242 matches
-
curiosité, région géo., habitat>, unde N0 este argumentul subiect [+Uman] și N1 este argumentul obiect direct [+Localizare] . 94 În strânsă legătură cu acest aspect, reținem observația de natură cantitativă formulată de Vulpe (1980: 88), care precizează că în română propozițiile completive directe depind în proporție de 90% de verbe declarative (a spune, a zice), de verbe sentiendi (a vedea, a auzi, simți) sau de verbe de cunoaștere (a ști, a crede, a gândi), precum și de a vrea. 96 Există interpretări (modelul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de verbe de cunoaștere (a ști, a crede, a gândi), precum și de a vrea. 96 Există interpretări (modelul de complementare propus de Rosenbaum 1967, reluat și revăzut, cu anumite modificări, de Pană Dindelegan 1974: 31) conform cărora secvențele tranzitive cu completive directe introduse conjuncțional prin că, să, dacă sunt generate în urma suprimării (obligatorii sau facultative) a nominalului [+Indef] [+Abstract] faptul, prezent în structura de adâncime a verbelor tranzitive: Văd √ că vine spre noi < Văd faptul că vine spre noi. Acceptând această
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pentru franceză, vezi Labelle (1996: 83-96). Felser (1999: 227-228) inventariază tiparele din limbile romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto Maria partire ' Am văzut-o pe Maria plecând' (ACI); (b
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de percepție desemnează evenimente stage-level, respectând condiția simultaneității (engl. simultaneity constraint) cu verbul de percepție din matrice. Pentru fenomenul de restrângere a sferei de circulație a infinitivului în limba română, vezi Diaconescu (1977: 43-44). Autorul aduce următoarele argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție, în opoziție cu limbile romanice, care păstrează infinitivul; (c) Extinderea completivelor introduse prin complementizatorul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție, în opoziție cu limbile romanice, care păstrează infinitivul; (c) Extinderea completivelor introduse prin complementizatorul să, după verbele care exprimă un act de voință: voleo cantare > vreau (a) cântare > vreau a cânta > vreau să cânt. 121 Vezi Cornilescu (2003: 383-384) pentru argumentele aduse în sprijinul fiecărei intepretări. Importante sunt testele de substituție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
romanice și tiparele echivalente acesteia, observă în cercetarea sa de corpus că: (a) româna actuală nu folosește infinitivul în contextul verbelor de percepție cu sens primar/senzorial; (b) verbul a vedea preferă construcția cu gerunziul (33 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor completive corespondente (cu că și cum) (9 ocurențe); (c) verbul a auzi preferă, de asemenea, construcția cu gerunziul (20 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor subordonate (10 ocurențe); d) verbul a simți preferă construcția cu propoziții completive (11 ocurențe) în detrimentul construcției gerunziale (8
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gerunziul (33 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor completive corespondente (cu că și cum) (9 ocurențe); (c) verbul a auzi preferă, de asemenea, construcția cu gerunziul (20 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor subordonate (10 ocurențe); d) verbul a simți preferă construcția cu propoziții completive (11 ocurențe) în detrimentul construcției gerunziale (8 ocurențe). 125 Se observă că, în tiparele cu verbe de percepție, se pot stabili următoarele tipuri de echivalențe semantice: (a) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin că, exprimând un proces în desfășurare (Îl
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
recunoaștere și adeziune. Acesta este contextul În care au loc principalele dezbateri legate de venitul minim garantat. În vreme ce partizanii opțiunii „substitutive” se pronunță pentru instituirea unei „alocații universale” menite să Înlocuiască ansamblul ajutoarelor existente, alții ă susținători ai unei optici „completive” ă vor să păstreze și să Întărească avantajele deja dobândite În materie de alocații, pensii și venituri garantate. Rămân deschise trei probleme esențiale: ă În ce măsură suntem capabili să anticipăm riscurile cu care ne confruntăm? ă Ce se Înțelege prin „obligații
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se raportează la un predicat și contribuie la realizarea unei predicații complete. Transferat pe terenul gramaticii, argumentul corespunde oricăruia dintre actanții verbului (predicat), adică subiectului ori determinanților completivi și circumstanțiali. În epoca actuală, argumentul reprezintă, în literatură, rezumatul unei piese de teatru sau al unui roman în care se precizează firul director al intrigii și scopul. Cu această accepție, termenul argument se aplică unui text (discurs) care aduce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propoziții regente impune, atît prin proprietățile lexicale, cît și prin timpul redat de forma flexionară, restricții asupra timpului pe care-l poate exprima verbul din propoziția subordonată. De exemplu, verbe de influență, ca a cere și a ordona, presupun o completivă directă care reprezintă un eveniment viitor, nu unul realizat, în momentul în care se formulează cererea sau ordinul, iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau ordinul, iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de aserțiune ca a zice sau a afirma nu impun limite atît de stricte în realizarea temporalității completivei. În lingvistica europeană, termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior prezentată, cel puțin două alte semnificații, una funcțională în descrierea nivelului morfologic, iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logico-semantic. În acest caz, rema reprezintă segmentul discursiv prin care se adaugă ceva nou în legătură cu tema, avînd astfel rolul principal din perspectiva comunicării la nivelul enunțului. Din punct de vedere gramatical, rema corespunde grupului verbal alcătuit din verb împreună cu determinarea completivă și/sau circumstanțială, iar, din punct de vedere pragmatic și informativ, este elementul de bază al propoziției, ca nucleu al comunicării. V. coerență, enunț, predicație, rematizare, temă. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
IPATSE OTOMO − Vezi KUIKÚRO. IXREKO-MUXREK Dialect al limbii RUTUL. JABUTI Limbă indigenă vorbită în Brazilia. JAKALTEC (JACALTEC) Limbă amerindiană din familia MAYAN, vorbită în Guatemala. 90 000 de vorbitori. În propozițiile principale, marcarea este de tip absolutiv/ergativ. În subordonatele completive, marcare de tip nominativ/acuzativ. Acordul de tip ergativ este independent de caz. Nu există morfologie cazuală. Topică VSO. JAM Limbă australiană înrudită cu KALAW LAGAW YA. JARAWARA (JARUARA, JARUÁRA, YARAWARA) Limbă din familia ARAWÁ, vorbită în statul brazilian Amazonas
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înaltă datorie patriotică” (Turda, 13-14 mai 1987). în: BulSȘF, 1987, p. 145. [24] BLĂNARIU, CONSTANTIN, Operaționalizarea și conștientizarea obiectivelor lecției - condiție a progresului școlar, BulIDMȘ-Suceava, 1987, 113-116. [25] BLĂNARIU, CONSTANTIN, Proiect de lecție. Clasa a: VII-a. Subiectul: Propoziția subordonată completivă directă (prima oră), BulIDMȘ-Suceava, 1987, 173-175. [26] BODEA, ANA, Fundamentarea psiho-pedagogică și etapele predării și însușirii cunoștințelor de vocabular, BulIDMȘ-Suceava, 1987, 110-112. [27] BODEAN, AURELIA, Corelații interdisciplinare în cadrul orelor de citire la clasa a III-a, BulIDMȘ Suceava, 1987, 28-31
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
COCA; POPA ELENA GH., Culegere de exerciții gramaticale pentru clasele V-XII. Volumul al III-lea. Partea I. Sintaxa propoziției și a frazei: Predicatul, Subiectul. Predicativa. Subiectiva. Partea a II-a. Sintaxa propoziției și a frazei: Atributul - atributiva. Complementul direct - completiva directă. Complementul indirect - completiva indirectă. Bacău, Editura Plumb, 1997, I: 150 p; II: 208 p. [179] POPA, ION; POPA, MARINELA, Gramatica limbii române pentru clasele V-VIII. Ediția a III-a. București, Niculescu, 1997, 408 p. [180] POPA, ION; POPA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Culegere de exerciții gramaticale pentru clasele V-XII. Volumul al III-lea. Partea I. Sintaxa propoziției și a frazei: Predicatul, Subiectul. Predicativa. Subiectiva. Partea a II-a. Sintaxa propoziției și a frazei: Atributul - atributiva. Complementul direct - completiva directă. Complementul indirect - completiva indirectă. Bacău, Editura Plumb, 1997, I: 150 p; II: 208 p. [179] POPA, ION; POPA, MARINELA, Gramatica limbii române pentru clasele V-VIII. Ediția a III-a. București, Niculescu, 1997, 408 p. [180] POPA, ION; POPA, MARINELA, Gramatica limbii române
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
complementizatorului (proiecția FIN(IT)), v. §2.2 infra), asociată cu topicalizarea / focalizarea opțională a unui constituent / a mai mulți constituenți la stânga verbului. Principalele (dar nu singurele) fapte care ne conduc spre această concluzie sunt: (i) asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (completivă sau relativă) (v. Salvi 2001 asupra coexistenței a două tipare de construcție în propozițiile subordonate din limbile romanice vechi), verificată statistic, și (ii) nespecializarea câmpului preverbal, caracteristici înregistrate în toate celelalte faze V2 ale limbilor romanice 2. Argumentul (i) se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de Freezing Effects, nu mai are nicio relevanță pentru extracția wh-. Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu este relevant pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc sau nu, întrucât deplasarea wh- din propoziții completive are loc imediat ce propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
are nicio relevanță pentru extracția wh-. Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu este relevant pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc sau nu, întrucât deplasarea wh- din propoziții completive are loc imediat ce propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul V are un complement sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a trăsăturilor comune (generarea de propoziție nonfinită) și diferențiatoare (infinitiv: negare prin nu și procliză pronominală; gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ACP.1714: 10r) (50) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Există o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51), eventual secondată de encliză pronominală (51a-b). (51) a. sănu cândvamânie-se Domnul (CP1
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip completiv, și anume FINP (la Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015a, 2015b). Din această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asimetria propoziție principală / propoziție subordonată este mai degrabă o realitate statistică: structurile V2 apar mai rar în propozițiile subordonate decât în propozițiile principale. Din punctul de vedere al unei analize teoretice în care proiecția C este scindată în două proiecții completive (FORCE și FIN), poziția FIN din propozițiile subordonate nu este în general ocupată de un complementizator și poate deci găzdui verbul deplasat în domeniul C. Rămâne de explicat totuși asimetria aplicării regulii V2 în propozițiile principale vs propozițiile subordonate. O
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
îl clarificăm este la ce proiecție din domeniul C se deplasează verbul sub inversiune în româna veche. Să ne reamintim că structura domeniului C include două proiecții de complementizator care reprezintă limitele domeniului, FORCEP și FINP; între cele două proiecții completive se generează periferia stângă a propoziției, conținând proiecții de topic și de focus (v. Rizzi 1997 și următoarele). Sub analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), oricare dintre specificatorii domeniului C poate găzdui verbul sub inversiune. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ultima proiecție care a fost propusă în bibliografia asupra limbilor romanice vechi (Ledgeway 2008, 2012: 161, Wolfe 2015b i.a.) și a limbilor germanice (Cognola 2013) ca găzduind verbul deplasat în structurile V-la-C este proiecția FINP, cea mai joasă proiecție completivă din structura scindată a domeniului C propusă de Rizzi (1997), proiecție constituind limita de jos a domeniului C. Analiza românei moderne din capitolul anterior (§III) și din prima parte a acestui capitol (§2 supra) a scos în evidență faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]