190 matches
-
corpului nostru sub formă de podoabe 437, tocmai pentru că am văzut că este indestructibil. Chiar fără a-i cunoaște alte folosințe, aurul a fost mai întâi podoaba și darul oferit zeilor. Când a ajuns în America, Cristofor Columb și ceilalți conchistadori au uimit populațiile băștinașe cu insistența lor de a căuta aur, cât mai mult aur. Băștinașii îl aveau la gât dar nu știau exact ce importanță îi acorda omul european în pragul epocii de destrămare a feudalismului și de apariție
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de Claude-Joseph Dorat, fragmente din tragediile Alzire (sub forma Arzili la C.), Zaïre, Oreste și din poemul Henriade de Voltaire, eseul Cercare de voroavă, după Al. Pope, cuprinzând reflecții asupra relației om-natură, un rechizitoriu făcut războiului și comportamentului inuman al conchistadorilor spanioli, dar și un elogiu adus rațiunii umane. În aceeași categorie a preocupărilor se înscrie și traducerea lucrării Privire politicească a Evropii toate din anul 1825 de Pierre d’Herbigny, studiu analitic incluzând observații și comentarii asupra situației socio-economico-politice a
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
și literatură pentru copii, chiar una reușită. Scriitorul mai publică și câteva plachete, unele omagiale, arătându-se același îndrăgostit de mare dintotdeauna: I. Gr. Periețeanu, poet al mării (1942), Marea și muzica (1944), Camo˜es, cavalerul mării (1945), Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi (1946). SCRIERI: Sub lumina lunei (în colaborare cu V. Cotan), București, 1921; Morții, București, 1922; Fii fericirea mea!, București, 1923; Stafiile dragostei (în colaborare cu Dr. Ygrec, Sărmanul Klopstock și Alexis Nour), București, 1929; Doamna Casanova (în colaborare
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
Thalassa, București, 1941; I. Gr. Periețeanu, poet al mării, București, 1942; Pentru o femeie, București, 1943; Zăpada mieilor, București, 1944; Lacrimile pământului, București, 1944; Marea și muzica, București, 1944; Acropole, București, 1945; Camoe˜s, cavalerul mării, București, 1945; Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi, București, 1946; Mercenarele dragostei, I-II, București, 1947. Traduceri: Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu, București, 1982 (în colaborare cu Romeo Drăghici). Repere bibliografice: Claudia Millian, „Morții”, versuri de Al. Bilciurescu, ALA, 1922, 104; Radu Mislea, Scriitorul Al.
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și de ostașii bătrâni condamnați să cadă într-o luptă inegală. Nu, nu era nimic patetic în demersul lor. Nu erau eroi care-și arătau vitejia sau abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului. Revenindu-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și îl vedeam pe bătrânul cu cască de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița lui lungă. Fața lui înroșită de vânt era întunecată de gânduri amare: bătrânețea lui și războiul care avea să continue și când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a noi credincioși, întreține - am menționat-o deja - o corespondență cu Francisc de Sales care va fi sanctificat, face elogiul confesiunii auriculare, militează pentru castitatea și abstinența preoților. Mai mult ea elogiază meritele colonialismului creștin și ale misiunii civilizatoare a conchistadorilor: cu siguranță, Montaigne n-ar fi apreciat prea mult această opinie situată la antipozii propriilor sale concepții - vezi capitolul intitulat Despre ștafete, dat fiind că mesajul în care susține această idee era adresat reginei, se poate crede că Marie de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și multe vicii, când nu le produce de-a dreptul; ici se subliniază că frumusețea creației dovedește existența unui creator, desigur, dar subliniind ideea frumuseții intrinseci a naturii; umanizarea animalelor - pisica cu care se joacă Montaigne... - sau bestializarea oamenilor - torționarii, conchistadorii, inchizitorii... - servesc la depășirea poziției creștine a omului, ca o încoronare și o culme a creației, cu mult în spatele animalelor; dacă-s avizați, ei vor prelua ideea că nu zeifici în mod prioritar ceea ce nu înțelegi, sau critica paradisului musulmanilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
după cum o aflăm astăzi, când mulți dintre noi ajung În Occident să frecventeze restaurante cu specific mexican și când apar și la noi primele Tacos. Pe continentul american el are o vechime mai mare, datând Încă din vremurile când primii conchistadori și animalele nemaivăzute care erau caii lor nu ajunseseră Încă În lumea lui Montezuma. De fapt Însă, noutatea mămăligii este relativă În Lumea Veche, cea pe care o locuim. Strămoșii noștri Își preparau deja, În secolele dinaintea sosirii bogățiilor vegetale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
anume să-l organizeze pe a fi în funcție de interesele lui a avea”. Limbajul sofisticat include o critică nimicitoare a regimurilor comuniste, exemplificată codificat mai ales cu situații caracteristice dictaturii ceaușiste. Critica implică și identificarea emblematică a tiranului dâmbovițean cu sinistrul conchistador Lope de Aguirre. Nu e de mirare că, scrisă, potrivit specificării auctoriale, în 1988, cartea nu a putut să apară decât în 1990. Principiul de ordin social pe care ea îl propune este „dialogul generalizat”, pe picior de perfectă egalitate
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
1985; Căruța cu scânduri, București, 1990; Memorii, I, București, 1991, II-III, Iași, 1994 - 1997; N. V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, pref. Luca Pițu, Iași, 1996; Drumuri întortocheate, Iași, 2001. Traduceri: Jean-Paul Sartre, Baudelaire, pref. trad., București, 1969; François Cali, Arta conchistadorilor, București, 1971; Galienne și Pierre Francastel, Portretul, pref. trad., București, 1973; Jean Coué, Omul de pe râul Kwai, București, 1977; René Berger, Mutația semnelor, introd. trad., pref. Dumitru Matei, București, 1978; Jurgis Baltrusaitis, Oglinda, pref. trad., București, 1981; Ciabua Amiredjibi, Data
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
lor care se întorsese acasă dintr-o țară orientală necunoscută pentru ei, așa că m-au înconjurat cu toții nerăbdători să asculte peripețiile mele. În camera de oaspeți, ca și la masă, îmi sorbeau cuvintele de parcă ar fi ascultat istorisirile înaintașilor noștri conchistadori despre supunerea unor ținuturi și insule neștiute. După ce am isprăvit cu cina și cu discuțiile despre lucruri mărunte, unchiul Molina mi-a făcut semn din ochi. Apoi, ne-a însoțit pe mine și pe fiul său, Luis, în cabinetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce nu este "lumea noastră" nu este încă o "lume". Nu te "înstăpînești" peste un teritoriu decât creîndu-l din nou, altfel spus consacrîndu-l. Acest comportament religios față de ținuturile necunoscute s-a prelungit, chiar în Occident, până spre începutul timpurilor moderne. Conchistadorii spanioli și portughezi luau în stăpânire, în numele lui Cristos, teritorii pe care le descoperiseră și le cuceriseră. Înălțarea Crucii consacra ținutul și însemna într-un fel o "nouă naștere": prin Cristos, "cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sat, la orele douăsprezece noaptea, ca să le reamintească bărbaților că e timpul să-și îndeplinească datoriile lor conjugale. Este opinia unui specialist care a cercetat aceste imperii, și nu o fantezie de scriitor. E vorba de cunoscutele imperii distruse de conchistadori. În ceea ce ne privește pe noi, românii, am cunoscut odată un gânditor care mi-a spus următoarele: badea Gheorghe a boicotat totdeauna istoria. Să presupunem că există un astfel de badea Gheorghe. E nevoie doar să presupunem, pentru că, în realitate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și hohote de râs, iar eu mă holbez la ei ca și când nu ar fi decât niște proiecții pe un ecran, eu îi văd, însă ei nu mă văd pe mine, ca și când între noi ar fi o barieră translucidă, ei sunt conchistadorii, ei sunt oamenii locului, în vreme ce eu nu sunt decât ultimul dintre supuși. Acum, în camera aceasta este pauza mare, deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele de etnologie numesc sincretismul brazilian. Urât cuvânt, luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pildă, superioritatea spaniolilor față de indienii din Lumea Nouă și concluzia firească ce rezulta din această stare de lucruri : „Cine va nega că folosirea prafului de pușcă împotriva păgînilor înseamnă să-i oferi lui Dumnezeu tămîie ?”, se va întreba retoric un conchistador. Mult mai tîrziu, fără să mai întrebe ceva, un președinte american va fi convins că știe care este „axa Răului” ce străbate lumea și îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei teze a „inegalității”, susținută de Sepúlveda
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
celui de-al doilea război mondial, la Berlin. Luați de la plug, de la coasă, țăranii noștri s-au văzut vârâți cu forța într-o istorie pe care n-o înțelegeau. Ce e destin și ce e întîmplare aici? Spaniolii au dat conchistadori. Olandezii și portughezii, popoare mici, au avut colonii. Grecilor le place, ca lui Ulise, să vânture lumea. Norvegienii au cucerit, prin Nansen și Amundsen, și Polul Nord și Polul Sud. Noi n-am produs nici aventurieri, nici cuceritori. Dinicu Golescu a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
civilizației Terango, aducând cu ei vestea nașterii pe planeta-mamă a unei tiranii ce se ambiționează să cucerească întregul univers. Ținta este însăși Terra, acolo unde Kala, Orient și Lora sunt singurii care pot ridica un obstacol credibil în fața avansului de conchistador al regelui Sectan. Sectan este, schimbând ce-i de schimbat, un Basam Damdu al ținutului Terango : sanguinar, feroce și obsedat de planurile de expansiune, el întruchipează ener gia demonică latentă în galaxie. Dacă proiectul său de extindere a spațiului vital
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singur, sărind peste celelalte nuclee. Bănuiesc că odată cu Dee Își face loc ideea că mesajul poate fi reconstituit cu mijloace magice sau științifice, dar fără a aștepta ca planul să se Împlinească. Sindrom de impaciență. E pe cale să apară burghezul conchistador, e Întinat principiul de solidaritate pe care se sprijinea cavaleria spirituală. Dacă asta era ideea lui Dee, să nu mai vorbim de Bacon. Din acel moment englezii Încearcă să purceadă la descoperirea secretului punând la bătaie toate secretele științei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru indieni...? Probabil că nu, pentru că, de când a murit, creolii au progresat mult, dar indienii n-au avansat deloc în peste un secol.“ Ce diferență era între yubani, care se opuneau trecerii șoselei, și cei care s-au opus venirii conchistadorilor? Și unii și alții luptau pentru același lucru: independență și libertate. Între dușmanii lor exista o diferență. Spaniolii au venit în numele lui Dumnezeu să caute aur, înarmați cu spade și archebuze. Cei de acum veneau în numele Progresului, să caute cupru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
realitatea este o expresie a durerii. Din comparația vis-realitate cîștigă întotdeauna visul. extirparea noțiunii de vis și eliminarea totală a etajului oniric ar simplifica enorm lucrurile pentru om. I-ar rămîne doar dimensiunea practică, obligația reușitei... îmi vine în minte conchistadorul Pizzaro despre care se spune că ajuns pe coastele americii Centrale și-a ars corăbiile pentru a-și obliga oamenii să nu se mai gîndească la întoarcere și să se motiveze pentru cucerirea Lumii noi. Dacă oamenii și-ar arde
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
propriu-zis, o națiune.) Nu mai puțin caracteristic pentru destinul culturilor intermediare nereușite, a acelor culturi care se realizează cam în punctul în care un popor devine națiune, fără totuși să fie, este cultura precolumbiană Maya. Două, trei secole înainte de venirea conchistadorilor ca să devasteze restul culturilor mexicane sau civilizația peruană, Maya se stinge fără cauze din afară. Această cultură, care a cunoscut matematicile, calendarul, o arhitectură ce poate rivaliza ca monumentalitate cu Egiptul, un hieratism care amintește arta indică, se prăbușește și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]