5,493 matches
-
creștin este readus din starea de robit păcatului și morții și de despărțire de Dumnezeu, la starea de slobozenie și la cea de nemurire. Dobândind noua calitate de fiu al lui Dumnezeu prin har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
lui Iisus Hristos. Biserica este concepută ca instituție, care dintru început se află în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Marele Părinte apostolic subliniază și rolul cel mai de seamă al Bisericii în viața creștinilor, și anume acela de a mijloci comuniunea spirituală a credincioșilor cu Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este constituită de unitate. Unitatea Bisericii, care implică supunerea față de episcop, este unul
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Epistola către efeseni, 7.2, p. 191; a se vedea și Epistola către smirneni, 1.1, p. 219. 20 Pentru a se bucura de această intimitate cu Dumnezeu, omul trebuie să se despătimească, să se pacifice și să fie în comuniune cu clerul și ceilalți credincioși ai Bisericii, căci „Dumnezeu nu locuiește unde este dezbinare și mânie”. (Epistola către filadelfieni, 8.1, p. 217). 5 enea cu Dumnezeu. fântul Ignatie. Sfântului Ignatie Teoforul, Dumnezeu este în noi și noi suntem teofori
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
34, în timp ce el însuși va deveni imitator numai prin martiriu 35. Aceeași modestie poate fi observată și în legătură cu atingerea lui Dumnezeu. Această realizare spirituală supremă nu este neapărat o realitate prezentă pentru creștin, cât mai ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
creștin este readus din starea de robit păcatului și morții și de despărțire de Dumnezeu, la starea de slobozenie și la cea de nemurire. Dobândind noua calitate de fiu al lui Dumnezeu prin har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
lui Iisus Hristos. Biserica este concepută ca instituție, care dintru început se află în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Marele Părinte apostolic subliniază și rolul cel mai de seamă al Bisericii în viața creștinilor, și anume acela de a mijloci comuniunea spirituală a credincioșilor cu Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este constituită de unitate. Unitatea Bisericii, care implică supunerea față de episcop, este unul
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Epistola către efeseni, 7.2, p. 191; a se vedea și Epistola către smirneni, 1.1, p. 219. 20 Pentru a se bucura de această intimitate cu Dumnezeu, omul trebuie să se despătimească, să se pacifice și să fie în comuniune cu clerul și ceilalți credincioși ai Bisericii, căci „Dumnezeu nu locuiește unde este dezbinare și mânie”. (Epistola către filadelfieni, 8.1, p. 217). 5 enea cu Dumnezeu. fântul Ignatie. Sfântului Ignatie Teoforul, Dumnezeu este în noi și noi suntem teofori
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
34, în timp ce el însuși va deveni imitator numai prin martiriu 35. Aceeași modestie poate fi observată și în legătură cu atingerea lui Dumnezeu. Această realizare spirituală supremă nu este neapărat o realitate prezentă pentru creștin, cât mai ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
neolitice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă a pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
era livrată din partea casei pentru a păstra aromele delicateselor rare și scumpe servite pe platouri mari de porțelan alb. Vanov se așeză amuzat în fața lui Melmont. - Ai început fără mine? N-am întârziat așa de mult, amice. Melmont, aflat în comuniune cu prețioasele-i trufe, nu-și scoase capul de sub șervet. Vanov continuă. - Ăsta-i spionaj de modă veche. Ții minte cum se făcea? Pe vremuri, în Rusia și Polonia, îi luam din orfelinatele de surdo-muți pe cei care citeau de pe
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
finalitatea, care este procrearea și dăruirea de sine reciprocă. A avea legături sexuale, nu cu scopul de a avea copii, înseamnă a batjocori natura 30, menționează în sensul acesta Clement Alexandrinul. Pentru a-și împlini scopul, sexualitatea trebuie să formeze comuniunea între două persoane, unirea durabilă într-un singur trup. În general, desfrânatul caută femeia pentru a-și satisface poftele senzuale, restrânge dragostea la nivel trupesc. El declară că o iubește, și aceasta de multe ori îi dă crezare, pentru că ea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe. Și a zis și ea cu el: Amin. Astfel, Tobie așează comuniunea spirituală înaintea celei trupești, care doar o pecetluiește pe cea dintâi. Rugăciunea care precede unirea intimă (și pe care bărbații dinaintea lui Tobie nu o săvârșiseră încă din prima noapte) arată clar necesitatea de a fi unit spiritual, de a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
sau soția dăruită de Dumnezeu, iubire care trebuie să-și aibă punctul de plecare și întoarcere în și numai în Dumnezeu. Numai dacă vom reuși să ne canalizăm energia sexuală spre unitatea în cuget și simțire, în ultimă instanță spre comuniunea cu Hristos, numai atunci vom înțelege partea luminoasă a sexualității și binefacerile ei asupra naturii umane. Răspunderea celor doi soți nu se mărginește numai la persoana lor, ci se extinde și asupra generațiilor următoare. În actul de iubire prin care
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
într-un univers ireal, căzut pradă delirului si forțelor demonice. Însă, persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte și se primesc în schimb una pe cealaltă, căci iubirea este dăruire liberă de sine și deschidere spre celălalt. În această comuniune, fiecare dintre ele își îmbogățește și își împlinește întreaga ființă, în toate laturile ei și în toate aspirațiile ei; iubirea, este înflăcărată de har și țintește să dobândească Împărăția, și sporind în spiritualizare, îl înalță pe om la infinitul dumnezeiesc
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
cu har, iar cuvântul lor este purtător de sens creștin și stimulator al credinței. Există o gradualitate a apropierii de transcendent, identificabilă și în rugăciune. Există, prin urmare, poeți mai mult sau mai puțin religioși, unii care au realizat o comuniune cu divinul, ajungând până la o anumită treaptă, alții care au eșuat, alții care își întrețin voit o stare de scepticism sau o febră de căutare permanentă. În Rondelul ajungerii la cer, Al. Macedonski nu crede într-o astfel de gradualitate
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
unui tată e aceea că fetița sa va zburda mereu în preajma lui, afectuoasă, că va intra mereu în camera lui sărind într-un picior. Fotografiile însă se voalează, voalurile se sfîșie, mătăsurile se îngălbenesc. Nu rămînem niciodată la vremea primei comuniuni. “Melania - a spus o dată Natasha, intrînd în bibliotecă împreună cu micuța ei prietenă de patru ani - hai să te prezint tatălui meu. Are o sută de ani.” Avem alte ritmuri de îmbătrînire. Trăim conflictul dintre despărțire și regăsire. Atunci cînd triumfă
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
a scris oare unul dintre ei că Raiul e luminat de flăcările Iadului? Asemenea lui V. Voiculescu poetul nostru se luptă cu verbul, meșteșugărește, dar și cu o dîrzenie torturantă precum cu o demonie a materiei ce stă în calea comuniunii mistice: “cum de nu se sparg cuvintele de-atîta trudă/ la cîte le supun trecîndu-le prin chipuri/ și prin ciocniri neiertătoare-n clipa crudă (...) nu cruț cuvintele și nici tăcerea ce le țese/ iar ele mă izbesc în patimi - nu mă
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Motto „Religia Însă nu e a lui Dumnezeu și nici a cosmosului, ci a omului care crede. Practicarea religiei nu Înseamnă, simplu, contactul omului cu sacrul, ci comuniunea lui cu Dumnezeu efectivă, lucrătoare, mântuitoare.” Valeriu Anania, Cerurile Oltului Mai ales când faci parte din aceeași zariște de istorie, poți descoperi retrospectiv unele, până atunci neștiute, Încrucișări de drumuri existențiale sau spirituale, adeseori În chip de ricoșeuri diferite ale
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care se constituie dezastrul ființei sale damnate. Sau poate originea răului ar trebui situată într-o maladie fiziologică: o menstruație continuă de
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Montreal. Cărți recomandate Vashista Yoga dialogul dintre Înțeleptul Vashista și prințul Rama Bhagavad Gita carte de referință, conține dialogul dintre Ajuna, arhetipul luptătorului și Krishna, arhetipul sursei simțurilor. Concluzia finală e că ne putem elibera În viață dacă acționăm În comuniune cu acțiunea. Guru Gita sub pretextul onorării lui guru În 256 de versete se transmite o Întreagă filozofie existențială. Cărți scrise de lideri de curent Narada yoga Ravi Ravi Shankar Where are you going Swami Muktananda TheYoga of Discipline Gurumay
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
p. 323. footnote>. Conotația nesacramentală, după cum poate fi ea regăsită la Sfântul Macarie, nu figurează în literatura creștină elenistă dinainte de 350 d. H., cu excepția Sfântului Grigorie de Nyssa. Sfântul Grigorie al Nyssei și Sfântul Macarie instilează interpretarea lumii ca și comuniune supremă cu Divinitatea în psyche-ul creștinismului, și o fac astfel încât devine asociată cu primirea harului Duhului Sfânt. În privința problemei priorității, în cazul dezbaterii legate de Marea Scrisoare a Sfântului Macarie și de lucrarea De Instituto christiano a Sfântului Grigorie, experții
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
la Dumnezeu pe „aripile iubirii”. Insațiabilitatea sufletului în fața cunoașterii lui Dumnezeu este temperată de experiențele naturii extatice a iubirii, revelate ca dorință. Adică, iubirea care caută să atragă sufletul dincolo de el însuși spre uniunea cu Dumnezeu. Extazul divin sau experiența comuniunii cu Dumnezeu nu este o experiență în care sufletul este răpit chiar și pentru un moment din succesiunea timpului într-o stare eternă. Nu există o stare de odihnă definitivă pentru suflet, căci, în iubirea sa pentru Dumnezeu, el este
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Massachusetts, 1947, capitolul 9. A se vedea, de asemenea, A. Louth, Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul, traducere: Elisabeta Voichița Sita, Sibiu, Editura Deisis, 2002. footnote> și, în mod special, vorbește despre un loc unde sufletul atinge comuniunea cu Dumnezeu, unde „este pătruns de foc când aduce mulțumiri Domnului, fiind beat de o beție trează”<footnote Philon, Leg. All. I, 82-84; E. R. Goodenough, Jewish Symbols in the Roman Period, vol. 6:202, New York, 1956; Lewy, Sobria Ebrietas
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]