42,898 matches
-
tânăr Jean Starobinski, ori de "asociatul" la programul genevez care a fost Georges Poulet, apoi de discipolul acestuia, Jean-Pierre Richard; cu toții, personalități puternic individualizate, dar având în comun interesul programatic pentru abordarea "tematistă" a operelor literare, considerată ca o structură complexă de rețele tematico-motivice recurente, de natură să probeze unitatea de profunzime a viziunii. În ce-l privește, autorul unei cărți precum Formă și semmnificație (1963), a și propus un fel de schiță de fenomenologie a conștiinței critice, pornind de la "adeziunea
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
soliști ai teatrului permanent angajați, soliști utili acestei partituri... dorința firească privind lărgirea repertoriului francez a determinat adoptarea acestei soluții limită, soluție care dă satisfacție unui important număr al melomanilor bucureșteni ai genului. Este, în adevăr una dintre cele mai complexe partituri ale muzicii franceze de sfârșit de secol XIX. Revelația serii? A adus-o cuplul protagoniștilor, mezzo-soprana Oana Andra și tenorul Keith Ikaia-Purdy, de asemenea colectivul simfonic al orchestrei operei, ansamblu condus de această dată de tânărul dirijor Cristian Oroșanu
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
discursului asupra istoriei picturii noastre moderne, expoziția din colecții particulare pune la îndemîna privitorilor încă două valori fundamentale, acelea pe care le-am amintit deja, dar care trebuie de multe ori repetate pentru a fi și însușite: pictura ca fenomen complex, debarasată de mitologii și de personalități hegemonice, și colecționarul ca ferment cultural, ca partener demn pe piața bunurilor simbolice și ca factor activ în gestionarea și transmiterea patrimoniului. Performanța lui Vasile Parizescu și a lui Marian Constantin stă tocmai în
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
nu sînt crispat legate de problematici contextual românești, de nume, de mentalități, de istorii autohtone, provinciale. Există o respirație, fie ea și amară, universală, care îl poate plasa pe Dumitru Solomon în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele dramaturgului oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
paradoxal, în lumea cîntăreților rock. Un amalgam amețitor între lumea pragmatică, ultramodernă a rockerilor, a culturii pop, suprapusă, sau mai curînd interferată de cultura hindusă, cu zeii, miturile, concepțiile și conceptele ei. O poveste tragică de dragoste în trei, între complexa cîntăreață Vina Apsara, celebrul compozitor de muzică rock Ormus Cama și naratorul, Rai, martorul dramaticei lor povești și care, la rîndul său, a adorat-o pe Vina. O poveste despre sublimarea - după paradigma orfică, - a durerii în bucurie, prin muzică
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Iar lecția sa de-spre viață, spusă cu modestie și bun-simț aristocratic este o adevărată încîntare a spiritului. Captiv în lumea liberă este o carte extraordinară care aduce în atenția cititorului din țară una dintre cele mai pitorești și mai complexe personalități ale diasporei românești din Franța.
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
valorii operei și ne oprim puțin la exemplu. Altfel spus, nereceptată atunci, epopeea ar avea acum o valoare inutilă. Exemplul e rău ales dintr-un foarte evident motiv (sau poate tocmai de aceea relevant): cum putea Țiganiada, operă atât de complexă și de sofisticată, să-și educe publicul care la 1812 nici n-avea idee de ce înseamnă literatura și care operă își arată impenetrabilitatea și astăzi când constatăm cu stupoare că despre bijuteria lui Budai-Deleanu nu s-au scris decât două
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
himeric." Nu în contemplație, nu în amintire pasivă, ci în...calcul, în formula matematică îmblînzita oniric. Există la Ursachi o continuă reciclare a miturilor esențiale, dar o reciclare atît de rafinată, de neașteptată, încît recunoașterea e un exercițiu de decodificare complex și cu infinite satisfacții. Una dintre cele mai frumoase poezii, "Flanela", are în subtext motivul cămășii lui Hercule și mai precis versurile eminesciene din "Oda (în metru antic)". "îți amintești desigur flanela violeta/ flanela aceea sublima pe care o îmbrăcasem
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Cornelia Ștefănescu Pe Alexandru Busuioceanu, autorul "jurnalului" al cărui titlu mi l-am însușit pentru cronica de față, realizatorul ediției, dl C. Popescu-Cadem îl caracterizează pe baza elementelor uman concrete în circulație, formularea distingându-se prin sinteză cuprinzătoare: "Personalitate complexă, istoric și critic de artă, eseist, poet de limbile română și spaniolă, profesor universitar la București și la Madrid, Alexandru Busuioceanu aparține deopotrivă culturii române ca și celei spaniole". Complexitatea omului, experiența scrisului și a frecventării mediilor literar-artistice și politice
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum somptuoși paraziți ce le devoră miezul. E interesant de urmărit în acest tip de poezie raportul complex dintre "fondul" formalizat, totuși rezistent, și "forma" substanțializată, adică permeabilă la datele psihice. Dacă pe de o parte poetul își găsește compensația în fervoarea estetizării, pe de altă parte aceasta din urmă e pusă în chestiune de postura meditativă, chestionată
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
proprii celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Atitudinea componistică este una de natură neoclasică, este una constructivă, este - cum menționam - atașată conceptului de gândire simfonică. Ideile sunt pregnante, sunt concise, dispun de consistența ideatică, se supun unui travaliu complex dar nu prolix. Dedicată memoriei lui George Enescu, prima lucrare de acest gen - Simfonia "Brevis", scrisă în urmă cu patru decenii - etalează preocupări comune în epocă, preocupări legate de material și de construcție, de utilizarea procedeelor variaționale; în epocă, a
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
nucleu de artiști, datorită tenacității și nebuniei, aș numi-o, a lui Marcel Iureș, fără de care nimic nu ar fi fost atît de concret, de palpabil, de vizibil. Mi se pare că Iureș și-a dezvoltat și o altă dimensiune complexă a personalității sale pe care n-o bănuia, cea de manager, de susținător moral și financiar al proiectelor pe care tinerii regizori și actori le consideră importante pentru formarea și afirmarea lor. Acest tip de generozitate se manifestă destul de rar
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
mult de învățat în această perioadă, este că discursul critic trebuie să se ferească, pe cît se poate, de previzibilitate. Chiar și atunci cînd este vorba despre clasici. Spun că avem de învățat de la Cioculescu o întreagă gamă de manevre complexe de popularizare a literaturii: agresivitate echilibrată de livresc, metodă diluată în narativ. Chiar "eșuarea" sa în biografic pe care mulți critici au sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar pentru criticul nostru pare, în același timp, sursa
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
găsit locuri, au cîștigat toate concursurile la care au participat. Fără să ne propunem asta, prin tot ce au învățat, prin atitudine, talent și muncă ne-au făcut reclamă. Fără să pun accent pe ceva anume, am stimulat o pregătire complexă, am încercat să-i fac să înțeleagă că actorul trebuie să fie un partener de dialog, și nu doar un executant. Alături de regizor și de scenograf, și el este creator al spectacolului. De aceea, programa propusă de noi oferă multe
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
Vincennes și la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Este cofondator al festivalului de operă și teatru baroc de la Versailles. A făcut parte din comitetul de lectură al Editurii Gallimard. Din 1994 s-a consacrat în exclusivitate scrisului. Personalitate complexă și nonconformistă, îndrăgostit de muzică, de antichitatea greco-romană, dar și de Extremul Orient, Pascal Quignard și-a cîștigat o notorietate care depășește lumea literelor o dată cu ecranizarea de către Alain Corneau a romanului său Toate diminețile lumii. A publicat, între altele, volumele
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
suspin, zefir, filomelă, amor etc. Stilisticienii care s-au ocupat de limbajul poeziei românești au consemnat de obicei tacit inventarele nefigurate, insistînd mai curînd asupra limbajului figurat; studiile Mihaelei Mancaș, de exemplu, sînt centrate asupra unor fenomene retorice indiscutabil mai complexe și mai interesante din punctul de vedere al literaturii. Un articol din 1983 al Magdalenei Vulpe aducea exemple convingătoare pentru existența termenilor poetici în limbajul popular, demonstrînd cît de dificilă este etichetarea stilistică a cuvintelor și cît de importantă investigarea
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
folos secundar, din pasionanta confruntare a ideilor celor doi un cititor perspicace, dar poate mai puțin familiarizat cu psihologia analitică sau / și cu antroposofia va obține schițe destul de corecte ale acestor idei - în mod paradoxal, tocmai pe baza unei abordări complexe și aprofundate a două domenii de o subtilitate extremă. La vremea sa, titanicul Martin Eden își începea educația cu lectura unei cărți de teosofie a lui H. P. Blavatsky. E de presupus că personajul lui Jack London s-ar fi
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
nou). După ce ai făcut, constați că ai făcut altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel ceva, nu ai fi făcut acest altceva). Artistul nu știe exact ce face. Poate că așa e omul îndeobște, în acțiunile mai complexe! (Implicațiile vieții sunt neprevăzute! Deoarece o operă izbutită e mai bogată în consecințe decât în intenție.) (Acest text a fost scris pe trei jumătăți de bilete pentru Sala Palatului în 6 octombrie 1968.) A da importanța excesivă accesibilității înseamnă a
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
Opere fundamentale" ale literaturii române, sunt o certitudine estetică. Mă refer la colecție, în totalitatea sa, gândită de Eugen Simion, coordonatorul său, în formula colecției franceze "Pléiade" a Editurii Gallimard. Rigoarea concepției, precizia aplicării sale în practică, țin de înțelesul complex dat de editori muncii lor, căreia nu-i lipsește nici conștiința că de ea depinde veridicitatea întregului univers scriitoricesc pus în mișcare, nici percepția că o ediție critică este o școală, o convenție, un stil. Trei surprize de interpretare am
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
intuirii labirintului care înseamnă lumea ziarelor și revistelor, adevărată rețea, nicicând exact delimitată, dar oricând deschizătoare de perspective. Experiență similară au dobândit autorii atâtor cărți despre I.L. Caragiale, înțelegând fiecare în felul său să se impună în aprofundarea acestei opere complexe: Mircea Tomuș, Florin Manolescu, Ion Vartic, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Al. Călinescu, Vasile Fanache, Silvian Iosifescu, Maria Vodă Căpușan, Liviu Papadima, Maria Cap-Bun, I. Constantinescu, Șt. Cazimir. Am încercat, prin această fugară enumerare, să semnalez energia magnetizantă, aș
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
biblică în spirit feminist are multe puncte comune cu interpretările sacralității din Powers of horror a Juliei Kristeva, fără a spune prin aceasta că ideile Mihaelei Miroiu sunt lipsite de originalitate, ci că se integrează foarte bine în sistemul destul de complex actualmente al gândirii feministe europene și americane. Ceea ce mi se pare cu adevărat nou și interesant în Convenio este tocmai acesată paralelă făcută între creștinismul ortodox și feminism și în particular cu eco-feminismul, o orientare destul de actuală pe teren american
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
ea. Turul ciclist al Franței văzut la televiziune este un poem cavaleresc pe două roți, epopee modernă a căutării Graalului, un spectacol sportiv doar în punctul de plecare, fiindcă, în acela de sosire, ni se revelă ca o ficțiune literară complexă, eroică și comică, măreață și banală, expresie a unei necesități ineluctabile sau a celui mai pur accident. Textul Turului Franței are un context la fel de sonor ca o cutie de rezonanță. Acest context e dat de istoria și de geografia Franței
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
tulbure și demonic, a fost supus disciplinei apolinice care domnește peste orice clasicism. Numai că, în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care m-am străduit s-o analizez) - în apele amestecate ale unui lirism oscilând între calmul contemplativ al ideii de Eros și angajarea existențială în chiar văpaia mistuitoare. Este punctul - probabil, singurul - care permite o comparație între Eminescu și
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
sine o revitalizare a procesului de cercetare. Cartea lui Reinhart Meyer-Kalkus reprezintă o pledoarie în favoarea dimensiunii acustice, muzicale a limbii și artei vorbirii și se opune teoriilor unilaterale ce se raportează exclusiv la scriere sau imagine. Studiul cuprinde o discuție complexă din prima parte a secolului 20, purtată în domeniile literaturii, teatrului, psihologiei, lingvisticii și esteticii, stimulată de apariția noilor mijloace ca telefonul, radioul și filmul sonor. Într-o epocă a vizualului, lucrarea lui Reinhart Meyer-Kalkus readuce vocea și arta vorbirii
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]