288 matches
-
în sclipitoare dispute de idei. Rezistența - cu puține excepții - a părerilor lui vine dintro prețuire nepartizană, căreia i se pot reproșa, cel mult, înclinații de gust, dar nu concesii de tabără. Echilibrat și bine citit, fără să dea lecții de comparatism ostentativ, Lucian Boz ar fi putut fi vocea unei critici fără parti-pris-uri, întro vreme a tuturor invectivelor. Sorții momentului au vrut, însă, altfel.
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
făcut greșeala să văd, consecutiv, montarea din 1981, de la Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazon și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabila, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazon și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
făcut greșeala să văd, consecutiv, montarea din 1981, de la Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazón și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabilă, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
toți, cu mai multă sau mai puțină relevanță pentru istoria literaturii române. Caragiale e veriga lipsă în evoluția neverosimilă spre absurdul urmuzian, după cum e veriga lipsă în autenticismul aproape documentaristic al ficțiunii lui Camil Petrescu. Pericolul e însă ca acest comparatism incontinent să dizolve până într-atât personalitatea creatoare a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci numelor enumerate mai sus li se alătură Giambattista Vico, Nietzsche, Cioran, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu, într-un lanț infinit de
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
popular între 1750 și 1850 - fiind importante pentru mai buna înțelegere a fenomenului larg cultural sau a celui strict literar din perioada avută în vedere. Nu lipsesc din carte nici „trufandalele” istorico-literare. Una dintre cele mai spectaculoase, care interesează și comparatismul literar românesc, pe o perioadă în care referințele acestuia nu sunt foarte generoase, o aflăm în mica intervenție O descriere a Ardealului într-o cronică spaniolă (p. 55-64), cu atât mai valoroasă cu cât nu se mulțumește să compileze respectivul
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
fost aproape mereu aceea europeană, indiferent că era vorba de noul roman francez sau de teatrul absurdului. În această perspectivă, Romul Munteanu a tratat atât literatura română în totul, cât și opere aparținând unui gen sau altuia. În materie de comparatism, Romul Munteanu a fost la noi un precursor, înaintea lui Adrian Marino și Paul Cornea. A aparținut unei generații care a încercat să se sustragă rigorilor sociologismului vulgar referindu-se la contextul social-politic prin examinarea unui spațiu cultural nelimitat la
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
de Filologie a Universității București și se remarcase prin erudiție la Catedra de Comparatistică a profesorului Tudor Vianu, venind dinspre Institutul de Teorie și Istorie literară (pe vremea când cercetătorii erau folosiți și ca asistenți). A balansat între stilistică și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
și post-renascentistă, spre Boccaccio și chiar J. Swift, scoțându-l astfel de sub anatema „realismului critic” în care se împotmolise fără folos; 3. Realizează o aplicație în interes estetic a celor două modalități de cercetare care au făcut epocă - stilistica și comparatismul, utilizând pentru prima oară pe larg contribuția francezului Jean Boutière4, exemplară deschidere spre universalitate, neglijată până atunci; 4. Pentru prima oară sunt analizate concepte importante aplicate personajelor lui Creangă: grotescul, fabulosul, burlescul, lumea pe dos și mai ales personajul anapoda
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
lui Caragiale ori despre „nebuniile” lui Cioran va trebui să parcurgă volumele sale debordând de vitalitate. El a brevetat o metodă de mare originalitate: criticul literar ca electrician. Ceea ce primează în scrisul său nu e nici analiza, nici contextualizarea, nici comparatismul, ci efortul de a crea un arc voltaic prin care se eliberează o cantitate enormă de energie care produce instantaneu jerbe luminoase. Formula critică sub care s-a manifestat inițial a suferit modificări și transformări. Primele texte pe care i
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
Ca între dramaturgul născut la Haimanale și cel născut la Slatina, nici nu se mai pune condiția influenței, ci doar a alianței involuntare, ca să nu spun nevoite. Crima „frățească” în balada (mitul) Miorița rămâne totuși virtuală. M. Călinescu relativizează excesiv comparatismul critic, transformat într-un mod paradoxal, ca să-i reluăm calificativul expus la vedere. Un comparatism, mai exact, clasicist paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație nefericire, deci
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
pune condiția influenței, ci doar a alianței involuntare, ca să nu spun nevoite. Crima „frățească” în balada (mitul) Miorița rămâne totuși virtuală. M. Călinescu relativizează excesiv comparatismul critic, transformat într-un mod paradoxal, ca să-i reluăm calificativul expus la vedere. Un comparatism, mai exact, clasicist paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație nefericire, deci nepotrivire. Și neadevăr. S-ar putea ricana că e bine găsit? Apoi, această politologie paradoxal
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
totuși „creativitatea înseamnă selecție”. Cât despre influența modelatoare și cea catalitică, se pare că nu e nevoie de stăruit asupra disocierilor pentru finalitatea acestui proiect, care nu este nicidecum doar unul amator de izvoare literare. Nici măcar în sensul canonic al comparatismului, acela de a adânci relațiile spirituale, raporturile existente de fapt între operele, inspirațiile și viețile unor scriitori aparținând mai multor literaturi. Mai degrabă, funcționează paralelismul conform căruia coincidențele estetice și ideologice sunt manifestări independente ale spiritelor înrudite. Sunt incidențe firești
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
estetic, literaritatea, fără să fie eludate aici excursurile comparatiste, analogiile și corespondenț ele cu textele unor clasici ai prozei europene (Th. Mann, Kafka, Musil, H. Hesse, H. Böll, Camus, Sartre), Sud-Americane, sau Est-Europene. Pregnante și eficiente, din această perspectivă a comparatismului sunt analogiile între Duios Anastasia trecea, de D.R. Popescu, Mistreții erau blânzi, de Ștefan Bănulescu, sau Animale bolnave, de Nicolae Breban cu Maica Ioana a Îngerilor de Iwaszkiewicz, Dervișul și moartea de Meșa Selimovici sau cu Excomunicatorul de Déry Tibor
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
ideologia critică normativă, ci producția conceptuală, adecvarea, vulnerabilitățile, instabilitățile, glisările spre echivalările metaforice ale discursului critic teoretizant. Domeniile în care se înscriu explorările lui metodice sunt subsumabile în principal esteticii și teoriei literare, dar își adjudecă și spațiile complementare din comparatism și critica ideilor literare. Aștept cu încredere ca Adrian Tudurachi să devină, în cărțile lui viitoare, și altceva decât exeget al lui Mihail Dragomirescu, și altceva decât un specialist doct al metacriticii.
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
conștiința literară românească a lui Dinu Pillat, carte puțin comentată în anul apariției ei (1976), Dostoievski și romanul românesc constituie cel mai important studiu sistematic al problemei; Elena Loghinovschi descoperă, inventariază și analizează structuri, teme, motive, tipologii, poetici, asumîndu-și un comparatism modern, mai puțin sensibil la "sursologia" de tip G. Bogdan-Duică, foarte atent cu circulația acelor structuri, teme și motive în culturile din această parte de lume. Iată chiar prima pagină a cărții, unde autoarea își dezvăluie proiectul cît se poate
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
oiu, Paul Georgescu, Alexandru Ivasiuc, Mircea Ciobanu, Romulus Guga; poate încă și alți prozatori contemporani. Elena Loghinovschi epuizează bibliografia critică a domeniului circumscris, din epocă și după aceea, de la recenziile apărute în presa vremii pînă la exegezele mai recente, astfel, comparatismul autoarei își asumă naratologia și critica arhetipală, într-un demers care acoperă mai bine de o sută de ani, cîți vor fi trecut de la prima traducere în limba română a unui text dostoievskian: în 1885, apărea în foileton, în ziarul
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
laude, el promoveză câte doi Shakespeari la suta de locuitori și folosește terminologia din aparatul critic cu care a fost analizată opera lui Tolstoi la prezentarea fiecărei monografii locale. Asta mă îngrozește și mă oripilează. Iar când, bolnav fiind de comparatism încă din tinerețe, îmi mai cad în mână și două texte unde, în fiecare, sunt aceleași două nume dar puse invers, adică numele autorului comentat într-un articol semnează celălalt articol în care e comentat semnatarul primului articol, ambele echilibrându
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
Romantismului. Teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate și a teoriei literare. În prezent este profesor asociat la Facultatea de Litere din Universitatea București și unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar (critică, teoria și istoria literaturii, comparatism). La împlinirea vîrstei de 75 de ani, Liviu Papadima și Mircea Vasilescu (coord.) i-au dedicat volumul omagial Cercetarea literară, azi, Ed. Polirom, 2000. De asemenea a fost omagiat la 80 de ani, la 85 de ani, în presa culturală
ISTORICUL LITERAR PAUL CORNEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359854_a_361183]
-
al Insulei Tenerife, în Arhipelagul Canarelor. Aceasta celebră universitate, întemeiată în 1792, este cunoscută de noi mai ales prin numele lui Alexandru Ciorănescu, profesor, comparatist (“encargado de curso”), din 1948 până în 1979. Iată că deschiderea spre cultura universală, apetența pentru comparatismul literar, pe care cărturarii din La Laguna le-au practicat încă de la începuturi, se concretizează acum în această Ars poetica (Versiones de poesía moderna). Orientarea este enunțată, de altfel, cu limpezime, de profesorul Robayna, în Introducere, precum și de poetul și
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
maniera de a gândi și de a judeca a ideologului clujean despre sine, despre vremuri, politică, societate, indivizi, intelectuali, Europa, cultură, viață literară. Temele obsedante, care au apărut în opera confesivă, se regăsesc augmentate în volumele de teorie literară și comparatism. Ideologia sa este constantă indiferent de perioada vieții sale, indiferent de limba și forma în care apare publicată. În lucrările de comparatism și teorie a literaturii își exprima aceleași idei din carnetele de călătorie, din articole-i despre cultură și
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
literară. Temele obsedante, care au apărut în opera confesivă, se regăsesc augmentate în volumele de teorie literară și comparatism. Ideologia sa este constantă indiferent de perioada vieții sale, indiferent de limba și forma în care apare publicată. În lucrările de comparatism și teorie a literaturii își exprima aceleași idei din carnetele de călătorie, din articole-i despre cultură și politică, apărute în periodicele românești. Macedonski, Eliade, Etiemble au fost pretexte pentru a-și manifesta laturi ale personalității sale, pentru a-și
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
considerând că era datoria lui să realizeze o operă durabilă în România și să promoveze valorile culturale românești peste granițe. Dar s-a folosit de orice domeniu pentru a alimenta propriile obsesii, cărțile sale fiind adevărate defulări. Capitolul III (Reorientarea comparatismului) dezvăluie contribuțiile aduse de Marino în literatura comparată, în încercarea de a pune bazele unei teorii comparate a literaturii universale, viziunea sa novatoare despre comparatismul militant, lupta sa pentru instaurarea unui nou umanism, pentru dezvoltarea relațiilor literare internaționale. Sub pretextul
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
orice domeniu pentru a alimenta propriile obsesii, cărțile sale fiind adevărate defulări. Capitolul III (Reorientarea comparatismului) dezvăluie contribuțiile aduse de Marino în literatura comparată, în încercarea de a pune bazele unei teorii comparate a literaturii universale, viziunea sa novatoare despre comparatismul militant, lupta sa pentru instaurarea unui nou umanism, pentru dezvoltarea relațiilor literare internaționale. Sub pretextul interpretării cărților lui Etiemble, comparatistul clujean ascunsese propriile idei, își manifestase aspirațiile ideologico-literare liberale, abordând teme subversive (lupta împotriva șovinismului, imperialismului cultural-literar și a colonialismului
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
împotriva șovinismului, imperialismului cultural-literar și a colonialismului, europocentrismului, împotriva discriminării literaturilor subdezvoltate, împotriva xenofobiei, rasismului și discriminării etnice). Au rezultat cărți cu cheie, manifeste pentru libertatea circulației literare și relații libere Est - Vest, pentru un iluminism liberal, cosmopolitism, un nou comparatism. Deoarece traducerile sunt agenți ai schimburilor literare, intermediari ai culturilor, necesari în cooperarea literară internațională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
Critică și teorie literară) sunt prezentate contribuțiile aduse de Marino criticii și teoriei literaturii. Pronunțându-se pentru „critica totală”, el a practicat, pentru interpretarea vieții și operei lui Macedonski, o critică literară care includea mai multe domenii: critică, istorie literară, comparatism, tematologie, istorie a ideilor literare, structuralism, semantică, psihanaliză. Marino a dorit o maturizare a culturii literare românești prin apariția unor lucrări de referință, în care reflecția critică să fie originară, nu compilată, nu încropită din citatele criticilor străini, demodați în
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]