323 matches
-
se leagă de cuvintele «drept natural», voim să evităm a da principiului acest nume; dacă preferăm a-l numi pur și simplu o presupunere rațională, sau un principiu general de drept, aceasta nu schimbă situația lucrului, singura care interesează”. Desigur, concede filosoful Dreptului, poate să fie, ca posibilă, și o societas sceleris (scelus eris = crimă, nelegiuire, ticăloșie!!!), adică o „societate de nebuni”, dar și aceasta „constituie o formă categoric necesară și etic inviolabilă de societate”. Este, la urma urmei, „societatea genului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tineretului român din acei ani (și de mai târziu) și a condus, în felul ei, la destrămarea Cortinei de Fier și la prăbușirea Zidului de la Berlin. Cartea capătă, în schimb, accente dramatice, atunci când vine vorba de prezent și trebuie să concedem că autorul are toate temeiurile să fie sceptic. Evenimentele din 1989 poartă pecetea unui păcat originar, fiindcă ceea ce s-a petrecut atunci a fost, de fapt, doar "o sângeroasă rotire a cadrelor" (p. 333), după care societatea românească a luat
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
țări contează contrastul față de burghezie, în Principatele române, unde societatea era preponderent agrară, accentele erau în secolul al 19-lea cu totul altele. "}iganii" erau văzuți în Germania și Austria, în linie herderiană, ca străini și asiatici, totuși li se concedea capacitatea artistică - apartenența la indo-europenitate devenind un argument pentru includere; în timp ce "la porțile Orientului" talentul (pe care îl au toate geniile locului...) n-a fost niciodată un argument luat în serios. O detaliată introducere semnată de Iulia Karin Patrut și
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
vîndă "marfa". Ofer servicii-pat prompte. Preț de pornire-atîta; o nocturnă cu Patrick atîta. "Gustați plăcerea din fiecare bucățică". Sărmană viață de pédé bătrîior: părăsit, bătut, cu contul spulberat. Și-o fi vindecat nebunia Brăduț? Să-i spun dragoste? Deși pot concede că asta o fi fost între ei, dragoste, niciodată nu mi s-a părut homosexualitatea decît morbus. Correctness? Dar e ca un vas plin cu reziduurile mațului gros. O slăbiciune pe cît de dezgustătoare, pe atît de nefastă a organului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tanizaki în sprijinul teoriei mele în fașă, ar fi un sondaj prin care s-ar dovedi că, într-adevăr, nu sunt decât una dintre mulți, un întreg popor solidar în actul solemn al așezării pe colac. Dacă sunt pregătită să conced o varietate a motivelor care ar determina acest mut, neștiut unison, refuz în continuare să cred că cineva ar putea găsi drept firească poziția japoneză. Totuși, dintr-o lașitate pe care mă văd nevoită să o mărturisesc în acest punct
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și se făcu mai mic, pentru ca ea să-l poată scutura de păr mai bine, amuzat de jocul ei. Așa suntem noi, jurnaliștii, își găsi el o scuză, dar poți să mă mai ciufulești puțin, că nu mă deranjează, îți conced acest drept... Arm însă își retrase mâna din părul lui bogat și își mângâie încet brățara prinsă la gleznă. Pe mâna ei dreaptă se vedea o mică cicatrice, despre care știa că o avea din copilărie. Una asemănătoare avea și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la protocronism (281). E. Lovinescu trăise iluzia că esteticul triumfase, literatura noastră comunica cu cea occidentală și căuta febril moduri de diferențiere. Persistă, însă, "starea de provizorat a literaturii române" (165). N. Cartojan, "vechistul" unei literaturi fragede și fragile, are, concede E. Negrici, onestitatea să observe imposibilitatea de a face o istorie literară beletristică (sintagma tautologică?) și chiar de a separa literarul de beletristic (231). Totuși, e anticipat de Iorga și Cartojan, întrucât după Iorga, el susținea protocronismul (234). Trecutul literar
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
fund, acest consilier infailibil pe care îl numiți stat. De asemenea cer să-mi fie arătat, să-mi fie definit, și de aceea propun fondarea unui premiu pentru primul care va descoperi acest phoenix. Căci, în sfârșit, mi se va concede că această descoperire prețioasă nu a fost încă făcută, căci, până acum, tot ce se prezintă sub numele de stat poporul îl răstoarnă imediat, tocmai pentru că nu îndeplinește condițiile puțin cam contradictorii ale programului. Trebuie să o spun? Mi-e
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
să mă ocup din nou cu filozofia, și anume de acum șaisprezece ani, a trebuit să recunosc greșeli grave în ceea ce am scris în acea primă carte". (p. 196) Mai rar o asemenea răbufnire de sinceritate din partea unui filozof care concede să-și recunoască limita încercărilor anterioare. Dar ceea ce frapează pe cititorul care compară cele două cărți fundamentale ale lui Wittgenstein este deosebirea lor de viziune. E ca și cum ele ar fi fost scrise de doi autori diferiți, și nu de mîna
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
blesteamă neamul oximoronic și exorcist: neamul, lovi-l-ar moartea, să nu se stingă! Deci ea invocă moartea, tocmai ca neamul să nu se stingă. Superb rînd și probabil cules de autor direct de la sursă! În toane bune, Ilie Moromete concede nevestei o moarte asistată religios: lovi-te-ar moartea cu popa-n brațe. Alt personaj urează: prăpădi-te-ar cîinii. Poreclele sînt însultătoare: Guica, Pațanaghel, Guica al doilea mai prost, Jupuitul, Chiorul (numele real e chiar mai rău - Bălosu). Urîtă
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
fiind atipic, chipurile nu este reprezentativ. Nimeni nu se întreabă de ce tocmai el are darul de a exercita un efect asupra publicului, iscînd emoții, declanșînd reacții și exercitînd pînă la urmă o influență culturală. Cum nimeni nu e dispus să conceadă că un astfel de spirit dă tonul epocii. Succesul lui, dacă apare, e pus pe seama neînțelegerii publicului. Căci e nepoliticos să ai faimă scriind într-o limbă literară despre teme pe care tradiția ne-a obișnuit să le tratăm cu ajutorul
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
în urma unor dificultăți pecuniare în familie, Jeni nu urmează liceul în sistem cu frecvență și, nefiind constrânsă nici de rigorile didactice, stilul ei de viață, în viziunea Marianei Șora, e lipsit de orice disciplină, frivol și „răsfățat". „Avea talent literar - concede ea - poate dădea ceva dacă era obișnuită cu o anumită constrângere." Dar Jeni o obsedează totuși, mereu revine în amintirea ei, iar atunci când riscă o comparație între ele însele, rezultatul e de o sinceritate și luciditate exemplare: „Asemănări între Jeni
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
imaginarului ce declină către refuz. Nefiind nici închise ermetic în propria lor gratuitate, nici livrate prezentului sentimental-senzual, modulele metaforice se așează într-un spațiu intermediar, al existenței ce nu se transfigurează integral în semn estetic și al esteticului ce nu concede a se topi în existențial. Niciunul din factori nu pare dispus a-și trăda condiția: "Înainte sau înapoi același drum perisabil / Și dragostea s-a dovedit a fi un butoi gol / în care pe tine singur te-ai iubit / O
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
creaționism, interzise categoric și definitiv prin hotărâri judecătorești. Susținătorii noii teorii se prefac că nu-l contestă pe Darwin, ei preferă să-l atace pe propriul lui teren, simulând că-i acceptă argumentarea, pentru a o submina din interior: „Da, conced cei mai mulți dintre ei, planeta noastră este pe orbită de milioane de ani. Nu, cele zece milioane de specii de pe Pământ n-au stat probabil înghesuite laolaltă în Eden. Și da, extincția a circa 99 la sută dintre aceste specii în
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
adică are voie să fie flușturatic, încropind cu lejeritate niște bucăți pitorești și caduce. Să fim sinceri: cîte cronici rezistă la o lectură făcută la un an după scrierea lor? Dar la un deceniu? Și atunci de ce să nu-i concedem cronicarului dreptul de a fi ușuratic în aprecieri? La așa pomelnic de defecte, portretul cronicarilor nu poate inspira prea mare respect și îți trebuie o doză mare de simpatie pentru acești defavorizați ai scrisului ca să le mai poți vedea calitățile
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
sonet-fabulă Din cei de după război, sunt reținuți - pe sprânceană (sic!) - Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Magda Isanos. Nu doar asta face antologia inegală și, oarecum, nepotrivită cu titlul colecției, fiindcă doar unele dintre sonete sunt reușite, adică frumoase. Le putem, însă, concede frumusețea unei încercări, nu o dată, temerare. Într-o literatură care, când a izbutit să aducă sonetul la suplețea modelului occidental, și l-a adjudecat, cel puțin tematic, și l-a dus unde a voit. Cât despre ideea colecției, ea s-
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
e vorba: dezinteresul noilor valuri de literatori, așa-zișii douămiiști, față de înaintași, ba chiar față de colegii de scris ce nu intră în dispozitivul lor generaționist. N-aș vrea să cad pe locul comun al "conflictului" dintre generații, căruia îi putem concede un anume coeficient de incomprehensiune și dintr-o direcție și din cealalta. Însă acum se petrece altceva. O ignorare aparent masivă a trecutului, ducînd rezervele ce s-au vădit încă la promoția "'60" la o generalizare, la o atitudine asumată
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
că n-ar fi știut cum s-o facă." Simularea pasiunilor, disimularea sărăciei emoționale, într-un cuvânt făcătura, îl descalifică nu numai pe bărbat, ci și - poate în primul rând - pe scriitor. La câțiva ani după Premiul Nobel, doamnele intervievate conced că opera lui are, probabil, o oarecare valoare, altfel nu s-ar bucura de o atât de înaltă recunoaștere, dar nu ascund că au avut și unele dintre ele continuă să aibă dubiile lor: dacă totul e prefăcătorie, dacă nu
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
cu prețul neglijării unei părți nu pare să fie rețeta cea mai bună în cazul lui Unamuno. Volumul de față e atît de slab sub unghi literar și atît de frivol din perspectiva filosofică încît autorului nu i se poate concede nici măcar scuza de a fi fost lipsit de nerv creator. Căci slăbiciunea unui moment de proastă inspirație are sens numai dacă mediocritatea rezultatului se păstrează în niște limite de suportabilitate estetică, dar aici caricatura finală e atît de rudimentară și
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
criticului să audă și să citească.) Observația e, deci, cu atât mai plauzibilă. Numai că, lingvist de meserie (a coordonat reeditarea, integral revizuită, a dicționarului lui Tiktin și ediția monumentală a Bibliei lui Șerban Cantacuzino), Paul Miron uită să le conceadă literaților dreptul de a se entuziasma în fața, pur și simplu, spectacolului de cuvinte miezoase pe care acesta îl pune în scenă cu o naturalețe, multora, străină. La prima lectură, și pe mine tot asta m-a frapat. În plus, acte
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
înfierăm o asemenea realitate). E de-ajuns să ne gândim la Herta Müller, inclusă și ea în secțiunea prietenilor Grupului. Dar nu numai la ea. Cariera fiecăruia a depășit (și uneori a contrazis) așteptările din perioada de latență. De ce am concede că un poem din plin mileniu al treilea își are locul cuvenit aici pe când unul din Vânt potrivit până la tare, nu? Personal, înclin să cred că n-ar fi fost rău ca toate grupajele din carte să conțină texte pe cât
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
valorice, pe cînd simțul critic al savantului trece pe lîngă paideuma, fiind deopotrivă de neputincios în a mirosi ierarhiile. Soluția propusă de Strauss e o faute de mieux : chiar dacă nu pătrunde în adîncul unei culturi, antropologului trebuie să i se conceadă putința de a face comparații între culturi, în ciuda superficialității fatale a considerațiilor: „Să ne ferim să cerem mai mult antropologiei; totuși, dacă nu poate niciodată să cunoască o cultură din interior, privilegiu rezervat nativilor, ea poate măcar să le propună acestora
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
lui Gabriel Liiceanu e alta: radiografierea, metafizică dacă vreți, a momentului în care un ins (oarecare sau chiar mai puțin decât oarecare) se decide să devină turnător. Nu înțeleg ce poate fi greșit în asta. Și de ce nu i-am concede unui intelectual care a avut dosar de urmărire informativă (în virtutea unor culpe absolut volatile) dreptul de a-și face publice reflecțiile legate de acest episod cu totul și cu totul întunecat. La urma urmelor, nu e prima astfel de carte
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
se poate degrada atît de mult, încît starea ei chinuitoare este asimilată de creator pînă la tranformarea acesteia în experiență personală." (p. 107). Iată un exemplu de cum poți înghesui, într-o singură frază, trei prostii mari cît casa. Chiar dacă îi concedem autoarei că, de vreme ce articolul nu face decît să redea ideile criticului literar, fragmentul citat nu conține gîndurile ei, ci pe cele ale lui Răzvan Voncu, și chiar dacă astfel o scutim de obligația de a-și asuma afirmațiile citate, nu putem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să lase simțirea și expresia estetică în grija altora, uitînd că, de fapt, fără sursa de elan a simțirii, orice gîndire e condamnată să moară din lipsă de combustibil afectiv. Iată de ce jargonul conceptual, ca formă de carență lirică
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]