78 matches
-
să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din urmă [...]. Mitizând istoria și identificându-se cu neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea, reactualizând chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor operei și vieții lui Eminescu ("...eminescologia, trebuie să recunoaștem, rămâne deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alți autori. Printre cărțile publicate, amintim: ”Cazul Ștefan Foriș. Lupta pentru putere în P.C.R. 1940 - 1968. Documente” - 1999 - având ca asociat pe Ioan Chiper ”Amurgul ilegaliștilor. Plenara C.C. a P.M.R. din 9 - 15 iunie 1958 (colaborator Alina Tudor) ”Cadrilaterul. Ideologie cominternistă și iredentismul bulgar, 1919 - 1940” ”O destalinizare ratată. Culisela cazului Muron Constantinescu - Iosif Chișinevschi 1956 - 1961” (colaborator Alina Tudor) Între Beijing și Mosvova. România și conflictul româno - chinez 1957 - 1956” ”România și Primăvara de la Praga” Tot mai departe de Moscova
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
de conducător al României a fost perfect, după părerea sa. În cartea sa autobiografică ” Fragmente de viață și de istorie trăită”, Ion Iliescu recunoaște că, autobiografia sa ”nu estetocmai obișnuită”. De fapt, ce putea fi obișnuit într-o familie de cominterniști, când bunicul trăise mai bine de 20 de ani în Rusia, tatăl îmbrățișase ideile socialiste, pe când ceilalți membri ai familiei Penu erau liberali? Ion Iliescu afirmă în aceeași carte autobiografică și faptul că Alexandru, tatăl său, fusese exclus din partid
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conducător. Slăbise rigoarea ideologică În cenzurarea cenaclurilor și cercurilor artistice, a colectivelor literare sau de pe lângă unele institute de istorie, lingvistică, sociologie. Au fost Înlăturate manualele școlare În care era falsificată istoria românilor, s-a publicat lucrarea lui Valev cu teza cominternistă de dezintegrare a statului român, a apărut sub redacția prof. Andrei Oțetea volumul Karl Marx despre români, lucrări care dezvăluiau țelurile de dezmembrare a României. În noul climat al dictaturii de reconstrucție au Început să apară referiri la teritoriile românești
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
își intensifică acțiunea, vorbind de discriminarea minorității maghiare din Transilvania. Peste Prut, la incitarea Moscovei, apare lucrarea de mari dimensiuni, semnată de A.M. Lazarev: „Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană” (Chișinău, 1974, 910 pagini), conținând toate tezele din arsenalul cominternist, afirmând categoric că „Moldova sovietică nu va deveni un teritoriu românesc”. Toate acuzațiile aduse de unguri și Ungaria la adresa României, privind practica apartheid-ului și etnocidului față de minoritatea secuio-maghiară din Transilvania erau susținute de Moscova. Manifestările antiromânești ale secuio-maghiarilor, ultima
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de însuși Gheorghiu-Dej ca alibi la înduplecarea Moscovei de a i se da întâietate în fața minoritarilor din partid. În 1951-1952, bătălia dintre autohtoni și periferici a fost câștigată, cu abilitate, de către Gheorghiu-Dej, singurul dintre liderii importanți fără antecedente bolșevice și cominterniste. În acel moment istoric, sovietizarea totală a României era primejdia nr. 1 pentru neamul românesc, primejdie resimțită, din exil, mai ales de către geniul lui Mircea Eliade, temere formulată în 1953, în celebra conferință-eseu Destinul culturii românești: "Adevărata primejdie începe, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
James G. Hershberg, 1967). Problema e că România, cu toate eforturile întreprinse, era încă pătrunsă de agenți sovietici, alogeni și autohtoni, atât în interior, cât și din exterior, în această viclenie golițâniană fiind atrași mulți români, fie rămași fideli idealurilor cominterniste, fie din exil. Cea mai intensă ostracizare, în spiritul "legendei negre", s-a făcut, în jurul anului 1968 și după, la postul de radio "Europa Liberă", care nu era, în realitate, condus de românii din exil, deși unii dintre redactori rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
legii: femeia cu privirea acoperită, care atât de sugestiv reprezenta justiția altădată, a fost izgonită din templul dreptății.” Există în carte o sumedenie de episoade care interesează direct istoria începuturilor comunismului în România, restabilind adevărul, în contradicție cu mistificările propagandei cominterniste: bunăoară, denunțarea „cazului Alimănescu” și al bandei lui de asasini de la Prefectura Poliției, rolul nefast al lui Al. Cerna-Rădulescu în scoaterea Bisericii Unite în afara legii, arestarea și condamnarea lui I. Vasilescu-Valjean, lichidarea de către comuniști a patriarhului Nicodim și a mitropolitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
opinie, cu efect de petardă, ci cu dezvăluiri documentate care îl împiedicau pe ascultător să mai ia în serios istoriografia comunistă. "România mare" l-a atacat sistematic, după 1990 pe Tismăneanu - cu agresive accente antisemite - deoarece acest evreu, fiu de cominterniști, își permitea să scrie negativ despre patrioții comunismului autohton, începînd cu Ceaușescu. În 2006, cînd Tismăneanu a devenit președintele Comisiei pentru evaluarea comunismului din România, a fost atacat, previzibil în ziarul "Tricolorul", cotidianul partidului condus de CVTudor. Dar au apărut
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
lideri maghiari pentru modificarea definirii, în Constituție, a structurii etnice a statului român, prin renunțarea la sintagma "stat național unitar", în favoarea sintagmei "stat multinațional". Or, aceasta ar fi însemnat acceptarea deformării unei realități fundamentale, pe care au încercat-o și cominterniștii, în perioada interbelică, pentru a submina desăvârșirea unității statale a românilor. Desigur, definirea României ca stat național unitar nu afectează cu nimic interesele cetățenilor de alte etnii. Constituția noastră prevede, la art. 6(1) că "Statul recunoaște și garantează persoanelor
Curierul „Ginta latină” by Prof. dr. I. D. Adumistrăcesei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2227]
-
ani, de cînd nimeni nu s-a scandalizat la ideea că un Mircea Daneliuc a terminat filmările și că materialul zace, de atunci, nemontat, în cutii!). Apropo de tot ceea ce s-a întîmplat, dvs. ziceți undeva că bate un vînt "cominternist". Din păcate, o știți mai bine decît mine, și în democrație, în ce are ea mai prost, se întîmplă la fel. În Italia, un critic prestigios, ca Giovanni Grazzini, mi-a povestit cum, după victoria în alegeri a celorlalți, a
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
regim de dictatură. Mutatis mutandis, regizorul a jucat în economia simbolico- ideologică a regimului rolul bardului Adrian Păunescu. Ambii au modelat indelebil profilul mitologic al comunismului, ambii au cauționat inteligent o politică de legitimare naționalistă a comunismului făcând uitat trecutul cominternist, stalinist, profund antinaționalist și antipatriotic al liderilor săi. Ambii și-au făcut o carieră prodigioasă în Epoca de Aur, „pe care cu îndreptățită mândrie o numim Epoca Nicolae Ceaușescu” cum suna continuarea obligatorie a sintagmei. Amândoi au avut incontestabil talent
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
Iliescu care vorbea despre Comisia Prezidențială drept un grup de impostori fără urmă de merite științifice. Nu mai vorbesc de volumul Iluzia anticomunismului, unde se scriu lucruri asemănătoare. Arhitectul cultului Dumitru Popescu bănuiește că aș dori să exonerez cumva perioada cominternistă prin formularea ideii că a doua etapă, de după 1965 „a fost la fel de rea, dacă nu și mai și, decât cea dirijată milimetric de hegemonul de la răsărit și agentura lui oploșită în România”. Îl include dl Popescu în această agentură pe
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
având 478 pagini) a reținut atenția Cronicarului prin trei texte remarcabile: articolul lui Sorin Curcă despre volumul lui Marius Oprea, Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948-1964), conținînd o grăitoare dare de seamă privind evoluția instituției de represiune sub regimul cominternist și apoi sub cel al lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, eseul Biancăi Mărmureanu despre Viața de front a combatanților din Armata Română în anul 1917. Activități în afara confruntării cu inamicul. În fine, studiul de istorie semnat de Mihnea Berindei, O istorie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2663_a_3988]
-
Istoricul nu vede în aspirațiile de „independență” ale lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu exact ceea ce reprezentau în fond: dorința de egalitate a cățelului comunist cu dulăul bolșevic, și în nici un caz relații normale între guverne legitime. După acapararea puterii, fostele slugi cominterniste din sau venite în România și-au dat seama că pot manipula în folos propriu tradiționala antipatie a românilor față de Imperiul rusesc. Din păcate, autorul cărții consideră că poate înscrie pe Gheorghiu-Dej și pe Ceaușescu în linia unor acte de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Istoricul nu vede în aspirațiile de „independență” ale lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu exact ceea ce reprezentau în fond: dorința de egalitate a cățelului comunist cu dulăul bolșevic, și în nici un caz relații normale între guverne legitime. După acapararea puterii, fostele slugi cominterniste din sau venite în România și-au dat seama că pot manipula în folos propriu tradiționala antipatie a românilor față de Imperiul rusesc. Din păcate, autorul cărții consideră că poate înscrie pe Gheorghiu-Dej și pe Ceaușescu în linia unor acte de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inimos, nu le-a dat prin minte să-i dăruiască ceva, un televizor, o mandarină, un melc. Ion Stroie: „Din mîna domnului Liiceanu nu a mîncat nici un cal iarbă”. Asta fiindcă animalul știe că Liiceanu „e un agent al comunismului cominternist”. Și nu doar calul nu-i mănîncă din palmă, dar nici măcar șoricelul cu care Alexandru Mironov a călătorit de curînd În tren, după cum ne povestește el pe prima pagină a revistei lui Păunescu. Zice că rozătorul i-a devenit simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Altfel spus, "după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste "a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat"), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați, în mod constant, din viața politică. Regele Mihai I a abdicat, din cauza presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 și a plecat în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Bătrânul și Magda, „Monitorul” (Iași), 2000, 24 aprilie; Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache strigă acum, „Antiteze”, 2000, 8-10; Gh. Buzatu, Un eveniment editorial, „România Mare”, 2000, 12 mai; Liviu Papuc, „Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Constantin Coroiu, Eminescu și cominterniștii de ieri și de azi, ALA, 2000, 527; Florin Costinescu, Un volum dedicat „Doinei” eminesciene, „Cronica română”, 2001, 28 martie; Stelian Baboi, Presiunea prezentului, DL, 2001, 4; Constantin Coroiu, Dosarul „Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Nichita Danilov, O conversație la mică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
politica expansionistă a Rusiei, în bazinul Mării Negre, dovedesc același adevăr fundamental. Nu amintim, bineînțeles, de Testamentul lui petru cel Mare. În acest scop, se investeau sume extrem de importante în presă și în lumea politică românească. După 1918, serviciile specializate sovietice, cominterniste și ale poliției secrete, au acționat constant în același sens. După 1945, cu sau fără Yalta, noi am rămas în aceeași sferă de influență. Aceeași politică a fost dusă, de fapt, chiar și după destrămarea Uniunii Sovietice. Este de observat
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
istoriografia stalinizată "istorice" vor pretinde organizarea de alegeri democratice, singura măsură funcțională aptă de a surmonta criza politică aflată pe un traseu ascendent. Opțiunea lor se lovea de intransigența Anei Pauker sau a lui Vasile Luca, lideri comuniști de formație cominternistă, reîntorși în România după 23 august. Alegerile libere ar fi subminat proiectul comunist centrat pe stalinizarea graduală a țării și ar fi reflectat la nivel politic ponderea socială impresionantă pe care o deținea în acel moment, în ciuda eforturilor depuse de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ajutor politic în vederea lichidării complecte a șovăielilor care-i sunt proprii" (Dej: 1952, 674). Al doilea nume ca importanță după Ana Pauker, Vasile Luca a ocupat funcția de ministru de Finanțe între 1947-1952. Efectuând la rândul său un lung stagiu cominternist, revine în România odată cu aceasta în septembrie 1944. La propunerea Biroului Politic, care la rândul său nu acționa fără aprobarea Moscovei, a inițiat, în primul și în ultimul an de mandat, reforme monetare care s-au repercutat extrem de dur asupra
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
gândire critică ce lipsea cu desăvârșire printre membrii "noii gărzi" (vezi Fischer: 1989, 166). Deosebit de interesantă pentru naționalismul ceaușist este o discuție în contradictoriu purtată în 1968, la o ședință a Comitetului Central (CC) al PCR, între Ceaușescu și veteranul cominternist Constantin Pârvulescu, cel care îl va ataca virulent cu ocazia Congresului al XII-lea al partidului consumat unsprezece ani mai târziu. Polemica reflectă fidel orientarea maoist-naționalistă a liderului PCR, care ajunsese să contrasteze cu leninismul post-revoluționar al lui Pârvulescu, format
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale unor comisii juridice româno-sovietice pentru a soluționa adecvat cererea (Anton, Chiper: 2003, 137-138). Solicitarea lui Ceaușescu era îndrăzneață sub aspect politic, punând deliberat conducerea sovietică într-o postură delicată. Dacă ar fi recunoscut oficial suprimarea fizică a a activiștilor cominterniști de origine română în închisorile staliniste, Brejnev ar fi alimentat deteriorarea imaginii Uniunii Sovietice drept centru director al lumii comuniste, un proces pe care dorea cu orice preț să îl inverseze. Ne aflăm la jumătatea anilor '60, când conflictul sino-sovietic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de ce nu i-om avea și noi (permanent) pe-ai noștri... Ia, zi-i, neicusorule! Ies cîteva minute din atelier, în curte, la soare. În poartă, o făptură. Un fel de Ana Pauker dar mai jerpelită (pentru că ailaltă, Anuța noastră cominternistă, era dată dracului, cu hormonii ei inoculați de însuși tătucul popoarelor). Vine asta la mine și-mi arată clădirea de vis-à-vis, în care își avusese pînă de curînd sediul un partid cu ceva socialist pe firmă: Unde-i sediul? că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]