309 matches
-
poate ți-o cumpăram eu, zise el mai mult într-o doară. Tocmai ce am făcut școala de șoferi. ș...ț Poate că ți-aș fi dat mai mult de douăzeci și două de milioane. Ea izbucni în râs. Zise compătimitoare: - Du-te, măi, de aici. De unde să ai tu banii ăștia? Don Stephano zâmbi. Zise distrat: Păi cam atât câștig eu în două săptămâni. Râsul Jiniei dispăru brusc. Trase lung, cu putere din țigară. Apoi aruncă chiștocul într-o parte
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
subiectul eventualelor noastre bârfe. Din inocente cum erau, acestea devin instantaneu gravissime. "Small-talk"-ul se metamorfozează în "major offence". Și asta pentru că blogul nu va reuși niciodată să redea expresia adâncă a vocii umane. Un lucru spus pe-un ton compătimitor poate dobândi nuanțe acuzatoare prin trecerea din zona rostitului în cea a scrisului. Nu mai vorbesc de adevărata industrie a denunțului născută odată cu proliferarea gigantică a blogurilor. În orice neisprăvit zace un Torquemada, în orice ulcerat cu acces la tastatura
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
părul coliliu, socotesc această stăruință ca o obstinație sau chiar ca o cutezanță. Reacție care îmi amintește că și cu ani buni înainte, trecând pe la o redacție într-o după amiază de vară toridă, o domnișoară secretară m-a întrebat compătimitoare: - Dar nu vă obosește să lucrați atâta cu capul? Iar eu am liniștit-o explicându-i: - Cred că mă confundați. Eu nu muncesc cu capul. Nu sunt coafor. Oricum, acesta e contextul în care, la Arhivele Naționale, am dat zilele
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
geantă un brâu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care și le pun hamalii de mobile și piane, ca să ridice greutatea mai ușor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mișcări experte și, până să perorez compătimitor, mă ia în brațe ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gâtlejul lui și văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească și o parcelă de piele care se învinețește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
și aruncat într-un șanț de lîngă șoseaua Bacăului (p. 246). Citind-o, îți dai seama că nu există o singură specie de oameni, ci mai multe, și că unii oameni sunt adevărate canalii aflate sub pragul animalității. O natură compătimitoare purtîndu-și crucea sensibilității exacerbate, aceasta e stofa din care e croită ființa autorului. Din acest motiv nu ți-l poți închipui pe critic afișînd morga înțepată a unui spirit blazat, pentru care suferința lumii e ceva subînțeles și neproblematic. Și
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
le era binevenită și tămăduitoare. Pe aceștia nu i-a scutit de critici și reproșuri, nu a trecut cu vederea abaterile lor de la legile dumnezeiești, nu i-a măgulit din interes personal, dar, ca un părinte ce era, se arăta compătimitor cu toate nevoile și durerile, înțelegător și bun cu firea omenească. Hrisostom știa că are nevoie de multă dibăcie, ca, privind boala sufletului din toate unghiurile, să găsească soluția cea mai potrivită pentru tămăduire, ca bolnavul nici să nu ajungă
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
fără să stea o clipă pe gânduri.... Pe parcurs, trenul nostru se tot golea, oameni de toate vârstele ne rugau să coborâm, la Sinaia sau la Predeal, când au văzut că nu-i chip să ne convingă, ne-au privit compătimitor, lăsându-ne cu o simplă povață și aceea abia șoptită: aveți grijă, aveți mare grijă de voi. Ochii ni se reflectau într-ai lor și vedeam într-ai noștri spaima, iar într-ai lor inconștiența noastră... niște eroi inutili... În
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
oblojirile arhicunoscute, nu reacționezi, ești același opac de dinainte, nu comunici, nu răspunzi, doar stai în șezut și mă privești. Dacă te-ai vedea, Sever șsubl. meaț. Stai în propriul bazin cum ai sta pe un tron regal. Mă privești compătimitor. Nu te înfurii, nu ești violent, nici nu mă neglijezi. Mă asiști important, mă studiezi curios, ca pe un spectacol din afară, la care n-ai consimțit vreodată. Doar atât pot face: la fiecare popas, din zece în zece metri
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării limbajului, cu toate inerentele și explicabilele stîngăcii. Conștientizîndu-și, de la bun început, menirea specială, Antim se arată compătimitor: "...să vă fiu de mîngîiare la scîrbele robiei cei vavilonești a lumii aceștia... și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va aduce ceasul și vremia". Dacă în cuvîntul de investitură ca mitropolit, din care am citat, păstorul sufletesc
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
imediat, chiar dacă vrea să fie înțeles, ceea ce-l face să se uite de sus la vorbirea simplă și directă, pe care oricine o pricepe îndată; călătorește, ca să zicem așa, într-un distins incognito, și din locul său de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în cercurile înalte, fiind un prerogativ din aceeași categorie ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
țară și din nestatornicia vremurilor, precum cele mai multe familii vechi boierești, au căzut; ba, încă, multe nici nu se pot nimeri în ce opinci s-au mistuit; au căzut și acesta, însă tot ființează între boieri unii din ei." Un veninos compătimitor... Paharnicul Sion își încheie lista, incompletă, cu paharnicul Hristache, neam de Juvara. De la unul la altul circulă, în cuprinsul unei cărți nici subțiri, nici groase, cupe cu spumă de voroavă. Un stil protocolar, fie jucat, fie asumat de un mic
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
-i pe telespectatori în cadrul emisiunii sale ,Dansez pentru tine"(Pro Tv), care ne-a zis profesoral nouă, telespectatorilor: ,Vă uitați la mine și vă întrebați de ce mă fâțâi așa..." Chiar asta și făceam, iar nevastă-mea, Coryntina, a și zis compătimitor: - Bietul, păcat de el că e așa, da' poate-l mai îndreaptă Andreea, sărmana... - Îl îndreaptă sigur, o liniștește Claustrina, că urmează un curs de karate... - Ai văzut, cuscre ? Mă interoghează Haralampy. Acum pricepi ce înseamnă cunoașterea de sine în cadrul
Cronica TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10750_a_12075]
-
acolo (începe să plângă) și nu în noaptea asta. Când s-au stins luminile la miezul nopții, au dispărut amândoi. Am crezut că a condus-o la un taxi și se-ntoarce. Toți cei care dansau se uitau la mine compătimitor, până când n-am mai suportat și am plecat. Ce mă fac acum, doamna Irina? - Taci, hai taci! Să mergem înăuntru, să nu se supere tanti! Nu mai povestești nimic! Îi șopti Irina. Camelia a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
confort nu-l interesa pe bietul Broanteș; pentru el orele treceau chinuitor de încet. Era mereu cu gândul la întâlnirea de a doua zi. Va veni sau nu Cosette? Se plimba frământat, cu pași mari, prin camera somptuoasă, sub privirile compătimitoare ale eunucului de serviciu, așezat lângă ușă, pe-un scăunel. Nu te mai chinui atâta, frate - spunea din când în când eunucul, încercând să-l liniștească. Toate sunt la fel, ascultă-mă pe mine. Dar Broanteș nu-l auzea. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse tânărul plin de speranță. „Și cine te-a trimis aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis nime, Sfinte Petre, m-a luat Domnul”, răspunse sfios tânărul. „Te-a luat cam devreme, făcu Sfântul, uitându-se compătimitor la el. Și de unde vii?”. „Din Moldova”, zise Iovănuț. Fața preacuratului se încreți un pic: „Din Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în ce an suntem?”, întrebă Sfântul Petru. Iovănuț îi spuse. „Atunci intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă că omul era numai în ciorapi. — E frate-miu - zise căpitanul, observând privirea compătimitoare a călugărului. Oaia neagră a familiei. Un puturos și jumătate, toată ziua nu-i stă capul decât la răscoale și revoluții. Vrea să dezrobească Grecia. Parcă și ai pe cine... Dacă nu era mama să mă roage să-l țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și mâinile pe fața de masă. — Hai aici, dragule, a spus ea când m-a auzit intrând în casă. Am vrut să mă duc direct în camera cu trenul, fiindcă nu-mi venea să stau pe lângă ea cu ochii ei compătimitori. Când a auzit că încep să urc scările, m-a mai strigat o dată: — Vino aici, dragule. În bucătărie. Am mers și am găsit-o cu o privire pierdută. Se uita afară pe ușa din spate, spre poiană, unde probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
psiholog și incredibil detectiv ce mă aflu, încep să întrezăresc și alte probleme, deloc matematice. Bon. Deci nimic extraordinar până aici, pentru că, dacă mă gândesc bine, chiar și după mintea mea secată, asta nu este o problemă dificilă. Îl privesc compătimitor și, n-o să vă vină să credeți, poate că ăsta este unul din rarele momente când n-aș vrea să fiu în locul lui. - Bogdan, zic, cu tot respectul pe care ți-l port... dar asta nu este o problemă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Soția lui nu se afla acolo, deși la ora respectivă ea nu lipsea niciodată. Mai mult decât atât, colegii și colegele ei aveau niște fețe cu totul și cu totul nelalocul lor, privindu-l din păcate într-un fel absolut compătimitor. - Sabina Kaly nu este? întrebă el, încet. Tăcerea care urmă îi dădu însă o senzație neplăcută, care se accentua pe măsură ce observa că persoanele prezente refuză să-i vorbească. Conștiința faptului că se întâmplase ceva rău începea să prindă din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
În timpul orbirii albe, Da, în timpul orbirii albe, acest câine pe care-l vedeți aici este a doua minune din acele zile nefericite, mai întâi femeia care n-a orbit când se pare că avea obligația s-o facă, apoi câinele compătimitor care a venit să-i bea lacrimile, S-a întâmplat asta cu adevărat sau visez, Ce visăm se întâmplă și în realitate, domnule comisar, Dea domnul, nu totul, Aveți vreun motiv special să spuneți asta, Nu, am spus ca să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au vărsat atâtea lacrimi încât refuz să mi le mai irosesc și pe ale mele. Dna Strickland, în schimb, își folosea cu mult efect talentul. Simțeai că pur și simplu că îți va rămâne îndatorată dacă îi vei accepta înțelegerea compătimitoare. Când, în entuziasmul tinereții mele, am comentat acest lucru față de Rose Waterford ea mi-a spus: — Laptele e foarte gustos, mai ales dacă pui și o picătură de coniac în el, dar vaca domestică se bucură din plin să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau mai tare râsul. Dar cu toate că era un pictor atât de prost, avea un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-ar primi ele lumina de reflectat, dacă Între ele și soare se interpune masa pământului? Arrigo nu reuși să Își stăpânească o privire compătimitoare. - Și totuși, messer Alighieri, există o soluție cum nu se poate mai simplă. Gândește-te și vei ajunge la aceleași concluzii la care am ajuns și eu. Dante roșise. Pe moment, nu reușea să găsească acea explicație rațională pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun! Te spun la mama și ea n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În cabina de comandă a „Bourului”, agresori și atacați se așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la roboții tereștri. Aur n-aveți, platină n-aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu capul spre Stejeran 1. Acesta se duse în magazie și reveni cu o lopată de prune. Le împărți bărbosului, blondului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]