588 matches
-
din teatru, un strigăt de durere trecea prin șirurile asistenților de cîte ori trecea o nouă victimă. Aci era un june sănătos în haine elegante, cu un inel de briliant pe degetul jumătate ars, aici o damă îmbrăcată simplu. O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [îi] era încă frumoasă, deși groaza morției
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Krakowia. Pemine mă izbi înfățișarea lui nenorocită dar distinsă, în același timp. Voind să-l ajut, l-am primit în clasa mea, văzând că ceilalți colegi ai mei să codesc și cedând și insistențelor lui Jora, care era plin de compătimire pentru acest vitregit de soartă. Încep cursurile la școală în clasă am câteva talente: Grete Roth, Vichi Milicescu care are un talent excepțional. La examenul de fine de an cântă Concertul Ddur de Brahms stârnind entuziasm nelimitat, iar la producție
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
în fine, abia acum, cu această carte, se va petrece clarificarea mult dorită. Firește, totul fiind spus cu o spășită modestie atunci cînd e vorba de privilegiul de a fi el cel dintîi care o lămurește, și cu o amară compătimire atunci cînd e vorba de neputința înaintașilor de-a fi făcut același lucru: să descopere cheia problemei. Cum Dumnezeu n-au văzut că soluția le stătea sub nas și de ce a trebuit să treacă atîta timp pînă cînd lîna de
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
lui Petrache și ai altora ca ei, care s-au plictisit repede, neînțelegând ce se întâmplă... Se părea că băutura nu-și făcuse nici cel mai mic efect asupra lui Gheorghe. Trecea de la o stare la alta, de la revoltă la compătimire, în special în privința persoanei sale. Nu se desprinse de pistolet, pe care îl așezase pe masă, parcă pentru a-l avea la îndemână dacă pe ușă ar fi pătruns revoluționarii. Când, spre miezul nopții, la televizor se difuză o declarație
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cel șugubăț. Și o mai întrebam din când în când pe Pocum: Ce mai faci, mătușă? Răspunsul venea imediat: Pocum, bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi răspundeam: Las că-i bun mătușă sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete în sală...” - notează scriitorul, ironic, dar și cu anume compătimire. În schimb, autorul nu-l poate „opri” pe eroul său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de ... „tătic”. Teodora este hotărâtă (de astă dată, ea!) să-l protejeze, păstrând un secret total asupra paternității. Și aceasta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a hoit! Oare de ce? Ehe, cîte animale n-au pierit aici, înghițite de mlaștină! dădu explicație Bărzăunul cu ifose de atoateștiutor, dar și cu o notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal. Merseră așa o vreme prin rariști mai puțin periculoase, sărind sau ocolind locurile mocirloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în glas. Nu, n-avea nici o rană, nicăieri. Ne-am chinuit cu el aproape două ceasuri pînă l-am putut scoate. L-am săltat cu niște bîrne și apoi l-am tras c-o funie. Și-a s-s-scăpat? intră iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tovarășu'. Înseamnă că nu vrea nici acum (rămâne consecvent!) să mă prevalez, eventual, de faptul că am fost colegi de clasă, ca să nu-i știrbesc în vreun fel autoritatea. Banalul apelativ îl scoate din jocul obișnuit, uneori neplăcut, al prieteniei, compătimirii. A exersat ani în șir tonul alb al conversației. Ar trebui să-i spun ceva, indiferent ce, ori măcar să-l întreb de sănătate. Dar tac. Nu mai sunt la vârsta ... întrebărilor, interogațiilor, da, a interogațiilor retorice, ce presupun un răspuns
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece compătimirea te distruge și te anihilează! Cugetați la Aristofan, marele comic, la ce a bufonat, doar ce îl înfricoșa, și văd cum face să vorbească în comedia Broaștele la Esquil, marele tragic. Nenorociții de noi, dacă nu știm să ne revoltăm
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mine...? RICĂ: Pe dumneata, pe dumnealui, pe toți. Să te prezinți mîine la Companie. Trebuie sa-i dăm mandat pentru ca să-l iau mîine dimineață. LEONIDA: Mandatul? RICĂ: Nu mandatul. Pe dumnealui. LEONIDA: Să-i dăm... să-l iei... (cu intensă compătimire) E de-al ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
asta... RICĂ: A! Un porttabac cu muzică. Are două cîntece. EFIMIȚA: Două? RICĂ: Firește. EFIMIȚA: Bine... (începe să plîngă) RICĂ: Ce ai? EFIMIȚA: Fir-ar a dracului de viață, ș-afurisită! N-am avut parte și eu măcar de o compătimire! RICĂ: Fii bărbată! EFIMIȚA (suspinînd): Întreabă-mă să te-ntreb! RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi poruncești, firește! (cade în genunchi în fața ei) Nu-mi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
orice prostănac înstăpânit peste vreo emisiune de televiziune și de orice escroc ce pozează în campion al patriotismului și românismului. Însăși preferința masivă pentru subiecte precum biografia lui Ceaușescu arată cât de departe suntem de maturitatea unei societăți responsabile. Nu compătimirea față de victime e preocuparea noastră de căpătâi, ci exaltarea figurilor sinistre, a zbirilor și asasinilor. Nu ne pasă de cei care au suferit și au fost umiliți, ci continuăm să morfolim dosurile puhave ale împilatorilor și escrocilor. Nepăsători în fața nedreptății
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
ca și privilegiilor lor. Educația primi bani mai mulți, noua sinteză a poporului român de acasă cu poporul român de afară dădu semne de reușită și antipatia italienilor și a altor popoare se prefăcu în autoreproș, apoi într-o duioasă compătimire a celor pe care-i urâseră atât de mult și în cele din urmă chiar în invidie. Un soi de comunism controlat, neateu și pluripartinic ajunse la o uimitoare împăcare cu capitalismul. Care nu mai era nici el atât de
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
pilde vii ale conduitei intelectuale reprobabile. Însă adevărații experți în plagiat, singurii cunoscători ai "secretelor" meseriei, au fost, sunt și vor rămâne de-a pururi "negustori cinstiți" de bunuri ale spiritului" (p. XI). Mi s-a părut foarte ciudată această compătimire a plevuștei, a plagiatorilor dovediți, prinși în locul marilor rechini ai culturii. Văd aici un reflex meschin al vieții noastre actuale: toată lumea fură, dar condamnați sunt numai găinarii. A transpune în cultură o asemenea judecată e cu totul nepotrivit. E cel
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
cel mult un florilegiu de curiozități exotice a căror temeinicie nu poate clinti dogoarea unui sentiment. Toate vor fi puse în seama conjurației actuale îndreptate împotriva creștinismului și, dintr-un gest spontan de răzbunare simbolică, Langbein va fi privit cu compătimirea cuvenită celor care vor fi pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui poartă numele raționalității, și tot ce nu încape în tiparul ei se cuvine a
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
ochii lui. Fără empatie, dialogul dintre oameni ar fi un schimb intermitent de monologuri paralele. În fond, iadul este acea formă de conviețuire în care oamenii, comunicînd unii cu alții, nu se mai pot regăsi în sentimentele celorlalți. Conviețuire fără compătimire, aceasta e regula infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
Înțeleg că nu ai fost cu nicio fată, că nu faci dragoste, că nu ești atras de fete? Băiatul răspunse concis: Am fost, am făcut, sunt! Fata Îl privi În ochi neștiind ce să creadă, Înclină capul a Îndoială și compătimire. De mine ce părere ai? Sincer? Cât mai sincer! Ești frumoasă, foarte frumoasă, un vis devenit realitate, o fată care vine dintre zeițele grecești și romane, așa mi-o Închipui eu pe Afrodita, o Venus cu mâinile Întregi și Înzestrată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu a continuat: Flăcăul moșului, tu m-ai întrebat unde mă grăbesc, dar tu nu mi-ai spus încotro ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îngăduit simțirea să fac un gest într-atât de nedemn și de rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neîncrederea... lipsa de dragoste, ura... supărări, nereușite... Deci, unii suferă foame, lipsuri, frig - alții suferă din motivele mai sus indicate. Dacă în cazul celor dintâi îi putem ajuta, oferindu-le bunuri materiale, celor din urmă le putem oferi atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun, încurajare, milă. Aici, își are rolul său cuvântul. Cuvântul putere mare are: el poate ridica suflete din pierzare și din noroi, le poate scăpa de moarte, poate zidi, așa cum și invers, poate dărâma, poate ucide
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. De ce nu i-a zis mai întâi „Eu îl pot învia!”?, dar i-a zis „Nu plânge!”? Eu cred că s-a întâmplat anume așa, pentru că sentimentul de milă și de compătimire pe care îl simți față de femeia ce plângea, era mai presus de toate. Dacă ar fi fost invers, s-ar fi pus accentul pe puterea pe care o avea ca Dumnezeu, nu pe sentimentul de milă. „Milă voiesc, nu jertfă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să simtă că parcă i se întorcea cu paleta creierul în tigaie și era apoi lăsat să se îmbibe de ulei. I se făcu greață și îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui nimic? — Ce-ai vrea să-ți spun? — Unde ai fost aseară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o scrisoare de la Olga în care își plânge soarta. Alex trecu peste spusele Inei, având motivele lui, la care se adăugau și câteva polițe încă neachitate, dar se rezumă la a face un gest ce putea să însemne orice, numai compătimire nu. După masă, luă în mână un ziar și se cufundă într-o lectură din care se vedea limpede că nu poate fi scos. Mihăiță veni la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]