79 matches
-
a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la non-literar). Jurnalele și memoriile nu fac, totuși, o literatură durabilă, nici exportabilă (ceea ce e un semnal major al lipsei de orizont), dar creează o alternativă temporară a discursului literar, până când ficțiunea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine, adică ceva de genul tânăra generație alienată, victimă a societății, nonconformistă, care este precum vorbește, dezinhibată, provocatoare, ratându-și existența prin inacțiune și complacere într-un mediu sordid, o generație fără vlagă, fără repere, cu un prezent "varză" și cu un viitor incert. Romanul lui Dan Țăranu se vrea acel tip de proză la finalul căruia nu rămâi cu nimic, acest nimic intenționând să
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
Dintr-o ceremonie menită a trezi energii profunde, cum era odată actoria în vremuri nobile, azi nu a mai rămas decît aparențele unui delir histrionic. Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet. Li s-a inoculat atît
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
mânjiți cu sînge. Zicala că banii n-au miros e valabilă doar dacă nu te interesează cum au fost cîștigați. Că pentru bancherii elvețieni banii sînt inodori e de înțeles - nu și de aprobat! -, dar pentru statul elvețian neutru această complacere cu duhoarea haznalei bancare se cheamă neutralitate formală și complicitate cu tot ce e mai jegos din lumea afacerilor tenebroase internaționale. Din acest punct de vedere, mi se pare absolut revoltător să-ți pută compatrioții lui Mailat în timp ce te faci
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
față nu erau încă zidite-n pereți și nici o altă/ încăpere nu era zidită dincolo -// atunci ne-am năpustit cu lăcomie înapoi asupra propriului trup/ am coborît și am tras cu furie trapele deasupra...". Poemele următoarelor volume vor transforma această complacere/ închidere în propriul "eu" în revoltă împotriva acestuia. Ieșirea în necunoscut, înfruntarea lui resemantizează vechile obsesii, mutîndu-le în afară. Toate sunt adunate și păstrate însă cu grijă într-un muzeu interior. Acesta este și titlul unuia dintre ultimele poeme, în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
de lege, mulți foști slujitori ai regimului ar relativiza măcar rolul lor de atunci, apoi s-ar gîndi la actele lor și cine știe, ar avea, dacă n-ar fi periculos, și mustrări de cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat încă. Care este mecanismul care creează acest tip de reacție, generală, iată? Să fie Franț Țandără, torționarul care a mărturisit, excepția de la regulă? Și dacă da, să însemne că trebuie să purtăm
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
propovăduitor, și apoi alura teatrală a exemplelor date, care nu fac decît să-l distragă pe ascultător de la gravitatea subiectului. În fine, blîndețea cu care Mynster își admonesta ascultătorii îi părea lui Kierkegaard o invitație la lenea minții și la complacerea în letargie morală, cînd el visa de fapt la o înfiorare a cititorilor cu deșteptarea în ei a unui alt ochi asupra lumii. Un fel de metanoia în miniatură obținută prin forța cuvîntului bine ales. Numai că toate aceste defecte
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Pentru unii, tăcerea politică a evazionismului e o separare vinovată de regimul politic și de colectivitate prin lipsa de participare la construcția comunistă, pentru alții, retrospectiv, aceeași tăcere e o neimplicare anti-comunistă la fel de culpabilă, o consimțire la rău printr-o complacere în estetism. În fond, ambele atitudini, de pe poziții contrarii, cu justificări morale diferite, aduc argumentul angajamentului politic ca absolut necesar: din interior, fascismul și comunismul acuză literatura evazionistă de evitarea partizanatului în favoarea prezentului lor biruitor; ulterior, în postfascism și în
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală față de timpul care se scurge fără a ne da osteneală de a-l marca an vreun fel, complacerea ăntr-un fel de pseudo-societate naturală ("Ce-o da Domnul!") sunt departe de-a ne califica pentru vreun rol an lumea modernă. Pentru covârșitoarea majoritate a românilor, modernitatea reprezintă un pericol la fel de mare ca molimele, cataclismele naturale sau războiaiele. Am vrea
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
nu-i decât o beznă vagă, o neîncredere completă în înnoirea vieții, care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel; că e vorba aici de pieirea unor talente, probabil strălucite, de complacere voluntară în propria tristețe, într-un cuvânt, chiar de un oarecare romantism, care nu este demn nici de mintea sănătoasă, nici de inima bună a Nastasiei Filippovna. Repetând încă o dată că lui îi e cel mai greu să vorbească, încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
infinit. Că formele au o consistență iluzorie față de acest vârtej, o dovedește orice viziune mai adâncă, deoarece, dincolo de cristalizările efemere, realitatea adevărată se descoperă ca o pâlpâire și o pulsație dintre cele mai încordate. Simțul pentru forme rezultă dintr-o complacere în finit, în seducțiile inconsistente ale mărginirii, care niciodată nu vor duce la revelații metafizice. Metafizica, întocmai ca și muzica, nu răsare decât dintr-o experiență a infinitului. Amândouă cresc pe înălțimi și produc amețeli. Mirarea mea cea mare este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i schimbe neînduplecata complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi în sânge, opulente smochine, miere de albine cu sâmburi de nuci, vin de coacăze și mult măcriș proaspăt. Timp de câteva zile nu se întâmplă nimic important: fata rezistă cu brio tuturor asalturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici să cunosc mai mulți oameni speciali ai IU. Ieri, de exemplu, grație lui David Ransel am întâlnit-o pe Susan Gubar, o mare figură a criticii literare feministe. Nu m-a contrazis deloc în ideile mele privind decăderea și complacerea în marginalitate a feminismului american actual. Închiderea academică în gineceu. Își petrece viața, ca multe ale figuri faimoase ale lumii intelectuale americane, în această mănăstire care e campusul, înțelenindu-se în barocul academic, deși mustește de dorința ca tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
două ori: necunoașterea esenței lucrului numit, care rămâne un mister, și faptul că, din acest motiv, numirea este convențională, o haină pusă arbitrar pe acea taină, veșmânt confecționat de colaborarea dintre simțuri și intelect. Salvarea, liniștea noastră sunt asigurate de complacerea tacit asumată în a considera că și lumea și cuvintele corespund realității cu care ne-am familiarizat. Atunci ce împlinește cuvântul în poezie ? Nemulțumit de axiologia realități de fiecare zi, poetul încearcă să creeze o lume suplimentară care să asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mea. Dar poate că aceste explicații nu sunt bune pentru durerile noastre prelungite, care sunt pricinuite, orice-aș face, așa cum au fost întotdeauna și pe atunci nu erau încă motive, de firile noastre mereu în contradicție, cu toate că perfect asemănătoare, de complacere în această atmosferă și de suportare a aceleiași fatalități. Ești bucuros uneori că oamenii îmbătrînesc, căci astfel sunt obligați la anumite transformări. Dacă n-ar fi așa, ar rămâne identici, oricâte dezastre ar trece peste capul lor. Și nici măcar nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ești prea ocupat, te refaci mai ușor. Sau e la fel dacă ai ocazia să călătorești. Am avut impresia că sunt mai indiferent pe măsură ce mă îndepărtam, că există chiar o proporție între durere și kilometrii făcuți. Probabil că este o complacere în trăirea întunecoasă, întreținută de atmosfera aceleiași camere pe care o locuiești, acelorași prieteni ce-i întîlnești fatal, iar în voiaj n-ai timp de gânduri vechi, la fiecare cotitură apare un spectacol nou și viu. (O carte în clipele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ale gândirii - fixitatea funcțională; - imposibilitatea abordării secvențial divergente a rezolvării problemelor tehnice;autoimpunerea ideație-evaluare; - autoimpunerea unor restricții iluzorii neprevăzute în condițiile problemei; - conformismul intelectual;neglijarea imaginației B. De personalitate a) Motivaționale - supramotivarea versus submotivarea b) Temperamental-caracteriale (atitudini, mentalități) - perfecționalismul versus complacerea la soluții mediocre - slaba încredere în sine și descurajarea; - conformismul comportamental;încreaderea prea mare în competența altora; - lipsa voinței și obișnuinței de a duce lucrurile până la capăt; - comoditate c) Afective (anxietate, frustrări, conflicte) - timiditate; - emotivitate; - teama de eșec; - teama de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
limitarea constrângerilor, încurajarea comunicării, stimularea intereselor variate, acceptarea unor riscuri. • De eliminare a atitudinilor de blocaj: descurajare a ideilor, hipercriticism, sarcasm, rigiditate, lipsă de entuziasm, prețuire a memoriei, interese înguste, competență redusă, neacordare a sprijinului, conformism, autoritate, accent pe competiție, complacere în soluții mediocre, prioritate a rațiunii, desconsiderare a imaginației, critică prematură, frică de critică, neîncurajare a discuțiilor, ironie, netolerare a dezacordului, frică de originalitate, sentimentul inutilității. • Prin inițiere progresivă în găsirea tuturor aspectelor posibile, selecționare a problemelor, selecționare a surselor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
al „răului”: când nu te impresionează necazul altuia sau nu simți nevoia de a Înlătura răul, nu poți face binele.) „Înainte de a dărâma ceva, trebuie să fii sigur că vei putea clădi ceva mai bun.” (Plutarh) Boala lungă moarte aduce. (Complacerea În a face rău duce, treptat, la dezumanizare.) Cine-mparte parte-și face. Cine deține puterea rar nu abuzează de ea.) E mai ușor să dai sfaturi decât să le urmezi. (Probabil pentru că ne este mai ușor să fim exigenți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altele lupte, iar altele războaie? Faptul că unele se desfășoară cu respectarea unor reguli și, implicit, drepturi omenești, iar altele, nu. Trebuie observat Însă faptul că obișnuirea unora cu confruntările brutale, nonconformiste poate deschide apetitul acestora pentru acceptarea și chiar complacerea cu situațiile dezumanizante, de război. Μ În evoluția psihică a copilului avem, se știe, revelația cunoașterii a ceea ce Înseamnă constituirea treptată a atributelor psihologice ale ființei umane. Din ce moment putem spune că mica ființă Începe să semene tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Nu e, oare, necesar și suficient doar ceea ce te face fericit? Și iată că pentru Creangă, în momentul prieteniei cu Eminescu, fericirea se rezumă la a hoinări prin parcuri și cârciumi și a discuta până la ziuă. Nu putem vorbi de complacere și autosuficiență, ci de o potențare și o savurare a fericirii simple, primordiale. Odată prietenia legată, indiscutabil este faptul că prin intermediul lui Eminescu ajunge Creangă la Junimea și tot poetul este cel care apreciază valoarea scrierilor sale și-l îndeamnă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
n-am a trăi cât lumea, ca să moștenesc pământul” atitudine păguboasă, 57 lașă, a celui care nu luptă pentru ideile sale, motivând aceasta printr o falsă modestie; r. 36 37: „doar, slavă Domnului, am ce mânca la casa d-tale”complacerea în parazitism ca motivare a lașității; r. 40: „rușinea unde o puneți?” încercarea părintelui de a trezi în rândul copiilor orgoliul și moralitatea; p. 81, r. 2 4: „Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
interior. „Există - spune L. Aragon - un singur succes: să fii În stare să-ți duci viața În felul tău”. * „Adevăratele greșeli sînt acelea care nu se repetă niciodată.” (Confucius) O greșeală repetată presupune, dimpotrivă, fie un defect de gîndire, fie complacerea Într-un viciu. * „Nu știi bine ceva decît multă vreme după ce l-ai Învățat.” (J. Joubert) Pentru că „Înțelegerea” nu este numai clarificare, ci și metabolizare, care Înseamnă o asimilare prin trăire, prin proprie experimentare sufletească. * „Nu ești niciodată Înșelat: te
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără căsătorie. De obicei aceste relații nu rezistă mult timp. Apar copii, care de multe ori nu sunt doriți, iubiți. Pot să apară tot felul de perturbări în viața de familie sub forma unor avorturi, infecții sexuale, apariția unor abuzuri, complacerea în o situație destul de neplăcută în viitoarea familie, greu de trecut peste ele. Am întîlnit situația unei familii în care ambii copii au fost crescuți de către bunici pînă la vîrsta de 5 6 ani, numai și numai că ambii soți
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
distingă în zadar, după părerea mea între "premodernismul vechilor conservatori", "antimodernismul tinerilor conservatori" și "postmodernismul neoconservatorilor"". 114 Este deosebit de interesat de urmărit și "disputa" Habermas Rorty, în special pe aliniamentul implicațiilor public privat. Habermas îl critică pe Rorty pe motivul complacerii în ceea ce se numește filosofia vieții, în sensul că intenția sa principală ar fi aceea a "poetizării" și nu a raționalizării, cultura "poetizată" pe care ar promova-o Rorty, discursul său estetizant și relevarea "funcției limbajului de dezvăluire a lumii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]