22,643 matches
-
sînt foarte recente (2001-2002). Caracteristicile lingvistice cele mai generale și mai pregnante ale acestor mesaje mi se par a fi următoarele: amestecul de limbi (mai ales combinarea, pe fondul românesc, a rusei cu engleza); existența mai multor opțiuni ortografice; transcrierea conștientă a pronunției regionale. Engleza apare pe de o parte în expresii la modă, cu funcție "ornamentală", din slang sau din registrul curent ("da who cares la noi în Moldova de drepturile omului?"), pe de alta în comode transpuneri directe ale
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
comeraj xenofob: "Țăranca din Apuseni practică în poemul lui Jebeleanu un internaționalism de cea mai tipică factură kominternistă: mai presus de dușmănia națională e clasa! În temeiul acelorași teze kominternisto-rolleriste, Eugen Jebeleanu ține să ni-l arate pe Avram Iancu, conștient de greșeală: " Se gîndește Iancu, vede/ C-a greșit, și rău îi pare"". Sau o asemenea apreciere provocatoare: "Fapta partidului a fost pseudoîmpăcarea româno-maghiară, ale cărei rezultate le avem sub ochi din 1989 încoace, în teritoriile românești locuite de români
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
larg deschis. Aici brațele sunt deschise, chipurile sunt deschise, inimile sunt deschise, deschise sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot așeza, nu se pot "coace" - pătrund, fără amortizare, loviturile iminentelor schimbări. Conștient de defectele europenilor - blazarea din prea multă cultură și prea veche tradiție, emfaza, bârfa, dezordinea etc. - Cocteau recomandă însă partea lor bună: "Dar la noi mai există încă o dezordine care permite nașterea și surprizele". Europa este impredictibilă, dar ea
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
acțiuni, cazul companiei Daewoo, de pildă, chiar dacă au fost extrem de spectaculoase în sine, au rămas simple insularități, fără istorie și fără consecințe. Spre comparație, proiectul inițiat de Allianz-Țiriac se înscrie într-o altă perspectivă, și anume în aceea care privește, conștient sau nu, mai curînd o problemă de principiu, de atitudine morală, decît una interesată exclusiv de spectacolul mediatic și artistic. în esență, acest proiect este unul corectiv, iar scopurile sale pot fi așezate mai curînd în categoria actelor exorcizatoare, a
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
ea însăși și numai ea - eu, ca animal superior, care simt, sunt pe de o parte eu însumi - potrivit potențialului meu organic - iar pe de altă parte sunt determinat de ființele și de lucrurile pe care le văd, întrucât sunt conștient de ele și mă comport după ele... (citatul continuă). Psihismul primar organic nu este inconștient decât în sensul precis de: "lipsit de o imagine intențională îndreptată spre lume". El este doar distinct, neavând nimic obscur, iar ca activitate el este
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
puternic și sudat. Numai că "forța unuia se sprijină pe slăbiciunea celuilalt, dar dacă acesta din urmă dispare, forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipică În scrisul și În felul ei de a fi, este acel „feminin”, atât de admirat, de cântat și uneori blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă femeie i-ar fi oferit mai mult și În așa fel ca să nu stârnească ironiile unui șir nesfârșit de critici? Cum trebuia să arate acea femeie
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Privirea mea spre cer..." (Adam Pusloici, Ultimele flori). Tema demnității națiunii, prezentă de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Lecția lui Peter Ackroyd este trecerea hotarului, trecerea tuturor hotarelor. E acesta un mesaj premeditat, ori e doar vorba de o înclinare firească sensibilității dvs.? Intenționați să călăuziți sensibilitatea lectorului ori îi lăsați libertatea să simtă ce poftește? în ce măsură sunteți conștient sau vă planificați când scrieți cum să intrați în viața interioară a lectorului? Nu am un mesaj ca atare - nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
poezia ce o preconiza (care se definea drept "état de fureur") și stările sufletești paroxistice, placate pe violențe, pe dereglările extreme, purificatoare. Apare semnificativă în acest sens o altă afirmație a lui Artaud (din Suppots et suppliciatons): "Mărturisită sau nemărturisită, conștientă sau inconștientă, starea poetică, o stare care transcende viața, este la urma urmei ceea ce caută publicul în dragoste, în crimă, în droguri, în război sau în insurecție". Iar Breton precizează că un suprarealist caută în poezie acea "emoție particulară" similară
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
ar dori să-i alinte, și nu să-i înfiereze, presa scrisă și televiziunile se referă la ei pe numele de alint: ba "Gigi", ba "Mitică", ba "Jean", ba tot felul de bazaconii lingvistice cu iz străin ("Giovanni"). Și atunci, conștienți de această psihanalizabilă complicitate, de ce să ne mirăm că ei se simt nu atacați, ci răsfățați? Iar cu fiecare milion de dolari adăugați la teșcherea, diminutivele devin tot mai suprarealiste. Atât de suprarealiste încât n-ar fi exclus ca din
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
literar, în confruntare, textul lovinescian din partea primă a volumelor cu "notele" din partea a doua, ceea ce corespunde numărului de ordine raportat realității numerice care le leagă, mă văd nevoită a-mi recunoaște lectura, transformată în cursă printre surprize, din ce în ce mai incitantă. Sînt conștientă că este greu să convingi pe cineva că o lucrare de dimensiunea și caracterul ei strict științific, să ajungă a fi citită ca un adevărat roman al vieții literare românești, dintre 6 septembrie 1923 și 12 iunie 1943. Timp scurs
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Femeia fie ea regina... Trecută de cei doi cinci, adică atât cel care-i marca jumătatea de veac la vârsta, cât și cel care-i mai adaugă pe deasupra alți ani, plină de spirit gazdă a celui mai monden salon parizian, conștientă atât de autoritatea cât și de atracția pe care-o exercita asupra lumii ideilor și artelor din cel de al doilea imperiu, era la fel de conștiență și de varsta să; lucru mai rar la femeile răsfățate, oricât de inteligente ar fi
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
după cum ar spune Mihail Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de act gratuit, gidian. Conștient că produce uimire, contrarietate și, nu mai puțin, hilaritate prin comportamentul său neconvențuional, G. Călinescu a fost neîndoios un personaj comic, într-un dublu înțeles: ca emițător al comicului și ca obiect al acestuia. Sau, în termenii lui Nicolai Hartmann
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să se desfășure în puterile sale..." Generația pașoptistă a beneficiat față de Școala Ardeleană de o nouă modalitate de îndrumare și luminare a poporului: jurnalistica. Atanasie Marian Marienescu este conștient de acest rol al presei literare. De aceea, în articolul Foile literare române dincoace de Carpați recomandă editarea și a altor periodice cu o tematică mai diversă și mai larg cuprinzătoare. În articolul Jurnalistica română și abuzurile ei, vorbește, ca
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
distribuția peliculei. Săptămânile trecute, la București, în seara lansării filmului, i-au fost oferite titlul și medalia de Membru de Onoare al Uniunii Cineaștilor din România. Îmi doresc să am și mâine ceea ce am astăzi!", obișnuiește să spună Angela Gheorghiu conștientă de propria valoare, de poziționarea înaltelor ajungeri la care se situează demersul ei artistic. Este actualmente una dintre personalitățile românești cele mai mediatizate. Mai puțin la noi și mult mai mult în lumea cea largă. Așa se întâmplă în spațiul
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
ușor. Adevărul e că nu-mi ajung mie însumi, ceea ce la un lup singuratec, care nu poate sta nici în haită, nici departe de ea, e o sursă de continuă și nesuferită melancolie. Sunt timid, dar și impulsiv, vanitos, dar conștient că nu există vanitate inteligentă. N-am farmec în șuete, devin patetic când nu trebuie, nu știu să spun bancuri. Asta mă face stângaci și rigid în societate și explică de ce viața mea mondenă e extrem de săracă și searbădă. Pe
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
se cunosc însă despre drumul parcurs de Ioan Holender pînă la unanima recunoaștere profesională de astăzi. Cartea autobiografică a lui Ioan Holender, De la Timișoara la Viena este în măsură să aducă unele revelații, inclusiv celor familiarizați cu lumea artiștilor lirici. Conștient de propria sa valoare, Ioan Holender nu este tentat - precum mulți autori de memorii de la noi și de aiurea - să-și retușeze viața prin îngroșarea unor tușe, astfel încât să stîrnească admirația contemporanilor și, mai ales, să dea bine în ochii
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
ratarea lui ulterioară ca filolog profesionist n-a fost numai inevitabilă, ci, într-un fel, minuțios "aranjată". El n-a făcut nimic ca s-o împiedice, ci a făcut aproape totul ca s-o provoace. De exemplu, deși pe deplin conștient că Nașterea tragediei nu va fi exact ceea ce dascălii, mentorii și colegii lui așteptau de la dânsul, el s-a apucat totuși s-o scrie: "bănuind că, deși această carte cel mai probabil nu-l va avansa în profesie, îi va
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
pornite din mediile culturale care au drept destinatar societatea în ansamblul ei și au ca scop să insufle acesteia curaj și speranță. În al treilea rînd, gesturile de împotrivire sau de refuz trebuiau să fie publice, protagoniștii asumîndu-și, în mod conștient, deliberat, riscul de a sfida regimul precum și consecințele ce decurgeau de aici. În sfîrșit, în al patrulea rînd (și acest lucru este valabil și pentru disidenți), este esențial de subliniat că fenomenul rezistenței nu poate fi redus la latura lui
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
punctual: "Am vrea să citim toate revistele literare cu directori independenți - și nu putem, fiindcă nu este nici una. (În România, ca să ai un ziar sau o revistă, trebuie să înființezi un partid politic...). (...) Am vrea să vorbim de rolul presei conștiente - și nu putem, pentru că, în spate, conștiința aceasta își are și astăzi cenzura. Am vrea să spunem că filozofia românească își trăiește un faliment nemeritat - dar sînt personalități politice care scriu filozofie. Am vrea să se priceapă că n-are
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
de piatră a lui Saramago am recenzat-o nu de mult în România literară); deși scrise fără scop militant, și cărțile lui Claudio Magris ar putea fi integrate în această categorie (Magris este unul dintre primii care s-a declarat conștient de "ideea forței pe care ar putea și ar trebui s-o aibă Europa, dacă ar ști să adune la un loc comoara dispersată în energii multiple"). Prin căutarea simbolurilor civilizației europene, Umberto Eco și alții se integrează "voinței de
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
ești obligat să le cauți cu tot dinadinsul și la cel pe care-l descoperi asemănător ție sau pe gustul tău. Pentru a fi credibil. Pentru ca judecata să fie... estetică. Daniel Cristea Enache scrie adesea despre limitele propriei profesii. E conștient că ea, critica, nu poate foarte mult în anumite privințe, dar nu crede că e o verigă de prisos între cititor și autor, ba, dimpotrivă, ar putea avea o funcție taumaturgică în cazurile (frecvente, după opinia sa) de "ciudată boală
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
vederea nereușitele și punctele slabe, e prea blândă. Toate acestea însă deranjează prea puțin. Una peste alta, Ultima epifanie este un eseu corect, exact, fără pretenția de a schimba radical opțiunile sau receptarea critică, un eseu a cărui autoare e conștientă ea însăși că propriul discurs critic nu se poate constitui în afara clișeelor, o introducere, așadar, întâi de toate, eficientă în poezia optzecistă basarabeană care s-a străduit (și încă o face) să-și găsească un drum cât mai comun cu
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]