61 matches
-
nici zgomotoasele reacții potrivnice. Ea e semnată de un remarcabil critic și istoric literar, trăitor la "o margine de lume", construindu-și acolo, în tihnă, proiectele și împlinindu-le ritmic, dovedind vocație și voință. Dl. Theodor Codreanu, profesor la Huși, compătimit sau admirat pentru acest pariu cultural ("zăbava la Huși", cum zicea într-un interviu) a convertit "nechibzuința" de a nu se strămută într-o șansă, folosind intensiv timpul departe de larma mediatică pentru lecturi temeinice și scris harnic. Și iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea extralingvistică spre care trimite subiectul gramatical la persoanele I și a II-a: „Dar, la vederea noastră, Corcodușa fu cuprinsă de o furie oarbă.” (M. Caragiale), „Frica trebuie nu numai compătimită ci și acuzată...” (O. Paler), „Aș vrea să deviu consilierul și informatorul fiecărui ministru din orice guvern și să fiu luat în serios și răsplătit ca un organ indispensabil ritmului politic.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, acordul în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate curtezanele și ea este ca soarele care, uneori, apune la fel cum răsare, fără strălucire. Bolnavă de ftizie, s-a stins din viață, într-un apartament luxos din Paris, fapt ce a stârnit curiozitatea și compasiunea lumii mondene pariziene. Compătimita curtezană este sugestiv descrisă de autor. Înaltă și subțire; capul, o adevărată minune, era obiectul unei cochetării deosebite... Într-un oval de o grație ce nu poate fi descrisă, puneți doi ochi negri, cu niște sprâncene atât de arcuite, încât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
propria ogradă nu am avut parte. De o mică vânătoare de șobolani (sublinierea dvs. A.M.!) (nu zic de vrăjitoare). Chiar și în cultură, torționarii, turnătorii, slugile comuniștilor sunt bine-mersi, printre noi, ba chiar unii, vezi Doinaș, Paleologu, sunt chiar "respectați", "compătimiți", "înțeleși" (fără măcar în prealabil să-și fi turnat ceva cenușă-n cap. Nici măcar micul (dar necesarul pentru a ieși din ambiguitate) "război civil cultural" nu a avut loc etc. etc." Firește că după ce am parcurs uimită această scrisoare, am
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise bunătate de sticlă de tărie... Mai are câte un remediu împotriva disperării mute, dar nici acestea nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mări sau va micșora diferențele. Rafinat și subtil, distinct și religios, uneori sărac și superficial, ascet și adânc, contradictoriu și cu personalitate, mentor și sfătuitor, uneori vanitos și snob, dinamic și lânced, mirific și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
atenția mea se va îndrepta spre familia rămasă ca sprijin moral. Lumea cunoscută din jurul meu mă compătimea. Acest lucru nu făcea decât să-mi accentueze durerea ce purtam cu mine. Prin dispariția cuiva am apreciat că nu cel rămas trebuie compătimit pentru că în viață fiind poți încă să te bucuri de soare și lumina lui, de flori, de orice te înconjoară. Cel care dispare este de compătimit, pentru că nu se mai poate bucura de nimic din ceea ce a avut în viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și arătat cu degetul, fiindcă fusesem rănit în Răsărit. Mi-am ascuns cât am putut această invaliditate și de autorități, dar și de cei care mă înconjurau, fiindcă nu voiam să inspir mila nimănui! Nu mi-a plăcut să fiu compătimit! Pentru ascunderea acestui defect fizic am fost taxat drept fudul, mândru, fiindcă mereu țineam mâna stângă în buzunarul hainei sau la spate. Unii colegi de serviciu n-au observat această infirmitate ascunsă cu grijă și pudoare. Singuri copiii, cu spiritul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zboară gîndul aiurea. *De multe ori, compătimirea e o formă a răutății. Formule ca „bietul Cutare” sau „biata Cutare” sînt folosite ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a constata că acela sau aceea traversează o perioadă nefastă. „Bietul Cutare”, „biata Cutare” au aproape întotdeauna rolul de a anunța ceva senzațional din perspectiva povestitorului. Că prin ele emană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a abătut asupra lor apar însă atunci cînd cîinii străzii zac inerți, nepăsători și triști sub aceleași automobile sau de-a lungul trotuarelor, lăsîndu-se ocoliți de pasul grijuliu al trecătorilor prudent-înțelegători. Ei sînt reprezentanții unei caste cînd detestată, cînd compătimită și ocrotită, căci “ei au, se înțelege, legătură cu săracii, complicitatea de soartă mai degrabă decît lupta care unește această dublă încarnare a decăderii într-o căutare ba nonșalantă, ba feroce, a deșeurilor ș...ț. Fantomatici, mîrîitori, nu mai puțin
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
absolut, nu dăruiește niciodată nimănui nimic, nici dragoste, nici timp, nici atenție. Trăiește numai pentru ea, și totuși se ascunde în ea un fond foarte bun. Trăiește ruptă de realitate și aleargă după himere, vrea să fie întotdeauna admirată și compătimită ca o neînțeleasă. Are la dispoziție tot ce și-ar putea dori și nicăieri nu se simte bine. N-ai cum s-o faci fericită, orice ai face, pentru că nu e nici urmă de fericire în sufletul ei. Ea ne
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]