87 matches
-
Cristian (27.III.1968, Săveni), eseist, traducător și poet. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani, urmează Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (1987-1989) și Facultatea de Limbi Clasice (1989-1993) la Universitatea din București și studii teologice la Seminarul Conciliar din Madrid (1991-1992). În 1994 și 1995, este asistent de limba și literatura greacă la Universitatea din Timișoara; în 1995 și 1996, pregătește un doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbona (Le Moine et la mort. Enquête sur les récits du mort
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
contemplarea și acțiunea, rugăciunea și apostolatul."53 Spre deosebire de doctrina ortodoxă, care concepe Sfânta Liturghie ca o comuniune a credincioșilor cu Dumnezeu, dar și între ei, traducătorul textului decretului "Inter mirifica", Emile Gabel, în prezentarea pe care o face acestui document conciliar, arată că, la catolici, prin Liturghie se intră în comunicare doar cu Dumnezeu, nu și cu oamenii. Aceștia intercomunică prin mass-media, iar "această comunicare exprimă, creează și întărește societatea; ea trebuie să conducă la o adevărată comunitate. Căci omul întâlnește
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Religioasă", organizat de Societatea Română de Radiodifuziune. 48 Revista Renașterea, nr. 5 (113), mai 1999, editată de Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Clujului și Feleacului, p. 6. 49 Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială, "Inter mirifica", în vol. 3 de "Documente conciliare" al Conciliului Ecumenic Vatican II, Editions du Centurion, Paris, p.373-408, disponibil pe: http://www.infosapientia.ro/ LinkClick.aspx?fileticket=RrPgRd r4Fo%3D&tabid=103&mid=436 50 Ibidem, p. 392. 51 Ibidem, pp. 393-394. 52 Ibidem, p. 401. 53 Ibidem
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
adunați la Vatican între 1960 și 1965 pot fi socotiți pe drept cuvânt replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât șaptesprezece ani”. Nici vorbă să idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul în care clerul și laicatul catolic au ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Gaudium et spes). Charles Pietri a consacrat un studiu amplu „ecleziologiei patristice” în Lumen gentium, document care conține nu mai puțin de o sută douăzeci de referințe la Părinții Bisericii 252. Bineînțeles, nu cantitatea contează, ci spiritul care traversează documentul conciliar și care „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă limitez aici la două exemple: 1. Primul capitol al constituției se intitulează „mysterium Ecclesia”. Aceste titlu e un întreg program - revoluționar, trebuie s-o spunem - și se înrădăcinează în meditațiile ecleziologice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor promulgate, cel care se realizează mai întâi în adâncime, printr-o credință primenită, nu spuma care se agită împrejur. Într-o foarte mare măsură, în toate sectoarele atinse de Conciliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
e mai puțin simpatică, dar orice meserie bine îndeplinită!. - Eu îl fac uneori renegat, în glumă. Mă trimite la Pinacotecă să văd Pădurea noastră, brevet de iubirea solului natal. - Da, brevet bun! zise Mini. Greg al tău are spirit de conciliare și în pictură. Dacă cumva ai rămas la Courbet cu gustul peisagiului, te satisface prin liniștea limpede a naturei - și este destul de modern ca factură pentru cei care vor modernism. O împăcăciune cinstită a celor două formule. - Pe prinț l-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și canonice privind folosirea iconomiei și acriviei în viața Bisericii. Lucrarea cunoscută sub numele de iconomie bisericească își are originea în Evanghelie și în Tradiția Ecclesiei (Predania). Deși este menționată în mai multe scrieri ale Părinților Bisericii, în anumite decizii conciliare ale Bisericilor autocefale sau în studiile teologilor contemporani, Biserica Ortodoxă nu a dat încă o definiție oficială a noțiunii de iconomie. În pofida acestor lucruri, Biserica manifestă iconomia la nivelul conștiinței sale, practicând-o din dorința de a-și împlini misiunea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de pace, evident în servicii de poliție și altele asemănătoare. Implicit era vorba despre o confirmare a faptului că nu-i era îngăduit creștinului să ucidă în vreme de război. Conciliul fusese convocat pentru a pune capăt ereziei donatiste; Părinții conciliari trebuiau să evidențieze serviciul datorat statului și autorității civile, servicii refuzate de altfel de curentul schismatic în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
supunere substanțială față de tradiție, cât și o întrupare în prezentul istoric: «Reînnoirea vieții religioase implică atât întoarcerea continuă la izvoarele oricărei vieți creștine și la inspirația originară a institutelor, cât și adaptarea institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei interpretări radicale a vieții consacrate, protejând-o de umilitoarea comparație cu dublul eroism al vieții claustrale - întotdeauna pe primul loc - sau al vieții misionare. Conciliul ne invită să reconsolidăm demnitatea oricărei forme de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de către Sfinții Părinți la Calcedon. Noi nu știm mai mult decât cele ce Duhul Sfânt a învățat prin rostul atâtor Părinți”. Deci, teologul cel mare al sinoadelor ecumenice era Duhul Sfânt, a cărui învățătură formulată prin soboarele înțelepciunii și sfințeniei conciliare era redată în hotărârile sinodale. Nestorienii și eutihienii provocau în tot felul intervenții teologice din afară împotriva hotărârilor luate la Calcedon, cerând modificarea sau anularea lor. De aceea, împăratul a organizat o consultare sau plebiscit asupra „Calcedonului”, cerând părerea tuturor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6 Muzica sacră și Conciliul din Trento Conciliul din Trento a avut loc între anii 1545 și 1563 și a fost convocat pentru a rezolva problema reformei protestante. Spre sfârșitul sesiunii, părinții conciliari au discutat și reforma muzicii sacre. După cum am văzut, muzica a atins perfecțiunea în arta polifonică, ajungându-se la un superb florilegiu de opere, autori și școli. În muzica sacră, însă, dincolo de incontestabila valoare artistică a compozițiilor, au avut loc
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară în fața reformei lui Martin Luther, au elaborat, totuși, câteva directive referitoare la muzică, ce pot fi rezumate în trei obiective principale. Prima se referă la eliminarea din cântecul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a cădea și ei pradă acestei atitudini, în acest context născându-se și o legendă conform căreia polifonia a rămas în sânul bisericii romano-catolice, legendă care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește că prelații adunați în conciliu intenționau să abolească cu totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat o misă (Missa Papae Marcelli) pentru părinții conciliari. Misa a plăcut așa de mult și textul sacru a fost tratat într-o manieră așa de respectuoasă, încât papa și episcopii și-au schimbat părerea. Chiar dacă Missa Papae Marcelli nu a fost compusă cu ocazia conciliului (a fost scrisă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fost scrisă în jurul anului 1562 și coincide cu sfârșitul conciliului), ea cuprinde în mod exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de comisia de cardinali care se ocupa de reforma muzicii sacre. A compune în stil polifonic, respectând comprehensibilitatea textului, conform directivelor conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Gonzaga (care i-a cerut o misă pentru capela muzicală a palatului său), îl întreba cum ar fi dorit-o: scurtă, lungă, sau compusă în așa fel încât să se înțeleagă cuvintele. 4.7 Modelul palestrinian După cum am văzut, părinții conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii erau pentru abolirea completă, alții pentru o reformă adecvată. A învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul religios dorit de Conciliul din Trento iar pentru posteritate a constituit unul dintre idealurile cele mai pure și mai armonioase ale cântecului sacru catolic. Această convingere își găsește ecoul într-o frază a muzicologului german Peter Wagner, care a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
De fapt, după o lungă dezbatere, animată de tendințe diferite și polemice, în anul 1967, s-a ajuns la elaborarea unui text definitiv: este vorba de Musicam sacram. Textul, chiar dacă nu are un caracter unitar, respectă spiritul și principiile constituției conciliare și este evidentă intenția explicit pastorală, motiv pentru care și astăzi este principalul punct de referință pentru cei ce sunt chemați să-și desfășoare activitatea în domeniul muzicii sacre. După Musicam sacram au mai fost și alte intervenții magisteriale, dar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
alinierea tuturor credincioșilor la o normă de comportament religios. Cele din urmă interpretează religiile tradiționale ca pe niște sisteme de putere și de represiune împotriva cărora se revoltă. în schimb, la Conciliul Vatican II s-a formulat apăsat, prin actele conciliare, o temă omniprezentă în tradițiile spirituale, chiar dacă mentalitățile și practicile religioase ajung cîteodată, în durata lungă a istoriei, să o nesocotească : adevărul nu are nevoie de forță pentru a se impune conștiințelor ; a-l asocia cu forța înseamnă a știrbi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
persoane la o existență decentă și responsabilă. 1.1.1 Discursul despre conștiință: Gaudium et spes 16 La acest punct, intenția noastră este să facem o scurtă trecere în revistă a elaborării conceptului de conștiință care a constituit obiectul dezbaterilor conciliare (în cadrul Conciliului Vatican al II-lea), fiind conștienți de faptul că „o cunoaștere a istoriei unui document magisterial, motivațiile care i-au determinat apariția, situațiile la care se referă, exigențele la care vrea să răspundă, discuțiile care au contribuit la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
că, în felul acesta, se putea iniția, mai ușor, un dialog cu întreaga lume. La acest aspect făcea referință schema constituției De ordine morali christiano care, prezentată și discutată de Comisia centrală pregătitoare, pe 15 ianuarie 1962, era trimisă părinților conciliari după ce fusese autorizată de Papa Ioan al XXIII-lea, pe 12 iulie 1962. După o lectură atentă a schemei prezente se evidențiază câteva elemente esențiale: obiectivitatea ordinii morale este definită ca o prescripție a lui Dumnezeu care determină onestitatea sau
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
datam” și cunoașterea care conduce la sfințenia voită de El însuși pentru toți oamenii. Cu tot ceea ce putea să reprezinte o sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se trece de la schematismul teoretic și apoi practic la atenția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se trece de la schematismul teoretic și apoi practic la atenția față de semnele timpurilor și la experiența umană. Astfel se ajunge la numărul 16 din Gaudium et spes, care din iulie 1964
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească și să facă binele și să evite răul, răsună la momentul potrivit în urechea inimii: Fă aceasta, fugi de aceea»” (GS 16). După o lectură atentă a afirmației conciliare se observă că imperativul pe care omul îl descoperă nu depinde de arbitriul său, nici nu este rodul creativității sale, provine din profunzimea persoanei sale, nu este limitativă a libertății, ci se propune ca fundament și condiție. În acest imperativ
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]