242 matches
-
altă a unor texte literare simple 4.3. Reformularea unor texte scurte pentru a fi adaptate unui alt scop al comunicării (informare neutră, persuasiune etc.) III. CONȚINUTURI I.1. Fonetica Morfologie Sintaxa propoziției (integral) 2. Sintaxa frazei: propoziții principale, subordonate: completiva directă și indirectă, interogativa indirectă, atributiva, condiționala, finala, concesiva, consecutivă, cauzala, temporală. 3. Vocabular - lexicul specific temelor propuse - familia de cuvinte - sinonime, antonime, omonime și paronime ÎI. Teme propuse: Viața cotidiană (aniversări, prietenie, familie, locuința, lumea satului și a orașului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
diateza activă și pasivă; - verbe neregulate: esse și compușii*); ire și compușii*); ferre și compușii*); fieri, velle. Noțiuni de sintaxa a propoziției și a frazei Valorile fundamentale ale cazurilor. Propoziții principale/secundare, regente/subordonate Subordonatele relative, participiale relative și absolute, completive, circumstanțiale. Consecutio temporum Gerunzialele și gerundivalele Stil direct și indirect. *) pentru 2 ore/săptămâna. B. Reprezentanți ai prozei și poeziei latine din secolul I a. Chr. până în secolul I p. Chr. și operele acestora: 1. Marcus Tullius Cicero - Catilinare (În
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct ("Elle a demandé au serveur de lui apporter le menu" „(Ea) i-a cerut chelnerului să-i aducă meniul” → "Elle le lui a demandé" „I-a cerut asta”), ori o propoziție completivă directă: "Quand arrivez-vous? Dites-le-nous au plus vite!" „Când sosiți? Spuneți-ne cât mai repede!”. După locul unde se află referentul lor, pronumele personale de persoana a III-a pot fi: Pronumele personale pot să-și schimbe forma conform funcției lor
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
care se dorește a fi scoasă în evidență. Propozițiile coordonate pot fi legate între ele prin juxtapunere sau printr-o conjuncție. Coordonarea poate fi copulativă, adversativă, disjunctivă, consecutivă sau explicativă. În fraza maghiară pot fi următoarele subordonate: subiectivă, predicativă, obiectivă, completive (de loc, de timp, numerică, de stare, de origine, de rezultat, sociativă, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumentală, de atribuire și comparativă), completivă permanentă, subordonate cu conținut semantic special (consecutivă, condițională, concesivă și comparativă
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
explicativă. În fraza maghiară pot fi următoarele subordonate: subiectivă, predicativă, obiectivă, completive (de loc, de timp, numerică, de stare, de origine, de rezultat, sociativă, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumentală, de atribuire și comparativă), completivă permanentă, subordonate cu conținut semantic special (consecutivă, condițională, concesivă și comparativă) și subordonată atributivă. O caracteristică a subordonatelor în maghiară este că de cele mai multe ori ele au în principală un antecedent exprimat printr-un pronume, iar subordonata întregește antecedentul. Lexicul
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
mai mult ca perfect, ultimele două fiind folosite aproape exclusiv în limba literară cu tendința clasică. Majoritatea utilizărilor sale sunt asemănătoare cu ale conjunctivului românesc, dar are și unele pe care acesta nu le posedă, de exemplu exprimarea predicatului propoziției completive indirecte al carei verb regent exprimă o afirmație incertă ("Je doute qu’îl vienne" „Mă îndoiesc că va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă. Exemplu:
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă. Exemplu:
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
prezintă o acțiune ca fiind urmarea acțiunii din propoziția precedentă. Conjuncțiile sale sunt: Propoziția coordonată astfel poate fi de două feluri: Ca în limba română, fiecărei părți de propoziție îi corespunde o propoziție subordonată. Astfel, există propoziție subiectivă, predicativă, obiectivă, completivă de diferite tipuri și atributivă. În plus mai sunt luate în seamă și tipuri de subordonate care nu au corespondent parte de propoziție. Astfel sunt propozițiile consecutivă, condițională, comparativă și concesivă. Acestea sunt grupate sub denumirea de „subordonate cu conținut
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
ultimul), imperativ (ultimul exemplu). Antecedente: "az", "azé", "olyan", "annyi", "akkora'. Cuvinte introductive: "aki", "ami", "amilyen", "hogy", "mint". Exemple: Modul predicatului: indicativ (toate exemplele, în afară de ultimul), imperativ (ultimul exemplu). Acest tip de subordonată corespunde celei numite în gramatica limbii române propoziție completivă directă. Antecedente: "azt, ugyanazt, mindazt, olyat, annyit, akkorát". Dacă verbul regent este "lát" „a vedea”, "hall" „a auzi”, "érez" „a simți” sau "gondol" „a crede, a gândi”, antecedentul poate fi "úgy", atipic pentru propoziția obiectivă. Cuvinte introductive: "aki, ami, ha
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
complement de scop exprimat prin verb la infinitiv: "Azért mentem a piacra, hogy vásároljak" „M-am dus la piață ca să fac cumpărături” → "Vásárolni mentem a piacra" „M-am dus la piață pentru a face cumpărături”. Această subordonată corespunde cu acea completivă indirectă din gramaticile românești care este echivalentă cu complementul indirect exprimat prin substantiv în cazul dativ. Acest tip de subordonată întregește antecedentul complement comparativ al unui adjectiv sau adverb la gradul comparativ din principală. Se deosebește de propoziția comparativă. Se
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
îndeplinește funcția de complement permanent (numit și asemantic) al unui adjectiv, verb sau formă nominală a verbului. Antecedentul este un pronume demonstrativ de depărtare, iar cuvântul introductiv - conjuncția "hogy" sau un pronume relativ. De cele mai multe ori, această subordonată corespunde unei completive indirecte din gramaticile românești. Exemple: Aceste subordonate, pe lângă faptul că întregesc o parte de propoziție din principală, au și un conținut semantic special (consecință, condiție, concesie sau comparație), adică peste raportul gramatical se suprapune un supliment semantic. În plus, ele
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
nem jutottam be a stadionba" „Deși aveam bilet, n-am putut intra pe stadion”. Se mai întâlnește și cu construcția "ha" + predicat + "is": "Nem bánom, ha hazudsz is „Nu-mi pare rău, chiar dacă minți”. Această subordonată se deosebește de propoziția completivă comparativă. Completează conținutul principalei comparându-l cu ceva. Poate avea ca antecedent cuvintele "annyi" „atât”, "olyan" „atât”, "úgy" „așa”, iar drept cuvinte introductive "mint" „ca”, "mintha" „ca și cum”, fiind posibilă combinarea oricărui antecedent cu oricare cuvânt introductiv. Deseori, subordonata comparativă este
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
fiind implicite unor forme verbale temporale, numai la trecut: timpului imperfect (aspectul imperfectiv/iterativ); timpurilor perfect compus și perfect simplu (aspectul perfectiv). Pot fi de asemenea implicite sensului lexical al unor verbe: „a sări” (momentan), „a adormi” (incoativ), „a umple” (completiv), „a se satura” (sativ). Un verb perfectiv se folosește doar în mod excepțional cu forma de prezent în propoziții principale. Prezentul verbelor perfective se folosește în propoziții subordonate, referindu-se de fapt la viitor: "Oni traže da pročitam knjigu" „Ei
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l întreb pe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]