493 matches
-
aleși jurații din rândul nobililor, se dădea acordul sau dezaprobă sentințele finale în cazul proceselor, se discuta și stabilea modul de împărțire a dărilor pe comitate și se sancționa încălcarea de către voievod sau slujbașii acestuia a libertăților nobiliare și privilegiilor. Comiții erau numiți de voievod, din rândul nobililor ardeleni sau maghiari. Exercitau atribuții administrative, juridice, fiscale și militare, dar la nivelul comitatului, că reprezentanți ai autorității voievodului. Comitele numea vicecomitele, care exercită o parte din prerogative. Juzii nobililor erau aleși de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
se sancționa încălcarea de către voievod sau slujbașii acestuia a libertăților nobiliare și privilegiilor. Comiții erau numiți de voievod, din rândul nobililor ardeleni sau maghiari. Exercitau atribuții administrative, juridice, fiscale și militare, dar la nivelul comitatului, că reprezentanți ai autorității voievodului. Comitele numea vicecomitele, care exercită o parte din prerogative. Juzii nobililor erau aleși de nobili dintr-un comitat, având rolul de a supraveghea respectarea libertăților nobiliare. În fiecare comitat erau câte doi nobili aleși anual de adunarea nobiliară a comitatului. Făceau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
din prerogative. Juzii nobililor erau aleși de nobili dintr-un comitat, având rolul de a supraveghea respectarea libertăților nobiliare. În fiecare comitat erau câte doi nobili aleși anual de adunarea nobiliară a comitatului. Făceau parte din scaunele de judecată, alături de comite și jurați, din scaunele de judecată ale vicevoievodului și ale voievodului. Juzii strângeau dările și aveau rol judecătoresc. Nobilii trebuiau să execute sarcini în numele autorității, să pună un proprietar în stăpânirea moșiei, să stabilească hotarele unei moșii, să împartă moșia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
rol judecătoresc. Nobilii trebuiau să execute sarcini în numele autorității, să pună un proprietar în stăpânirea moșiei, să stabilească hotarele unei moșii, să împartă moșia, să cheme la judecată, dar îndeplineau aceste sarcini în prezența unui om de mărturie sau capitlu-notar. Comitele secuilor era numit de rege peste cele șapte scaune secuiești, având rol administrativ, juridic, militar. Judele regal era numit de rege peste scaunele săsești, având atribuții juridice limitate de judele sas. Țărănimea era predominantă și era împărțită în două categorii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
rusă (slavonă), deseori într-un mod controversat, prin "cneaz". În mod similar, numeroși nobili mărunți tătari (sau din așa numita de greci "Tartaria", litoralul de nord al Mării Negre) au pretins dreptul de a se numi "cneji" (deoarerce și ei erau comiți încă până la trecerea întâetății în Rusia la Marele cnezat al Moscovei). Între 1809-1917, Finlanda, era numită "Marele Ducat al Finlandei" ("Velikoe Cneajestvo Finlandskoe"). În Banatul medieval până târziu, în perioada imperială, cneazul era numit "chinez". Satele românești și cele sârbești
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
putere de negociere spre exterior iar spre interior, pe Pământul Crăiesc (în și în ), o garanție a autonomiei „"de facto"” și o instituție de autoadministrare (în și în )care a fost condusă inițial de un jude regal, devenit mai târziu comite al sașilor. Ulterior, acestei unități i-au fost încorporate și sate românești ce purtau numele de „"scaune-filială"” (după T. Nägler). Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra și introducerea „concivilității”, care
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
a fost numită „catarism”, de la cuvântul grecesc "katharos" „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor și a putut să înfrângă o conjurație a boierilor la Vidin cu ajutorul unei oști din Ungaria, compusă din secui, români și pecenegi și condusă de comitele Joachim (Ioachim). În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneștilor a început să scadă. În 1218 a revenit în țară Ioan, prințul moștenitor legitim, care cu ajutorul boierilor l-a prins și l-a orbit pe Borilă și a fost
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Mari grupuri de coloniști sași s-au așezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ștefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populației orașului în timpul atacurilor tătare. În data de 19 august 1316 regele Carol Robert de Anjou a răspuns solicitării comitelui clujean Stark și a acordat așezării statutul de oraș ("civitas"). Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele ("villicum"), cu putere de a judeca pricinile între ei, în afară de omucidere, care se judeca împreună de către judele orășenesc și judele regesc
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
documentară a localității datează din 1302, când apare în izvoare sub denumirea de posessia Galfalva. În documente săsești așezământul este amintit sub denumirea Gallendorf, iar mai târziu în anul 1314 apare sub denumirea de Villa terra Gálfalva, denumit astfel după comitele Gál Gálfalvi. De-a lungul istoriei, domeniul Gálfalva a fost în proprietatea mai multor persoane, oameni importanți ale acelor vremuri, de exemplu în anul 1379 domeniul ajunge în posesia lui Bolyai Tamás al cărui descendenți sunt cei doi savanți-matematicieni Farkas
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
au descoperit fragmente de ceramică prefeudală. În anul 1256 într-un ordin al regelui Bela al IV-lea către Capitlul bisericii din Oradea sunt amintite moșiile din Birtin, Șuncuiuș, Tileagd și Săbolciu, cu ocazia procesului dintre Ladislau și Toma, cu comitele Paul pentru stabilirea hotarelor stăpânite de aceștia și a privilegiilor lor asupra vămii de la Birtin. Cu această ocazie se vede întinderea mare a celor două moșii, Crișul Repede fiind graniță comună . Sunt amintite granițele de nord ale pământurilor stăpânite de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
principesă de Teschen, în noul palat. La 19 decembrie 1317 Maria-Ecaterina s-a stins din viață și a fost înmormântată în biserica Sfânta Ecaterina din Timișoara. Bustul său a fost realizat de și dezvelit la 9 mai 2015. A fost comite suprem al comitatului Timiș-Torontal (1871-1889), prefect al Timișoarei (1875-1889). Academician, jurist, scriitor, istoric, colecționar de artă și mecena. A fost președinte-fondator al Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud (Banat). Și-a donat prin testament Muzeului de Artă
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
II-lea de Puiset a fost implicat în relații de adulter cu regina Melisande a Ierusalimului, comitatul a fost divizat, iar Yaffa a fost anexată la domeniile regale. Prinții moștenitori ai Regatului Ierusalimului au început să poarte și titlul de "comiți ai Yaffei și Ascalonului". Unul din conții de Yaffa, Jean d'Ibelin (Ibelin - astăzi orașul Yavne în Israel) s-a numărat printre autorii renumitului cod "Asizele Ierusalimului". În 10 septembrie 1191, la trei zile după bătălia de la Arsuf, Yaffa se
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
nobiliară. Prima atestare documentară datează din anul 1278, când banul Pál donează „Castrum Somos” fiilor fratelui său. Rolul ei a crescut constant începând cu voievodul Ladislau Kán al II-lea care a stăpânit cetatea prin doi interpuși care erau și comiți de Arad: Alexandru (1310) și Dominic (1311). După 1315 ajunge domeniu regal, fiind reședința comiților și vicecomiților de Arad. Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, în final regele Vladislav I donând
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
fratelui său. Rolul ei a crescut constant începând cu voievodul Ladislau Kán al II-lea care a stăpânit cetatea prin doi interpuși care erau și comiți de Arad: Alexandru (1310) și Dominic (1311). După 1315 ajunge domeniu regal, fiind reședința comiților și vicecomiților de Arad. Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, în final regele Vladislav I donând-o familiei Ország (1440-1444). În anul 1456 a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
Pipo de Ozora sau Pippo Spano sau Filippo Școlari () (1369 - 1426), fiul unui comerciant florentin, a fost un general al regelui Sigismund al Ungariei, comite de Timiș și Ban de Severin. Pipo, fiul unui nobil florentin sărac, să născut la Tizzano, lângă Florența. El este menționat pentru prima data in Ungaria în jurul 1382, când a intrat în serviciul de trezorier al regelui Sigismund și a
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
Actualmente resturile cetății sunt parțial acoperite. este menționată pentru prima dată în anul 1214, iar în 1243 printr-un act de donație, regele Bela al IV-lea al Ungariei donează 3 sate care aparțineau cetății ("Fatateleke, Bachunateleke" și "Chegeteleke") către comiții Theotonicus și Hermann, în semn de mulțumire pentru serviciile lor. Cu această ocazie apare mențiunea "terras castri nostri de Doboka". În 1271 ea este dăruită banului Micud, ca răsplată pentru faptele sale de vitejie, donație confirmată în 1279 de Ladislau
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân. Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de ""Io. Mircea I Basarab, voievodul Țării Românești, duce de Făgăraș și Almaș, comite de Severin, despot al pământurilor lui Dobrotici și domn al Dârstorului, spre cunoștința acestora, atât celor de acum, cât și celor viitori"", așa cum semna tratatele sale de alianță. Din 1424 se păstrează prima reglementare comercială făcută de domnitorul Dan al
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
împăratului, acesta dispunând de un personal birocratic. Au fost create centrele provinciale, "civitades", structuri urbane, magistrații fiind aleși. Aveau că responsabilități stabilirea bugetului, menținerea ordinii publice, aceștia fiind subordonați guvernatorului, ce adună cu o adunare provinciala. Orașul era condus de către comiți, senat, magistrați și curiați, ce răspundeau de plată impozitelor și de averile lor. Orașul mai avea doi consuli ce supravegheau piețele și drumurile, desfășurarea spectacolelor și distribuțiile alimentare. Era impus un impozit funciar pe suprafața terenurilor, un impozit pe cap
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
într-un act dat în Brașov de către regele Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), prin care restituie episcopiei Transilvaniei dijmele din comitatul Ugocea. În acest act, Paul - parohul decan de Apold, canonic de Alba - trebuia să depună mărturie împotriva comitelui de Ugocea, Kopoz, care uzurpase dijmele episcopale din comitat fără niciun drept. În 1289, regele emite un act prin care se retituie unele moșii episcopiei Transilvaniei. Actul este redactat la Apoldya Inferior la 1 septembrie 1289. În 1291 apare în
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
se retituie unele moșii episcopiei Transilvaniei. Actul este redactat la Apoldya Inferior la 1 septembrie 1289. În 1291 apare în documente "Opold superiori" cu ocazia vânzării unui pământ. În 1292, primul greav al Apoldului de Jos este Arnold d'Apoldia - comitele obștii ce deținea moșia Sîngătin ca danie. Soția lui dăruiește moșia Sîngătin (Ernyed) fiicei și ginerelui lor Cristian - fiul lui Ludweg. Dania a fost confirmată și întărită de regele Ungariei, Andrei al II-lea, la 21 iunie 1292. Din acest
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
8 ani. Edificiul s-a dezvoltat în jurul unei curți patrulatere cu turnuri cilindrice de colț. Așezat fiind pe o insulă era legat de orașul Timișoara, fortificat și el de către același rege, printr-o punte mobilă. A cunoscut refaceri importante în timpul comitelui Pippo Spano. Între 1441 și 1456, comite de Timișoara a fost Ioan de Hunedoara. Acesta și-a stabilit aici reședința și a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un cutremur. O contribuție la
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
satului Oarța au trăit dacii liberi, granițele Daciei Porolissensis aflându-se la o distanță de aproximativ 30 de km spre sud, acolo unde se pot vedea și astăzi ruinele castrului de la Porolissum. În anul 1378 voievozii Balc și Drag devin comiți de Maramureș și Sătmar, stăpânind și pe actualul teritoriu al comunei Oarța de Jos.
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar. Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante. Timișoara primește un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în urma vizitei sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal, pe locul unde este acum Castelul Huniazilor construit de Ioan de Hunedoara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cel Bătrân în bătălia de la Rovine. Timișoara va servi din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de Lossoncz (Lossonczy István). Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
armate creștine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de Lossoncz (Lossonczy István). Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va transforma orașul într-o tabără militară
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]