128 matches
-
dramă și tragedie. Poetul C. a fost umbrit de faima și de harul actorului. Din timiditate, și-a ascuns versurile mult timp, astfel că abia postum i-a fost publicată o culegere, Poeme și alte confesiuni (1979), în care marele comedian se exprimă într-un registru dramatic, profund interiorizat: „Cântecul de moarte/ Îl vei auzi încet/ Numai tu, Doamne./ Mi-e fluierul bătrân și bolnav./ Îl am de la Termopyle./ Acolo am fost învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
crime care au încrâncenat și cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să hohotească și el, dar nu reuși: se gândea că Meyer Harris Cohen omorâse unsprezece tipi de care știa el și că încasa pe an minimum zece milioane, pentru care nu plătea impozit. Dând din cap, spuse: — Mickey, ești un comedian. Un grup de haidamaci de la o masă apropiată aplaudară monologul. Mickey îi salută cu pălăria. — Mda? Atunci de ce nu râzi? Davey, Johnny, căutați-mă în altă parte! Stompanato și textierul ieșiră din separeu fără să crâcnească. Cohen zise: — Ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
angajații mei își iau zborul fără să-mi spună. Ce-i cu tine, Upshaw? Văd că nu râzi. — Nu-i de râs. Gerstein își drese glasul. — Fiecare are simțul umorul în felul lui. Dar nu trebuie să cerșesc aplauze. Am comedieni angajați care-o fac. Dar înainte să pleci, mi-ar plăcea să te informez ceva. Colaborez cu marele juriu într-o investigație legată de influența comuniștilor în Hollywood și nu-mi place ideea ca un polițist din altă ligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
credeți, dar noi de fapt suntem de partea stângii legitime, necomuniste. Rolff arătă spre coala de hârtie din mașina de scris. Dacă dai cumva greș în meseria de polițist, ai putea lua în calcul o a doua carieră, cea de comedian. Exact ca mine. Fasciștii mi-au luat cariera de scenarist, iar acum scriu romane istorice romanțate sub pseudonimul Erica St. Jane. Iar editorul meu știe ce fel de politică fac, însă nu-i pasă. Nici șefului soției mele nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Leul și Johnny Leul se amuzau lângă șemineu. Deasupra lor, pe perete, atârna o fotografie a lui Audrey în chiloței și cu ciucurei atârnându-i de sfârcuri. Mick îi făcu semn cu degetul să se apropie. Buzz se duse. Micuțul comedian avea poanta pregătită. Un tip vine la mine și mă-ntreabă: „Cum merge business-ul, Mickey?” Eu îi zic: „Amice, e ca-n show business: nu-i nici un business”. Mă dau la tipa asta, iar ea zice: „Eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ta preferată e... agheasma... ori că vrei, ori că nu vrei, pune mâna pe condei! Întâmplarea s-a petrecut, de astă dată, la colegii noștri dintr-a VII-a reală, iar eroul ei a fost Puiu Maximilian, fiul marelui nostru comedian V. Maximilian. Realiștii erau obligați să mai învețe pe lângă Franceză, și Germană, încă o limba străină, la alegere: Engleza sau italiana. Puiu Maximilian își alesese Italiana, fiind mai ușoară și mai apropiată de limba materna. Profesor de Italiană era Napoleon
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să descoperim un nou Caragiale în D-ale carnavalului, sau o nouă manifestare a comicului când apare un nou autor de comedie. Actorii se adaptează perfect, cu intuiții proaspete, la noua viziune a comicului. Dar din. aceste mari calități de comedian rezultă și cusurul actorului român. El îți crează impresia că dacă nu transformă în comedie chiar și un text de dramă, nu are sentimentul că joacă teatru. L-am întrebat pe un autor dramatic cum s-a ajuns până aici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
târziu. Pe-a mea mi-o știu, în orice caz: un chip cu două fețe, un prea frumos Janus și, deasupra, deviza casei: "Nu vă încredeți în mine". Iar pe cărțile mele de vizită parcă și văd scris: "Jean-Baptiste Clamence, comedian". La puțin timp după seara de care v-am vorbit, am făcut o descoperire. Ori de câte ori mă despărțeam de un orb după ce-l ajutasem să traverseze strada, îl salutam. Era limpede că salutul meu nu i se adresa lui, de vreme ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
un satanism virtuos. Ciudată epocă, într-adevăr! De ce ne-am mira că mințile s-au tulburat și că unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar când dau foc cerului. Atei sau devoți, moscoviți sau bostonieni, toți sunt creștini, din tată-n fiu. Dar tocmai asta-i, nu mai există nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am fost foarte marcat de viziunea pozitivistă a unei societăți a oamenilor dominată de rațiune: astăzi știu că e o nebunie. În fond, politica speculează mult cuvintele și discursul, iar acum responsabilii politici trebuie să apeleze la ca-litațile lor de comedieni și de actori mai mult decît la cele de administratori. Evident că această di-mensiune îi înfuria pe participanții la Grupul celor Zece. Rămîn fundamental convins că acel cîmp de investigare al politicienilor nu se poate limita la zona simbolicului, teatralului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă în care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit... pe scurtătură: cînd interpretul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
intitulat Acele lucruri aiuritoare...), nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări, premiere, matinee, spectacole omagiale, imprimări la Radio și Televiziune, autorul știe să creioneze obiectiv, fără menajamente, dar și fără fabulațiile atît de dragi comedienilor, "epoca de aur". Fără să vrei, te gîndești la Romanul teatral al lui Bulgakov, ori la cartea despre actori a lui Horia Gîrbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se ocupe de o mini-librărie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
are "un lucru de mare preț: amintirile". Vînt din pupa!... Chefuri cu artiști de ieri și de azi... Din nou vorbesc despre excepționalul jurnal al actorului Candid Stoica. Îl apreciez pe autor fiindcă e un intelectual autentic, deoarece este un comedian excelent se pare că de roluri mici, dar România s-a mîndrit mereu cu marii actori de roluri mai puțin mari (Ion Manu, Tomazoglu, Mircea Constantinescu, Tudorel Popa, Eugen Racoți, Ovidiu Moldovan, Emil Bîrlădeanu, Laurențiu Lazăr ș.a.); și-l mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Și-l trimite la piață, să cumpere o rață, că vroia să gătească rață pe varză. Spăsit, Nuni promite. Și mai promite că-ntr-o oră e acasă, cu rața sub braț. Se prevestea o duminică atipică, pentru conflictu alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci bietul Nuni trece pe lîngă barul poreclit Acvariu, unde se aduna actorimea între repetiții. Obișnuința-l face să privească cu jind, spre așezămînt. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se pare, premieră absolută Ionesco!), l-am văzut într-un recital pe scena teatrului din Grein. I-a cucerit și pe cei de-acolo, căci avea charismă și experiență-n recitaluri actoricești. Am amintiri directe și indirecte legate de popularul comedian, a cărui primă calificare fusese aceea de... viticultor (în această calitate spunea că la Recaș, unde a fost repartizat, nu te-mbătai decît o dată pe an: între 1 ianuarie și 31 decembrie!). Voi povesti una, savuroasă. Ani de zile, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dar greu distribuibil, din motive de completă neseriozitate (cînd intra-n cîrciumă, uita să mai iasă, chiar dacă avea spectacol). Dar nu despre iresponsabilitate vreau să vorbesc acum, ci despre o secvență amuzantă petrecută în autocar, în timpul unei deplasări. Mai tînărul comedian Valentin, ironic, îl tot gratula pe Zeno, mirîndu-se de geniul său actoricesc: Meștere, învață-mă și pe mine secretul meșterelii dumitale! Vreau și eu s-ajung geniu! Cum procedez? Flatat, Zeno-i răspunde, pontifical: Muncă... muncă... și iar muncă, tinere! Din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știe de ce, muri. Nu trecu mult și în teatru veni controlul financiar. Milostivul Bernd fu chemat și somat să aducă papagalul. Actorul a declarat că nu are cum pasărea decedase. Inspectorii au cerut o dovadă, ceva gen act de deces. Comedianul s-a enervat, pe bună dreptate, și i-a invitat la el acasă să le arate mormîntul. A săpat, a deshumat: dar nu era sigur, au zis "musafirii", că e acel papagal.... Bernd a făcut o criză de nervi și-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ziua aceea actorii tocmai fuseseră înștiințați că li s-a desfăcut contractul de muncă, urmînd ca teatrul să devină de proiecte (deci, nu mai primeau salariu, fiind plătiți de-acum pe contract de spectacol). Mi-era greu să mă decid: comedienii erau nemulțumiți, îngrijorați, și numai de repetițiile cu mine nu aveau chef... În fine, fac distribuția, prima lectură și întreb unde-s cazat: aflu că în teatru. Care nici nu era teatru, ci o casă de cultură. Cabina nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cei care joacă pe scenă moartea, de mai multe ori, o perioadă lungă de timp, nu au un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă pe scenă. În timpul spectacolului, are un spasm cumplit; termină reprezentația cu greu și, acasă, cere
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pat, ca laicul; sau o faci prea devreme; ori în chip zbuciumat, neverosimil, neașteptat, înjositor. Sînt oamenii care părăsesc acest tărîm cu zîmbetul pe buze, îmbrăcați curat, cu o lumînare la căpătîi, împărtășiți, conduși din priviri de o familie îndurerată. Comedienii rar au avut parte de un asemenea final. Dacă scena e o viață, și viața e o scenă... Nu vreau să vă mai vorbesc despre mulți actori necunoscuți celor ce nu trăiesc în lumea noastră blestemată. Trec sumar peste sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
deserto), de data aceasta manifestare a unui spirit panteist în mijlocul civilizației surde, în care omul și-a pierdut ingenuitatea caracterială. "Un câine va fi întotdeauna un câine, și un cal va rămâne cal toată viața, pe când un om e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Albert Camus, polemica dintre Sartre și Camus referitoare la "angajarea" scriitorului și a literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
translator" avizat al evenimentelor pe care le va înțelege la fel de ,,bine". Toate aceste exemple, selectate oarecum aleatoriu dintr-o multitudine de posibilități exploatate, de altfel, în zecile de studii de caragialeologie, demonstrează faptul că opera marelui nostru dramaturg, ,,neam de comedian valah"56, cum se autoprezenta, nu poate fi înțeleasă în afara conceptului de comic. Reflectarea estetică desăvârșită în paginile comediilor, în proza literară, în publicistica și în corespondența lui Caragiale se datorează esențial predispoziției ereditare și formației sale intelectuale, a structurii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]