62 matches
-
de „personalitate”, atât de des folosit atât de către specialist cât și de oricine altcineva, s-a dovedit, până în prezent, puțin productiv în clinică. Dimensiunile personalității Eysenck a fost preocupat, chiar de la început, de „dimensiunile personalității”. El este unul dintre rarii comportamentaliști care, în afară de Pavlov, s-a consacrat studiului tipologiei. Miza este totuși importantă, deoarece se pune problema de a examina rolurile eredității și ale experienței în geneza comportamentelor. Dacă indivizii nu se condiționează în aceeași manieră, aceasta se datorează genotipului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care, de această dată, țin de logica formală. Ne putem întreba de unde provine această admirație exagerată a terapeuților care practică terapiile comportamentale pentru abordările cognitive, oricare ar fi, de altfel, variantele la care se referă aceștia. Este sigur că primii comportamentaliști, atenți doar la conduitele motrice observabile la animalele de laborator, au redescoperit că se găseau în situația, fiind vorba despre un subiect real, de a fi confruntați cu un individ capabil să emită idei și să aibă sentimente. Răul astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fără o schimbare reală, unele variabile neexplorate de comportamentalism, variabile scoase în evidență mereu, ca urmare a contactului cotidian pe care aceștia îl aveau cu subiectul bolnav. Nu putem descrie în detaliu diferitele abordări cognitiviste utilizate în prezent de către terapeuții comportamentaliști. Ne vom limita la o descriere succintă a unor modele care influențează cel mai mult în prezent practica clinică. Cititorul va constata că, în cazul unor teoreticieni, multe dintre variantele enunțate mai sus sunt combinate, în timp ce alții preferă o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că experiența conștientă joacă rolul de ecran în raport cu dinamica inconștientului. Cognitiviștii care aderă la teoriile lui Beck utilizează, în ceea ce-i privește, o abordare fenomenologică. Mecanismele inconștiente sunt analizate prin intermediul unei introspecții foarte precise. In plus, la fel ca și comportamentaliștii tradiționali, Beck consideră că, dacă trecutul este important pentru a explica geneza structurilor cognitive actuale, problemele subiectului se manifestă „aici și în prezent”. Mai mult, el neagă importanța insight-ului ca factor terapeutic. Tratamentul este structurat, organizat spre obiective precise și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
esențial didactică, generalizatoare și pur semantică, cel puțin la început, cognitiviștii școlii lui Beck cred că schimbările cognitive derivă din trăiri experiențiale, din teste efectuate în realitatea ce decurge din rezultatele restructurării cognitive, idei prin care aceștia se apropie de comportamentaliști. Bazele operaționale ale modelului lui Beck Analizând faptele, behaviorismul și psihanaliza nu acordă credit autodescrierilor furnizate de către subiect. Beck acceptă interpretarea individuală ca bază de plecare considerând că, alături de semnificația comună atribuită evenimentelor, există și o analiză personală, privată, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
spirit, evitând astfel criticile acide ale psihanaliștilor care îi acuzau că ar confunda ființa umană cu porumbeii și șoarecii laboratoarelor behavioriste. S-a uitat faptul că tratamentul depresiei, primul obiect de studiu al lui Beck, era inspirat puternic din teoria comportamentalistă, s-a uitat faptul că teoria sa cognitivă împrumuta, destul de vag de altfel, conceptul schemei de la psihologia cognitivă experimentală, iar în rest nu prezenta decât un model descriptiv fondat cu precădere pe rațiune - altfel spus, pe inteligență. Această punere în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintre subiect și mediul său social; - analiza mediului sociocultural și fizic în scopul examinării posibilităților și limitelor subiectului în funcție de normele, de condițiile în care evoluează acesta. Modelul princeps al lui Kanfer și Saslow demonstrează că, înaintea introducerii cognitivismului, primii terapeuți comportamentaliști luau deja în considerație factorii interni, developmentali și istorici ai subiectului. Influența acestuia asupra modelelor ulterioare este evidentă. Grila BASIC ID Modelul lui Lazarus, numit BASIC ID, își propune să evidențieze un profil de acțiune terapeutică care să permită o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stabilește adesea decât pe parcursul tratamentului. Literatura științifică abundă de modele teoretice ale unor problematici globale sau specifice. Este imposibil să prezentăm în lucrare o sinteză exhaustivă a acestora. Le vom poziționa pe scurt în raport cu determinanții privilegiați. Provenite din behaviorism, modelele comportamentaliste pun accentul mai ales pe rolul determinanților externi ai mediului fizic și social al subiectului (contingențe de întărire), chiar dacă recunosc pe acela al contingențelor interne. Remarcând limitele behaviorismului, modelele cognitiviste au insistat asupra importanței evenimentelor interne (cogniții) specifice subiectului și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-i amelioreze rezultatul. Să dăm sens eforturilor pacientului: necesitatea de a realiza o terapie integrativă Expunerea pacientului reprezintă elementul esențial al tratamentului fobiei sociale. Dar aceasta nu este practicată suficient de amplu, de regulat și de repetitiv, chiar de către terapeuții comportamentaliști, datorită, fără îndoială, faptului că aceasta consumă timp și este mai dificil de coordonat în cazul fobiei sociale decât în alte tulburări. Se cunoaște, totuși faptul că expunerea are efecte care depășesc cadrul comportamental și că aceasta permite să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
raționamentului socratic cu subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă impune ca terapeutul să fie antrenat, dacă acesta nu dorește să se piardă în înlănțuirea de gânduri automate. In general, terapeuții combină cele două tehnici, cea cognitivă și cea comportamentalistă, ceea ce pare a fi o bună idee, cu condiția de a le aplica corect și pe una și pe cealaltă. Terapeutul poate alege, de asemenea, una sau alta dintre aceste tehnici și dacă, la sfârșitul programului, rezultatul nu este satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o unitate indivizibilă în materie de disfuncție. Ei n-au exclus, totuși, celibatarii și au preconizat, în cadrul clinicii lor, să se apeleze la parteneri terapeutici sau de „substituție”. Această abordare a lui Masters și Johnson a devenit mai directivă și comportamentalistă, la polul opus aproape față de terapia lui Freud asupra sexualității conflictuale: sexualitatea s-a „desprins atunci de orice implicare conflictuală” pentru a se centra asupra valorizării (aspectul pozitiv) și a sensibilității corporale. Intimitatea, împreună cu calitatea sentimentului în cadrul cuplului, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aparte. Stilul de analiză a aspectelor prezentate îmbină abordarea Școlii Annales-lor cu luciditatea și tăișul rațional, caracteristice metodei experimentale. Sunt prezentate atât date istorice, cât și date experimetale sau date de observație. Însă dincolo de aceste aspecte, răzbate totuși influența paradigmei comportamentaliste. Apelul la date istorice și, pe alocuri, analizele de natură interpretativistă reflectă nevoia autorilor de unificare a paradigmelor și de evitare a „dogmatismului științific”. Aceste aspecte sunt reflectate încă de la început, în prefața lucrării Septimiu Chelcea formulând cinci axiome ale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]