi, ați fost la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive? - Așa e. Presarul rămase cu un coltuc de pâine în mână și își curăță briceagul de miezul lui pufos și alb. Îl vîrî apoi în buzunarul pantalonilor. Luă un chibrit, O ciupi cu dinții la un cap, îl ascuți și se scobi în măsele. Mestecă resturile gânditor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lume dictează: Ms. Destin scrie: D-nu PETRICĂ MOFT PETRICĂ Compte MOFT /E/ farsor en gros et en detail om politic COSTEA URLĂ CONSTANTIN URLATORIANO Cu minavetul poete et grand homme de lettres TACHE CARAGHIOZLÎC CONSTANTIN CARAGGIO Comedianț Artist dramatique COLTUC BĂRZEA PRINCE COLTUQUE BARZE Vacari sau în cazul Ministre Secretaire d-etat cel din urmă aux Affaires etc. Bostan-bașa STAN ÎNJURATURĂ DON ESTEVAN DE LAS JURADORES Om bețiv sau hengheri journaliste Astfel d. e. s - a-ntîmplat ca doamna Lume să dicteze M.
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]