6,344 matches
-
externe nu s-a lăsat trezită din somnolența indusă de sunetul plăcut foșnitor al eurodolarilor. Dar și atunci când două doamne oneghiste au ieșit în arenă au pierdut un minunat prilej să tacă: vizibila lor inabilitate le-a adus în situația comică de-a se transforma în apărătoarele lui Dan Diaconescu, deși cred că-și propuseseră cu totul altceva. Dar nu mizeria materială e lucrul cel mai grav în România. Săraci lipiți pământului am fost de când ne știm. Suntem, nu-i așa
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
rotire de uliu în jurul acestei teme, la nivele diferite, descoperind alte și alte lucruri: grota, rîul, sălbăticiunile"... Pascal Quignard recunoaște că întreaga sa operă nu e o lectură facilă, că firea lui lentă și gravă face ca tot ce e comic, ușor sau derizoriu să-i scape total. Romanele naturaliste, psihologice, de moravuri nu-l interesează fiindcă modelele lor narative nu pot scoate din adîncuri lucrurile originare. Pentru a atinge originarul, trebuie să mergi la sursă: miturile, poveștile, visele sînt cele
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
că trăiește într-o Arcadie cu un singur locuitor, adulat de gloata extaziată ce psalmodia imnuri de slavă noului salvator al economiei, industriei și agriculturii. Dacă în cazul d-lui Radu Vasile e vorba de-o supradimensionată și, prin urmare, comică încredere în sine (asta a știut, asta a făcut), cu dl. Constantinescu lucrurile stau ceva mai complicat. El, și nimeni altcineva, l-a menținut în fruntea SRI șapte luni după preluarea puterii pe Virgil Măgureanu, salvatorul Securității, omul care încă
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
lui Isus): de la Par Lagerkvist (Baraba) și Kazantzakis (Ultima ispită a lui Cristos) până la Anthony Burgess (Omul din Nazareth) și Jose Saramago (Evanghelia după Isus Cristos). Nu sunt de ignorat nici contribuțiile cinematografice, care determină subiectul să evolueze către registre comice neabordate încă de literatură: de la Jesus Christ Superstar și Life of Brian (Monty Python) până la filmul mai recent al lui Kevin Smith (Dogma). Menționarea acestora nu e necesară doar pentru a face istoricul temei, ci și pentru că Ecovoiu sintetizează elemente
O nouă script-ură by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14670_a_15995]
-
animat: "Ain’t that cute?... But is wrong!!!" (Nu-i așa că este nostim?... Dar e complet greșit!!!), depărtându-se, cu fiecare gest, de ceea ce a avut în vedere Gogol, care avertiza în 1842 că trebuie evitată orice urmă de caricatură, comic, trivial: "Mai mult ca orice, actorul trebuie să se ferească de a cădea în caricatură. Până și în rolurile cele mai mici, nu trebuie să fie nimic trivial, nici exagerat. Dimpotrivă, actorul trebuie să caute cu deosebire a fi mai
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
trivial, nici exagerat. Dimpotrivă, actorul trebuie să caute cu deosebire a fi mai simplu, mai modest și mai nobil chiar decât ar fi în realitate persoana pe care o reprezintă. Cu cât mai puțin se va gândi actorul să fie comic și să-i facă pe ceilalți să râdă, cu atât mai mult va ieși la iveală comicul rolului pe care îl interpretează. Comicul va ieși în evidență de la sine, tocmai prin seriozitatea cu care își vede de ocupația lui fiecare
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
dirigintele poștei, partitură pe care Marius Rizea o execută admirabil. Bobcinski și Dobcinski, în schimb, sunt - în această montare - cele mai modificate personaje, în sensul depărtării lor de original, în construirea cărora regizorul a mizat doar pe latura lor exagerat comică. (Să ne gândim doar la scenele VIII - X din actul al doilea în care s-a pierdut enorm prin eliminarea insistenței cu care curiosul Bobcinski încerca zadarnic să ia parte la evenimentele din camera lui Hlestakov, partitura acestui personaj fiind
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
realitatea să ia aspecte mai hilare, mai amuzante, contrastînd poate cu gravitatea filozofică a scrierilor lui Cioran... F.T.: Vă referiți desigur la nasul spart al statuii lui Cioran, din fața casei în care el s-a născut. Numai că această latură comică a realității face parte din viață. Or tocmai această întîmplare m-a încîntat. Cred că dacă Cioran ar fi trăit întîmplarea, s-ar fi amuzat copios. Si mai cred că tocmai acest lucru îmi place: idila își are fisurile ei
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
derizoriu, dar ridicolul nu diminuează cu nimic capacitatea de a face rău și Mircea Constantinescu se răsfață cu haz între vicii. Fascinat de cifra cinci, regizorul dublează identitatea unui ucigaș; spectatorii fascinați de alte cifre magice nu sesizează decât efectul comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor și chiar crucea poate deveni instrumentul ei de perpetuare și deznodământul concentrează toate firele acțiunii. Crima se naște în spațiul dintre melancolia
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
insolit, un egoist preocupat foarte puțin de narațiune, și mai mult de înregistarea fidelă a unor secvențe. La Miller, spune William Solomon, totul e diversiune. Funcția de identificare a cititorului e mereu faultată de digresiuni - unele absurde, altele nostalgice, adesea comice și chiar auto-ironice. Ceea ce bunul gust ar cere să se discute doar în particular, Miller pune în scenă ca spectacol literar..." Cele patru modele Viața lui Henry Miller a fost profund marcată de experiența Europei. Perioada petrecută în Franța, singur
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
canale, fără să mai aibă întrevederi video sau audio cu Petrișor, care, oricum, știe incomparabil mai puțin decît noi care ne beam cafeaua în fața televizorului și butonam comanda la infinit? Curajul lipsit de cel mai elementar profesionalism e totdeauna puțintel comic. Bietul băiat!, îți venea să exclami, uitîndu-te la Petrișor cum dă din umeri și nu prea știe ce să răspundă la întrebările venite din studio. Îndefinitiv, ce să ne fi spus? Cît de groaznic e un bombardament modern (vorba lui
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc, fiecare, par neînsemnați pe lîngă hectarele imensei moșii argheziene
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
carte proastă n-avea nici o șansă să-i treacă scriitorului prin minte. Recenzentul era, el, incapabil să înțeleagă cartea. N-avea gust, instrucție, caracter. Și se mai și lăsa manipulat. Călinescu schița acestui scriitor paranoic un portret de-a binelea comic. Ca să aibă parte de acceptarea lui, criticul trebuia să-i fie scriitorului nevastă iubitoare, fată-n casă sau mamă (nu soacră, Doamne ferește!); să-i caute în coarne, să-l gîdile în talpă, să-i vînture evantaiul, să-i servească micul
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
grații indiscutabile, regizoarea Pascale Bailly e atît de departe de strălucirea maestrului... Zice autoarea: "Ce mă interesează cel mai mult la un film, este să merg pe acea linie subțire dintre rîs și plîns, să găsesc într-o dramă situații comice și într-o comedie situații dramatice"; exercițiul de echilibristică în sine i-a reușit; filmul, mai puțin! Punctul de atracție major e interpreta principală, Audrey Tautou, inubliabila Amélie, acum într-un rol "care mi se aseamănă cel mai mult", declară
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
un oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a lui Ionesco nu contestă, ci mai curînd se fundamentează pe credința necondiționată în obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate, oglindind un nivel speculativ care se articulează ca o teorie, iar nu ca o
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
convingătoare tentativa eseistei de a-l scoate pe Eugene Ionesco de sub zodia absurdului, ni se par în schimb demne de toată atenția considerațiile d-sale asupra scriitorului ca producător de farse tragice și doctrinar al "sintezei teatrale" a tragicului și comicului, pe urmele lui Pirandello, pe care-l admira în chip deosebit (autorul italian susținea că "și o tragedie, după ce tragicul e depășit - în rîs - prin tragicul însuși, dezvăluind tot ridicolul seriozității și seriozitatea ridicolului, poate să devină o farsă"). Tragicul
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
uneori trecut bine de pragul vulgarității. În toiul unei discuții polemice cu bătrînul său amant Sami, Melanie, (soția lui Cosmin Negru, directorul unei case de filme) dă o replică șoc, precum o lovitură în moalele capului: "... Tragedia a devenit nițel comică, iar comedia a căpătat o undă de tragism. Este? Estetica nu bate pasul pe loc. - Mamă, ce guriță ai căpătat! Altădată... - Altădată foloseam gurița în alte scopuri, dar acum, dacă vrei să fac copii, trebuie să-mi rup de la gură
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Luni, 28 noiembrie, am condus-o pe ultimul drum pe actrița Rolanda Camin-Nacht, soția legendarului N. Stroe, mama lui Eugen și a Danei. Povestea de dragoste dintre celebrul comic N. Stroe și frumoasă Începătoare În teatrul de revista, Rolanda Cămin (Kaminski), a Început ca In basme, la spectacolul „Circul Tănase”, pus În scenă de Compania Cărăbuș la Circul Paladium, după ce Sală Savoy fusese avariată de bombardamente. Un roman de
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
chiar dacă ar fi comod pentru mine, să vă las răpit de extaz. Cerșetorul nu are nici o vină, el filozofează corect. În schimb, poetul care transcrie întâmplarea cu pricina, o face într-un mod pueril, efectul alunecând masiv din grav în comic exasperant. (Ciprian Ban) * Remarcabilă tensiunea mărturisirilor brutale, patetice, pline de cruzime și totuși vagi: Pentru câțiva arginți/ mi-am trădat tinerețea./ Visele le-am înghesuit/ în cuvinte nerostite,/ scorojite de arșiță,/ înmuiate de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
literatura vor deveni patimile (și pătimirile) lui statornice. T. Mușatescu intră în atenția literaților de profesie ca publicist la Rampa, Adevărul literar și artistic, Universul literar etc. Dar tocmai pentru că notorietatea dintîi i se clădise pe spuma ironiei și a comicului mai degrabă facil, atestarea ca scriitor de calibru mai întîrzie în dubiul concomitentului "este și nu este". Vitrinele toamnei, volumul său de versuri publicat în 1926 precum și schițele din Nudul lui Gogu (1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
asta în afară de mine? Câți o scriu? De ce ecou s-a bucurat prima lui carte (operă colectivă, cu patru autori)? Știi unde am citit cea mai amplă și mai elogioasă cronică despre În căutarea comunismului pierdut? În... "Observatorul cultural"! Ar fi comic, dacă n-ar fi destul de trist. - Stai așa, Daniel, că m-ai luat prea tare. Adică mi-ai preluat rolul. Eu consider poziția mea, cea de departe de București și de lumea lui culturală, una privilegiată. Îmi oferă șansa de
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filozofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine, sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele, care le unesc, în ciuda etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au parcurs din 1989
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez să caut aici cauzele acestei schimbări de paradigmă culturală. Mă rezum numai la a indica faptul că, pentru generațiile în formare, referințele
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
o problemă de educație și de cultură generală. Dar rezultatul e cert: referința și sensul originar se pierd, iar noul sens nu există. Există numai un nonsens semantic aiuritor. O muzică funebră, tragică în conjuncție cu o imagine "potrivită" devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este complet și perfect opac. El nu spune nimic. Muzica s-
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
și de cultură generală. Dar rezultatul e cert: referința și sensul originar se pierd, iar noul sens nu există. Există numai un nonsens semantic aiuritor. O muzică funebră, tragică în conjuncție cu o imagine "potrivită" devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este complet și perfect opac. El nu spune nimic. Muzica s-a evaporat: a rămas
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]