152 matches
-
în pace și ridică mâna, făcându-i semn că poate pleca. Îi voi spune prefectului armelor să-ți dea tot ce-ți trebuie. Se aplecă repede deasupra hărților din fața sa. Imediat ce Antonius ieși din Pretoriu, Errius îi veni în întâmpinare. — Comandante, cohorta e pregătită; la fel și carele, cu tot ce ai cerut. — Trebuie să-ți cer să faci unele schimbări. Antonius își așeză mantaua pe umeri. Mergem la ieslea găinilor? — Nu, răspunse tare Antonius. Din Pretoriu ieșise și Rubellius Glaucus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poet. Cu alte cuvinte... Dar Orlando îl dădu prietenește la o parte și-și apropie urechea de ușă. Ascultă câteva clipe, apoi o deschise cu multă luare-aminte. Surprins de întunerecul și tăcerea din sală, făcu un pas și strigă: - II Comandante! Atunci se auzi, foarte încet, ca venind de departe, o orchestră, și în sală, în mai multe părți deodată, începură să pâlpâie lumini palide, parcă de luminări și de vetuste lămpi cu gaz. - Cu alte cuvinte, reluă Adrian, apropiindu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lumini palide, parcă de luminări și de vetuste lămpi cu gaz. - Cu alte cuvinte, reluă Adrian, apropiindu-se din nou de Orlando, numai unul ca mine, un poet conștient de misiunea politică a poeziei, e susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă încă o dată Orlando. Orchestra se auzea acum mai deslușit și lumina candelabrelor creștea lin, dar încontinuu, lăsând să se vadă o mare sală de bal, o estradă și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
v-a apucat? - Surpriza. Veneția, Casanova, Il ballo in maschera. - Nu-mi place, făcu Orlando, schimbîndu-și dosarul în cealaltă mână. Sânt enervat. N-a venit, adăugă coborând glasul. Și nici un semn, nici un telefon... - N-a venit? repetă în șoaptă Il Comandante. Întoarse capul și-l căută cu ochii pe Adrian. - Nu e el, continuă nervos Orlando. Și nici măcar nu știu cine e. Se preface, se ascunde. Spune că e poet, dar vorbește tot timpul de politică. Și totuși știe ceva. Știe de întîlnire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capul și-l căută cu ochii pe Adrian. - Nu e el, continuă nervos Orlando. Și nici măcar nu știu cine e. Se preface, se ascunde. Spune că e poet, dar vorbește tot timpul de politică. Și totuși știe ceva. Știe de întîlnire... Il Comandante întoarse din nou capul către Adrian. Îl zări apropiindu-se de un grup de lângă estradă. - Vasăzică știa, repetă, zâmbind cu înțeles. - Dă-i ce trebuie, reluă Orlando, și vezi dacă afli ceva. - Ce-i place? fete? băieți? - Dar cine poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femeile izbucneau pe rând în râs și, din mai multe părți, perechi extravagant costumate se ridicau cu meticuloasă eleganță, pregătindu-se de dans. - Spune-le să cânte mai încet, spuse Orlando, și să facă mai puțin zgomot. Sânt enervat! Il Comandante porni alergând către orhestră, ridicând amândouă brațele în aer și lăsîndu-le de mai multe ori în jos, din ce în ce mai lent. - Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porni alergând către orhestră, ridicând amândouă brațele în aer și lăsîndu-le de mai multe ori în jos, din ce în ce mai lent. - Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il Comandante, strecurîndu-se cu agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi echivalează, pentru mine - și, repet, numai pentru mine, care sânt poet - echivalează cu o revelație. II Comandante se întoarse, urmat de trei chelneri costumați, purtând imense tăvi de argint, încărcate cu sticle și pahare de felurite mărimi și culori. - Ascultă aici, îi spuse Orlando. Ascultă, că e interesant. - Nu vă speriați de cuvinte, continuă Adrian. Nu orice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
revelație trebuie să semene cu revelațiile pe care le cunoaștem din cele două Testamente. Revelația adresată unui poet, bunăoară, poate rămâne pentru toți ceilalți incomprehensibilă. Tăcuți, chelnerii se apropiau de fiecare cu o altă sticlă și le umpleau paharele. Il Comandante părea gata pentru un toast, dar Orlando îl privise scurt, și atunci se mulțumi să spună: - Salute! - Salute! repetară fetele. - Nu știu ce e, spuse Adrian, dar orice ar fi e bine venit. Mi-e sete! Sorbi la început cu măsură, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
goli paharul. Orlando întoarse capul către cele câteva perechi care dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa lor. - Ce plictiseală! exclamă deodată, întorcîndu-se către Il Comandante. Unde i-ai găsit? Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile se ridicară speriate, îndreptîndu-se cu grabă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa lor. - Ce plictiseală! exclamă deodată, întorcîndu-se către Il Comandante. Unde i-ai găsit? Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile se ridicară speriate, îndreptîndu-se cu grabă spre parchet, iar cei rămași începură să râdă și să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un miracol. - Lasă astea, îl întrerupse Orlando. Întoarce-te la subiect. Vorbeai de întîlnirea de azi. Spuneai că era de o mare importanță, că era o revelvație. De ce? - V-am spus de ce: pentru că întîlnirea făcea posibilă transmiterea unui mesaj. Il Comandante tocmai se așezase pe scaun și apucase paharul. - Ascultă aici, îi atrase atenția Orlando. Ascultă, că acum devine interesant. Vorbește de mesaj. La întîlnirea de astăzi, spune, aștepta un mesaj. Înțelegi? La 4,30 aștepta un mesaj. - Un mesaj? repetă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așezase pe scaun și apucase paharul. - Ascultă aici, îi atrase atenția Orlando. Ascultă, că acum devine interesant. Vorbește de mesaj. La întîlnirea de astăzi, spune, aștepta un mesaj. Înțelegi? La 4,30 aștepta un mesaj. - Un mesaj? repetă încurcat Il Comandante. De la cine? Adrian îl privi o clipă, cercetător, apoi apucă paharul și bău îndelung, parcă ar fi încercat să amâne răspunsul. - Nu știu dacă m-am făcut înțeles, începu el târziu. Un mesaj presupune un mesager, iar mesagerul e trimis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adrian îl privi mirat, încruntîndu-se, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască. Omul se îndreptă spre masa lor, hotărât și totuși cu discreție. Când ajunse, se aplecă spre urechea lui Orlando și-i șopti câteva cuvinte. - Piano! piano! exclamă Il Comandante, ridicîndu-se brusc și îndreptîndu-se, aproape în fugă, spre orchestră. Piano! Nedumerire, câteva perechi se opriră brusc și se așezară, tăcute, la mese. Dar cele mai multe își continuară dansul depărtîndu-se lent, șovăitor, îndreptîndu-se către colțurile întunecate. - La douăzeci și unu? întrebă plictisit Orlando. Ești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bar... Fetele își apropiară capetele și începură să șoptească. - La Vedova, auzi Adrian pe vecina lui din dreapta. Apucă paharul plin și începu să soarbă. - Accident! Și tot la douăzeci și unu!... i se păru că mai aude tocmai în clipa când Il Comandante se întoarse, ștergîndu-și fruntea cu batista și zâmbind întruna. - N-a fost nici un accident, interveni el, încruntîndu-se brusc. S-a oprit iar ascensorul între etaje, s-a oprit la douăzeci și unu. Asta a fost tot... Era gata să se așeze pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oprit iar ascensorul între etaje, s-a oprit la douăzeci și unu. Asta a fost tot... Era gata să se așeze pe scaun, când Orlando se ridică și, fără să privească pe cineva, cu dosarul sub braț, se îndreptă spre ușă. Il Comandante se grăbi să-l ajungă din urmă. Urmărindu-i cu privirile, Adrian văzu ușa deschizîndu-se din nou. Femeia șovăi în semiântuneric și se lipi încet de perete. Brusc, Adrian își puse mâna la inimă. - Chi e costul che senza morte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dobru, Dănăilă și Malîi le-a ținut ea lecțiile la clase. A predat lucrul de mână la elevele din cursul primar, cu adulții și extrașcolarii a înființat atelierul de țesătorie, cursurile de dansuri populare, a condus cantina și a fost comandanta centrului extrașcolar de fete. Din atelierul de țesătorie al școlii sute de metri de pânză de in, cânepă și borangic au plecat către front prin Inspectoratul școlar. De unde, Doamne, atâta putere, atâta dragoste și atâtea renunțări?!? Cu gândul de a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
legionari și simpatizanți legionari din unitățile curente ale frontului. Facem precizarea că în Sadaclia, din apropiere, a mai fost un lagăr de internare pentru preoți legionari și pentru femei legionare, dintre care nu putem să nu înscriem numele Alexandrei Russo, comandanta cetățuilor legionare din toată Basarabia. Savel știe că printre ofițeri se vorbea, că la toate nivelurile armatei erau legionari exemple de patriotism și dăruire. În fond erau concentrați cu armata făcută și proveneau din toate categoriile sociale iar numărul simpatizantilor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de nota zece plus!... și o scrisoare căreia îi fac loc de cinste în rândurile imediat următoare. București, 27.01.2010 Scrisoare către Dascălul meu Timpul s-a oprit. Sunt din nou fetița din clasa a VIa B, pregătindu-mă, comandantă de detașament fiind, să-i dau salutul tovarășului Diriginte pentru începerea activității pionierilor. Așa vă văd și după atâția ani, profesorul blând, calm, gata să răspundă oricărei întrebări, oricărei frământări specifice vârstei și mai ales oricărei provocări și capcane pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
adică ultima ca vrednicie din școală, te nevoiai. Programele cele educative bine le liniai cu carioca roșu, cinstirile dedicate tovarășei Elena Ceaușescu mamă-iubitoare pe toate cu roșu le scriai și, pe urmă, ani la rând, venea să te verifice tovarășa comandantă de unitate, și ea mamă iubitoare, pe căldură mergeai la stadion vara, pentru a sărbători aniversarea de 23 August, și mult înjurai și cu atât te alegeai. Gata! Nu ești vrednic, lasă pe alții să se vrednicească; ia privește, dumneata
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
am intrat în școală, curtea era frumos pavoazată, cu crengi de brad, iar pe panouri uriașe, trase-n pânză roșie, erau scrise o mulțime de citate, despre armată, tineret, secretarul general al partidului și pace, am ajuns tocmai la timp, comandanta detașamentului de pionieri a școlii tocmai saluta adunarea, a ținut și un mic discurs, n-am prea fost atent, fiindcă mă uitam la locurile de tragere, păturile întinse pe jos arătau că se va trage din poziția culcat, țintele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un mic discurs, n-am prea fost atent, fiindcă mă uitam la locurile de tragere, păturile întinse pe jos arătau că se va trage din poziția culcat, țintele încă nu erau puse, așa că n-am putut aprecia distanța, între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat și toată lumea a dat onorul și am cântat imnul, dar nu numai prima și ultimă strofă, ca de obicei, ci toate strofele, până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ventilul în palmă, și atunci mi s-a făcut deodată cald, și cum stăteam eu acolo, cineva din spate m-a strigat, Horațiu, și atunci, deși m-am speriat de-a binelea, m-am întors și am văzut că era comandanta detașamentului de pionieri și am mai văzut că-mi citise numele de pe o foaie de hârtie, și atunci m-am mai liniștit puțin, gândindu-mă că oricum nu-l cunoaște pe adevăratul Horațiu și n-o să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de hârtie, și atunci m-am mai liniștit puțin, gândindu-mă că oricum nu-l cunoaște pe adevăratul Horațiu și n-o să-și dea seama că eu nu sunt Horațiu, și i-am spus că da, eu sunt, și atunci comandanta detașamentului de pionieri m-a întrebat ce căutam acolo, în Colțul Păcii, și eu i-am spus că nimic deosebit, tovarășă comandantă, din superstiție, înainte de concursuri, mă uit întotdeauna la fotografia comandantului suprem al forțelor armate, pentru că e un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]