228 matches
-
ideal și real. Aceasta este „ absolută” a lui Schelling: ideile sau imaginile mentale din minte sunt indentice cu obiectele acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
chiar publicului specializat. Jean-Paul Sartre a asigurat cel dintâi fenomenologiei o largă audiență, la început prin romanul "La Nausée" ("Greața", 1938), apoi prin lucrarea monumentală "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul", 1943). Această carte masivă nu este ușor comprehensibilă, dar cititorii care nu s-au lăsat descurajați vorbesc despre această încercare de ontologie fenomenologică cu entuziasmul pe care altă generație îl manifestase față de ""Les Nourritures terrestres"" a lui André Gide. Dacă Sartre nu este descoperitorul fenomenologiei, el o reînoiește
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
unui abonament și în condiții conforme legilor și uzanțelor comerțului, un serviciu de informații cât se poate de complet și de imparțial”. Carmen Ionescu consideră agențiile de presă uzine cu foc continuu, unde muncitori anonimi topesc și toarnă în forme comprehensibile cea mai de temut substanță a momentului: informația. O agenție de presă este deci o întreprindere care comercializează pentru clienții săi (presă, instituții, întreprinderi în general) un serviciu de informații brute sau cu valoare adăugată, știri neutre din punct de
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei observații sau teorii în concepte mai simple pentru a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru știință. Ar fi imposibil, de exemplu, să descriem matematic mișcarea unui proiectil fără a distinge între forța gravității, unghiul și viteza inițială. Doar în urma acestei analize este posibil să formulăm o teorie adecvată a mișcării. Reducționismul
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
întrucât cifrurile alese corect sunt mai practice, mai sigure și în același timp mai bine adaptate calculatoarelor decât cele mai bune coduri. Înainte de epoca modernă, criptografia se ocupa doar cu asigurarea confidențialității mesajelor (criptare) — conversia de mesaje dintr-o formă comprehensibilă într-una incomprehensibilă, și inversul acestui proces, pentru a face mesajul imposibil de înțeles pentru cei care interceptează mesajul și nu au cunoștințe secrete adiționale (anume cheia necesară pentru decriptarea mesajului). În ultimele decenii, domeniul s-a extins dincolo de problemele
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
cărui funcții de mare logothet, comandant militar și ambasador confidențial i-au permis să abordeze faptul istoric din perspectiva unui observator al evenimentelor. Akropolites este considerat ca o autorită demnă de toată încrederea în ceea ce privește faptele descrise, iar limbajul folosit este comprehensibil, deși el demonstrează o particulară lipsă de interes față de construcția frazei. Stilul său este arhaizant, dar lucid. De asemenea, el a fost autor al unor scurte lucrări, printre care orația de la funeraliile împăratului Ioan Vatatzes, un epitaf pentru soția sa
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
urmărească și să se adapteze cu ușurință, mai ales dacă spațiul este sau a devenit marginal. În al doilea rând, schimbările instituționale și culturale sunt profunde și radicale. Starea de anomie domină: noile reguli și coduri instituționale sunt prea puțin comprehensibile, pe când cele vechi sunt când blamate, când marginalizate. Luana Pop a demonstrat că... ... valul instituționalizărilor legislativ-formale, mai degrabă aleatorii (din punctul de vedere al oportunităților sociale, al adecvării instituționale etc.), nu a făcut decât să creeze haos și anxietate în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu nesaț din mărturiile epocii (articole de ziar, impresii de călătorie ale unor scriitori străini, scrisori, pagini de jurnal și memorialistică). Apoi comentează minimal aceste citate pentru a ilustra teza propusă în titlul articolului respectiv, astfel încît ele să devină comprehensibile pentru cititorul zilelor noastre. Firește, nu lipsesc comparațiile cu realitatea actuală a Bucureștiului, nu întotdeauna favorabile contemporanilor. Iată un exemplu elocvent: „Unora li se pare incredibilă normalitatea vieții bucureștene, absolut sincronă Europei Occidentale de la 1900, noi fiind obișnuiți, din nenorocire
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
de familie permanente, standardizarea unităților de măsură, realizarea documentelor de cadastru și a registrelor de nașteri, căsătorii și decese, inventarea sistemului de proprietate funciară pe perioadă indefinită, standardizarea limbii și a discursului juridic, planificarea urbană și organizarea transporturilor au devenit comprehensibile dintr-o dată: este vorba de Încercări de clarificare și de simplificare a raporturilor dintre stat și societate. În fiecare caz, autoritățile au Înlocuit practici sociale locale deosebit de complexe și de opace - precum cele funciare sau cele legate de atribuirea numelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
stă înfiptă în vârful catargului pulsează în caz de pericol trebuie să arunci lestul amintirile cântăresc atât de greu la locul naufragiului plutesc doar ele uneori 28 iunie 2011 Războiul din mine și pacea ta Incomodat de tot balastul vieții, Comprehensibil, răzvrătit și drept, Eu sorb din tine roua dimineții Și, prin iubire, soarta mi-o accept. Mirobolant îți cânt despre soluții Sau despre diagnoze fără rost Și declanșez, în mine, revoluții, Dorind să uit eșecul care-am fost. Introvertit din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sublim, Când te ating, confuz, ca prima oară, Când sunt și antonim și sinonim. Recrudescențe amenințătoare Îmi tot asediază trup și gând, Sunt prins, cotidian, într-o strânsoare Și scot din teacă ultimul meu rând. Incomodat de tot balastul vieții, Comprehensibil, răzvrătit și drept, Eu sorb din tine roua dimineții Și, prin iubire, soarta mi-o accept. 29 iunie 2011 Tratament ideal Ne transformăm în medici, spre-a vindeca pastișe Prin lumile bolnave, căzute la pământ, Și înfruntăm, integri, ipocrizii fățișe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
organizarea ei. Această cruciadă, punctul fierbinte al multor scrisori papale către Ungaria în anii 1238 și 1239, nu a avut totuși loc [subl. O.P.] și toate eforturile au rămas fără rezultat...“10. Dacă contextul general al problemei devine mai comprehensibil, rămâne de reținut că în versiunea lui Fr. Dvornik cruciada nu a avut loc. Desigur, istoricul are dreptate în sensul că nu au survenit confruntări armate memorabile. Dar, după cum o atestă Georgios Akropolites și Alberic des Troisfontaines, o armată cruciată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
notăm enunțurile argumentului astfel: 1. p = „Există ceva decât care altceva mai mare nu poate fi conceput.” 2. I = „Ceea ce există În intelect este o idee.” 3. I(p) = „p este o idee. 4. C = „Ceea ce există În intelect este comprehensibil.” 5. C(p) = „p este comprehensibil.” 6. O = „Ceea ce există În afara intelectului este un obiect.” 7. ÎO(p) = „p nu este un obiect.” 8. q = „Există În afara intelectului un obiect mai mare decât p.” 9. (p → q) → Îp = fals! Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Există ceva decât care altceva mai mare nu poate fi conceput.” 2. I = „Ceea ce există În intelect este o idee.” 3. I(p) = „p este o idee. 4. C = „Ceea ce există În intelect este comprehensibil.” 5. C(p) = „p este comprehensibil.” 6. O = „Ceea ce există În afara intelectului este un obiect.” 7. ÎO(p) = „p nu este un obiect.” 8. q = „Există În afara intelectului un obiect mai mare decât p.” 9. (p → q) → Îp = fals! Așadar rămâne că singura afirmație adevărată este
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
urmează că: 11. Dumnezeu este p și are calitățile I(p), O(p), C(p). Falsitatea enunțului 9 este evidentă În mod direct din consecințele sale, și anume, dacă enunțul 8 este adevărat, În același timp trebuie să fie și comprehensibil, iar dacă e comprehensibil urmează că este o idee, deci se află În intelect. Așadar singura situație care ar Înlătura orice contradicție Între enunțuri este aceea de la 11, tocmai pentru că Anselm face de la Început distincția dintre I și O. Până
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
este p și are calitățile I(p), O(p), C(p). Falsitatea enunțului 9 este evidentă În mod direct din consecințele sale, și anume, dacă enunțul 8 este adevărat, În același timp trebuie să fie și comprehensibil, iar dacă e comprehensibil urmează că este o idee, deci se află În intelect. Așadar singura situație care ar Înlătura orice contradicție Între enunțuri este aceea de la 11, tocmai pentru că Anselm face de la Început distincția dintre I și O. Până aici, la o primă
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a deprinde numai anumite scheme cognitive, de a exersa în condiții inventate și perfect controlate! El va „învăța” astfel o anumită realitate și, pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera „obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Iar orice altă realitate pe care o va întâlni apoi o va trata prin propriul sistem de referințe, situându-se doar în funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994). El va da sens conduitelor sale, se va
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deprinde numai anumite scheme cognitive, mentale, de a exersa în condiții inventate și perfect controlate! El va “învăța” astfel o anumită realitate și pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera “obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Orice altă realitate va întâlni, apoi, el o va trata prin propriul sistem de referințe, se va situa doar în funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994), apelând la “zestrea” sa. Orice nouă realitate va căpăta semnificație
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
din Proslogion astfel: 1. p = " Există ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput" 2. I = "Ceva ce există în intelect este o idee" 3. I(p) = "p este o idee" 4. C = "ceea ce există în intelect este comprehensibil" 5. C(p) = "p este comprehensibil" 6. O = "ceea ce există în afara intelectului este un obiect" 7. ~O(p) = "p nu este un obiect" 8. q = "Există în afara intelectului un obiect mai mare decât p" 9. (p→q) → ~p = fals 10
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput" 2. I = "Ceva ce există în intelect este o idee" 3. I(p) = "p este o idee" 4. C = "ceea ce există în intelect este comprehensibil" 5. C(p) = "p este comprehensibil" 6. O = "ceea ce există în afara intelectului este un obiect" 7. ~O(p) = "p nu este un obiect" 8. q = "Există în afara intelectului un obiect mai mare decât p" 9. (p→q) → ~p = fals 10. (p→q) → q =q.e.d
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o atare virtuală evaluare argumentativa dorim a preciza că, deși gândirea precede tot, comunicarea nu înseamnă transferul gândurilor/ideilor în stare "pură", așa cum ne vin în minte; urmează procesarea (acordarea de semnificații), transformarea în semne verbale (cuvinte), constituirea în mesaje comprehensibile. Sunt acestea operații sunt posibile prin intermediul proceselor cognitive, care înseamnă nu doar gândire, ci și senzații, memorie, percepții etc., despre care după cum bine știm, fac prin definitie obiectul de studiu al psihologiei. Revenind la așa-numitul transfer de mesaje între
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
polemicii urbane nu duce la deliteraturizarea textului, cum s-ar crede, atâta timp cât ficțiunea nu mai reprezintă unicul indiciu al literarității. Ni se pare incitantă, la Arghezi, tocmai depistarea elementelor de natură estetică într-un tip de discurs construit în limitele comprehensibilului (un discurs accesibil, adaptat la rigorile publicistice) și ale evenimențialului (un discurs marcat conjunctural, dependent de un pretext real), elemente care fac posibilă situarea acestui discurs, cu un statut incert de altfel, în atemporalitate. Revenind la textul propus aici spre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradoxal, este intraductibilă în germană (dar este traductibilă în alte limbi) pentru că sub cuvinte aparent asemănătoare semnificanții sunt radical diferiți. Faptul cel mai remarcabil în acest discurs al lui Kafka este că idișul este prezentat aici ca o limbă intuitivă, comprehensibilă numai prin intuiție și prin sentiment. O limbă care este în noi: Rămâneți tăcuți și vă veți găsi deodată în mijlocul idișului." Și această limbă în noi este dotată cu violență, cutremurând ființa. Atunci veți fi în stare să încercați ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
redate cu toată puterea singularității lor, ceea ce poate să conducă la extrema inversă și să dea naștere la traduceri care, fiindcă s-au impregnat prea mult de caracterele cele mai străine, chiar cele mai exotice, ajung la texte foarte puțin comprehensibile și lizibile. Hölderlin care se străduiește să plieze limba germană la stilul original al versificației grecești, este un exemplu special; el încarnează elanul original de a-l regăsi pe Celălalt, pe străinul care de la cea mai mare depărtare este cel
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a deprinde numai anumite scheme cognitive, de a exersa În condiții inventate și perfect controlate! Individul va „Învăța” astfel o anumită realitate și, pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera „obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Orice altă realitate va Întâlni apoi, el o va trata prin propriul sistem de referințe, se va situa doar În funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994). El va da sens conduitelor sale, se va adapta, Își
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]