291 matches
-
acumulează din detalii, din imponderabile și infinitezimale. În sine, pentru un film de acest gen, ea reprezintă personajul principal, invizibil și ubicuu, totodată. În ea se intră prin mestecatul aproape obscen al doamnei Moscu (Maia Morgenstern) și tăcerea stânjenită a comesenilor, prin răspunsurile clișeu ale aceleiași doamne manevrată mediumic, prin care o străină gură vorbește, prin comportamentul distonantprovocator al Siminei și timiditatea exagerată a profesorului Nazarie în dialogul său cu Egor la marginea nopții, prin lirismul incantatoriu al Domnișoarei Christina. Fiecare
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
la el acasă să schimbe ordinea obiectelor sau trăsăturile personajelor cum poftește. O ordine imanentă planează asupra acestei lumi. Spre exemplu, în romanul lui Eliade doamna Moscu mestecă apăsat bucatele într-o totală absență, creându-le un sentiment de jenă comesenilor, în filmul lui Maftei aceeași doamnă, interpretată de Maia Morgenstern, suferind parcă tot restul filmului de OCD (Obsessive Compulsive Disorder), țăcăne isteric cu furculița în farfurie după o invizibilă fleică. Egor uită să-și dea jos pantofii, musai ghetre, tot
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
brusc, ochii participanților se umezesc într-o tandră aprobare - am văzut eu însumi astfel de scene sugestive. Dar încearcă, fie și în glumă, să intonezi ,Sfântă tinerețe legionară" și celelalte aberații fasciste și-o să simți ce efect are asupra finilor comeseni din preajmă. Geme presa de demascări ale intelectualilor legionari români, dar nu se suflă un cuvânt despre intelectualii de extremă stângă, al căror rol la nenorocirea țării e la fel de mare, dacă nu chiar mai mare: odată băgați în închisori sau
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
care este tratat secretul, sau isprava plănuită în secret, face inutilă complicitatea. În același spirit al ambiguității, de formă și de fond, care guvernează, la Caragiale, regimul secretului, vorba-clișeu ce’ș copil?, aruncată când vrei și când nu vrei de comesenii din Cam târziu..., poate fi un simplu tic verbal, sau convingerea că numai copiii pot să facă un secret din ce știe toată lumea. Care e secretul acestor copii cu copii? Că s-au închis Camerele, și intervenția pentru care vine
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
i-a făcut morală, cum că și el și eu aveam gospodării și mese asigurate și că ar fi fost mai nimerit să-i poftească pe famelicii boemei literare. E. Lovinescu a acceptat lecția și s-a bucurat văzîndu-și noii comeseni înfulecînd și repetînd felurile, fără nici o jenă. Mesele prezidate de doamna Fanny Rebreanu și Claudia Millian (Minulescu) întruneau scriitori, artiști plastici și muzicali, pe lîngă alți familiari, în jurul celor mai alese meniuri. N-am asistat la cele ideate de fecunda
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
Simona Tache Există, le-am văzut eu într-un restaurant, lipite pe un aranjament floral. Puteai să le dezlipești de-acolo și să le lipești oriunde în altă parte: pe friptura din farfurie, în urechea chelnerului, pe cravata comeseanului etc. Puteai chiar să le lipești, cu tupeu, pe cel/cea mai chipeș/ă client/ă, recitând cu voce tare celebrele versuri: “Buburuză-ruză, unde oi zbura, acolo m-oi mărita/însura”. Important: frunzele de sub ele erau naturale, doar buburuzele erau
NOU! Buburuze de plastic pe frunze natur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19424_a_20749]
-
cu băutura dar și cu femeile. Eee, ce știa el?! Pentru imaginea sa de zeu aflat printre oameni trebuia să dovedească și prin astfel de fapte că era mai presus de ei. Așadar, chiar dacă bea vinul îndoit cu apă, iar comesenilor la dădea vin curat, ca să se îmbete înaintea lui, iar din cele trei femei cu care pleca la culcare, doar una se bucura în mod real de favorurile sale din ce în ce mai anemice, avea grijă ca lingăii curții să împrăștie zvonuri exagerate
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
lor. Nu voiau să bea, ci doar să mănânce și, primind acceptul să rămână, comandaseră fiecare câte o porție de iahnie de fasole cu ciolan de porc. Vorbeau cu capetele aproape lipite, pentru a nu-i deranja pe ceilalți doi comeseni. Valentin le privea mâinile butucănoase, cu cicatrici vechi și răni mai noi, între degetele cărora furculițele de aluminiu păreau niște unelte de jucărie pentru păpuși. Nu începuseră să mănânce fără a se închina, iar lui Bărbosu, crezându-l popă, îi
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
știam așe jingaș de feliușagu tău, mă! D-apoi hai să schimbăm între noi tănierele, că doară nu te-oi lăsa să te cermăluiești dintr-atâta, mă!” Neobișnuit de generos, ceea ce însemna că îl distrase scena, Bărbosu îi îmbiase pe comesenii de ocazie cu câte o cinzeacă de coniac din cele primite, care îi fuseseră așezate înainte pe fața de masă în carouri albe și albastre precum niște piese de șah în fața unui mare maestru, dar oamenii refuzaseră respectuos oferta, zicând
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
dând dovadă de tact și simț al măsurii. Rostirea fără urmă de reținere a acelui cuvânt, pe care totuși lingvistul Al. Graur îl prefera sinonimelor lui eufemistice, mă cam deranjase, și îi aruncasem o privire piezișă, pe care neașteptatul nostru comesean o băgase în seamă numaidecât. - Te uiți cam câș, îmi reproșase clătind capul, dar nu vă mai rețin decât pentru a vă spune o epigramă care mi s-a ițit acușica sub frunte. Și a început să recite rar, cu
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
roti privirea În jur, căutând o confirmare pentru acea ipoteză, dar nimeni nu părea să aibă nimic de spus. — Îl puteți chema la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre dânșii, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă cu proletarele iepe răsăritene, dând naștere acelui soi ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
goale, mișcând agale furculițele. Până și femeile, care de obicei în asemenea împrejurări nu tac, stăteau acum țepene și se uitau cu ură spre ușă. Să vedeți că iară ne dă varză - spuse deodată mohorât unul din cei mai slabi comeseni, un lungan cu mustață rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și vorbele lui căzură greu, ca o amenințare. Femeile își făcură repede cruce. — Sau spanac - continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
subînțelesuri pe care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită de elementara perdea mărturisită prin ochii brusc și voit ațâțători ai femeii le reaminti comesenilor, cu excepția bătrânelului ce trecuse de mult în lumea celor foarte senini, că sunt urmașii lui Adam. Primul care reacționa fu tocmai Tresoro. — Păi - zise el tușind fără motiv - fiindcă tot nu mai avem ce aștepta dinspre partea mâncării, eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cunoscut-o deja, continuă Pop, iar dânsa este fiică-mea, Ileana. Dar ia loc dragă, nu te sfii, hai să ne bucurăm de bucatele astea! Cristian se așeză pe scaunul de lângă capul familiei, special pregătit pentru el și își privi comesenii. Pop era un tip masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despre un templu... - Aha, atunci o fi altcineva, pufni interlocutorul său, mângâindu-i din nou grumazul. Dante se retrase din instinct, Îndepărtându-i mâna cu un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de o ură neașteptată. Atrase de tămbălău, privirile Începeau să se Întoarcă spre poet. În fundul sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de o ură neașteptată. Atrase de tămbălău, privirile Începeau să se Întoarcă spre poet. În fundul sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu cred c-am citit ceva de Phillips. Nici nu auzise de nici un Phillips, cu excepția răposatului David Graham. — După mine, e destul de bun. Firește, un victorian. Au Început o discuție despre poezie În decursul căreia s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
juca pe lordul Henry, urmărindu-l pe Amory prin casă și adresându-i-se cu „Dorian“, prefăcându-se că-i Încurajează poftele destrăbălate și atenuând tendințele lui spre ennui. Când a introdus această comportare și la cantină, spre uluirea celorlalți comeseni, Amory s-a Înfuriat, s-a rușinat, iar după aceea n-a mai compus epigrame decât În fața lui D’Invilliers sau a unei binevenite oglinzi. Într-o zi, Tom și Amory au făcut o experiență: și-au recitat poeziile proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
totuși... Ai rămas același gură spartă. Tu ai putea să-mi transmiți repede ce m-ar interesa pe mine. Da, da, da! Te voi folosi, jigodie, la momentul potrivit!”, exclamă Mișu în sinea sa, în timp ce trase cu coada ochiului la comeseanul său care plescăia aproape după fiecare lingură de ciorbă dusă la gură, manifestându-și plăcerea molipsitoare. Mișu mânca puțin mai îngrijit, chiar atent, în ciuda faptului că era adâncit în gânduri pe multe direcții. Gogu era extrem de degajat. Părea a fi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
dialog urmate de scurte monologuri, fură completate de aplauze și râsete. O întrebare se născu, după un timp, pe buzele unia dintre cei prezenți: - Pe noi nu ne servește nimeni ? Se lăsă preț de o clipă o liniște ciudată între comeseni, dar unul din cei de față se ridică și începu să se scalde în proprile cuvinte ce-l amețeau vizibil pe măsură ce se eliberau din gura încremenită de vremi și dură în consistență. Când saturația ajunse la maxim își făcu loc
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
drepte, în miracolul culinar oriental. Duc la gură un fel de material cu o consistență de aluat proaspăt frământat, având gustul dulceag al cremei de vanilie asezonată cu puțină sare, avocado și dovleac copt. Nu e rea! Foarte gustoasă chiar! Comeseanul din fața mea se uită la mine, îmi face cu ochiul și ridică pollexul - degetul mare, în semn de apreciere. Cred ca se prinsese ca sunt ageamiu în consumul de durian. Trecusem cu bine Rubiconul gustului și prin furcile caudine olfactive
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
Măi Costică, măi omule, greu de cap ai fost în primele clase și văd că greu ești și acum... O plătesc eu, lasă! Fac cinste, că am fost colegi, adăugă el repede observând pumnii încleștați și privirea de vultur a comeseanului său. Eu am zis U-Se-Le, nu U-Și-Le, dar poate nu am pronunțat bine... Este un partid puternic, domnule... - Mie nu-mi place, coane... Altul, nu mai ai? - Am, domnule! Cum să nu am? Îți propun să
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
mulți ani!”, îi urează în cor cele cuvenite și îi fac cadou un tort gratuit din partea gazdei, cu un număr de lumânări egal cu numărul anilor împliniți! În timp ce acesta suflă să le stingă, sala întreagă aplaudă, alăturând-se și ceilalți comeseni în nici un fel legați de evenimentul cu pricina, pur și simplu din respect pentru sărbătorit, cunoscut sau nu și datină! Alo, se-aude la Lido sau Athene Palace sau la Coliba haiducilor sau la Privighetoarea Sloboziei de Ialomița sau pe
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]